Evenimentul zilei de ieri

Topul zilei de ieri: Cele mai mari victorii ale armatei franceze (partea a II-a)

7. Bătălia de la Austerlitz (1805)
Sunteţi probabil uimiţi că această bătălie, cea mai faimoasă din tot topul, e pe o poziţie atât de proastă, dar realitatea e că Austerlitz nu prea a schimbat nimic; doar le-a demonstrat duşmanilor Franţei cât de puternice sunt armatele lui Napoleon. Austriecii şi ruşii au crezut că împreună îl pot bate pe proaspătul împărat al Franţei şi mărşălui prin Paris dar s-au trezit că de fapt francezii sunt cei care mărşăluiesc prin Viena.

N-o să am obrăznicia de a vă povesti această bătălie – o găsiţi în Tolstoi. Aş vrea doar să insist asupra faptului că meritul victoriei din 2 decembrie 1805 nu-i aparţine doar lui Napoleon şi mareşalilor săi, ci şi învinşilor. De pildă, planul de luptă austro-rus a fost elaborat de generalul austriac Weyrother, geniul militar care a stat şi în spatele bătăliei de la Hohenlinden şi care probabil era chemat de împăratul de la Viena de fiecare dată când i se făcea poftă de o înfrângere zdrobitoare. Ruşii au contribuit şi ei din plin: Kutuzov dormea când i s-au comunicat ordinele de bătălie şi a refuzat să se trezească iar comandantul aripii drepte, Buxhowden, care trebuia să conducă atacul asupra francezilor, a fost rupt de beat toată ziua. Singurul care a făcut cât de cât treabă a fost Marele Duce Constantin, fratele ţarului, care a rămas totuşi mai celebru în Rusia pentru că răpea femei de pe stradă şi le viola decât pentru că a condus o şarjă eroică la Austerlitz.

Cât despre mitul cum că Napoleon ar fi ghicit perfect intenţiile inamicului încă dinaintea bătăliei, el este creaţia împăratului francez, chiar mai mare propagandist decât comandant. În seara de 2 decembrie, după ce lupta se încheiase, Napoleon a emis un ordin antedatat pe 1 în care prezicea cu cea mai mare acurateţe mişcările austriecilor şi ruşilor. O să vedem ceva mai încolo în acest top cum a reuşit, prin aceleaşi metode, să transforme o bătălie aproape pierdută în cea mai importantă victorie a sa.

6. Bătălia de la Castillon (1453)
Războiul de 100 de ani i-a ţinut pe francezi ocupaţi mai bine de un secol şi le-a dat ocazia pentru câteva din cele mai maiestuoase înfrângeri din istoria lor. Roata s-a întors însă odată cu intrarea în scenă a Ioanei d’Arc şi a venit rândul englezilor să fie cei bătuţi sistematic – bine, fiind vorba de o femeie, ce puteau să-i facă, nici cu o floare nu se cuvenea să o atingă, cel mult cu un băţ de chibrit…

Miza războiului rămăsese aceeaşi ca în urmă cu 116 ani, când izbucnise (dar cine naiba l-ar mai fi ţinut minte dacă se chema Războiul de 116 ani?) Englezii vroiau să-şi păstreze posesiunile pe teritoriul Franţei, care la un moment dat cuprindeau peste jumătate din ţară, inclusiv Parisul; francezii, evident, doreau exact opusul. Spre mijlocul secolului al XV-lea, aceste posesiuni se reduseseră însă substanţial: practic, doar regiunea Guyenne, cu marele port Bordeaux, mai erau în mâinile englezilor. În vara lui 1453, Carol al VII-lea al Franţei a lansat o mare campanie pentru a lichida complet şi acest ultim cuib al inamicului, unde se bea ceai, se râdea la glume seci şi se discuta despre vreme. Armata franceză condusă de Jean Bureau, primul mare general de artilerie din Europa, s-a oprit însă în faţa fortăreţei strategice Castillon. Aparent, lui Bureau îi era frică să ia cu asalt Castillon, aşa că se baricadase în apropiere; în realitate, aştepta ca grosul armatei inamice care se afla în Bordeaux sub comanda marelui general englez John Talbot să îl atace.

De ce ar fi vrut Bureau să fie atacat, când în mod normal, soldaţii săi ar fi luat-o la fugă la prima salvă de săgeţi a vestiţilor arcaşi englezi? Fiindcă de data asta francezii aveau o armă nouă: artileria. Bureau venise după el cu 300 de tunuri – e drept, la fel de bune precum cele ale armatei române din zilele noastre, dar era suficient dacă trăgeau şi 10 dintre ele. În dimineaţa de 17 iulie, Talbot a picat în capcană şi l-a atacat frontal, aruncându-se drept în bătaia artileriei franceze. Calm, Bureau i-a aşteptat pe englezi să se apropie şi, când au ajuns aproape de poziţiile lui, a ordonat tunarilor să tragă cu mitralii – ghiulele umplute cu biluţe de plumb, care aveau aproape acelaşi efect ca o mitralieră modernă. A urmat un măcel teribil, în care două treimi din armata engleză şi Talbot însuşi au pierit. Rămase fără apărare, Bordeaux şi restul fortăreţelor din Guyenne s-au predat imediat. Deşi teoretic pacea s-a încheiat abia în 1475, făcând din acest conflict cel mai lung război de 100 de ani care a existat vreodată, în realitate Castillon a fost adevăratul sfârşit al conflagraţiei. Graţie victoriei lui Jean Bureau, Franţa s-a putut bucura în sfârşit de pace şi, evident, pune la cale noi războaie dezastruoase

5. Bătălia de la Bouvines (1214)

La începutul secolului al XIII-lea în Franţa se dădea un război surd între autoritarul rege Filip August şi marii feudali, deloc încântaţi că suveranul lor încerca să le taie din nas. Sătui de porcăriile monarhului, care nu-i lăsa să se bucure de părţile frumoase ale feudalismului – chinuirea ţăranilor, violarea ţărăncilor, prăduirea vecinilor – baronii francezi începuseră să ceară ajutor de la alţi suverani de prin preajmă, amatori să ajute capra vecinului să moară. Aşa se face că în 1214 Filip August s-a trezit că baronii îi fac frumoasa surpriză de a-i invita în Franţa atât pe regele Angliei (Ioan, cel despre care v-am povestit cum a dat bani pentru ca frate-său să rămână în temniţă), cât şi pe împăratul Germaniei, Otto al IV-lea.

În mod normal, un astfel de război pe două fronturi nu avea cum să se termine decât cu cavalerii în armură germani defilând pe sub Arcul de Triumf din Paris. Dar, spre ghinionul baronilor, Filip era un individ extraordinar de capabil, poate cel mai competent dintre toţi regii Franţei – sunt convins că dacă ar fi trăit în zilele noastre ar fi reuşit să scoată chiar şi România din criză (ei, aici exagerez, poate ar fi scos America sau Marea Britanie, dar chiar România, nu ştiu… ) L-a trimis pe fiu-său (Ludovic al VIII-lea, v-am povestit de el ieri)să respingă invazia engleză. Ioan a fost bătut în mod umilitor şi s-a întors acasă, unde proprii săi baroni l-au trimis să doarmă pe preş, impunându-i celebra Magna Charta – un document care spunea practic că regele e un bou şi ar fi mai bine să nu mai guverneze de capul său. Mai rămăsese Otto.

Pe 27 iulie, armata franceză a lui Filip August s-a ciocnit la Bouvines cu cea a lui Otto, formată în principal tot din francezi – trupele feudalilor răsculaţi, în frunte cu conţii de Flandra şi de Boulogne. Cronicarii vorbesc despre o bătălie frumoasă, cu o imensă pierdere de vieţi omeneşti, valuri de sânge ş.a.m.d; pe de altă parte, nu reuşesc să ne dea numele a mai mult de doi morţi. Unul, un cavaler uşor idiot din tabăra lui Otto, îi înjura îngrozitor pe francezi înainte de bătălie şi a fost ucis de camarazii săi de arme, tot francezi şi ei. Al doilea, un om de rând din armata regelui, a încercat să-l înjunghie pe contele de Boulogne şi a fost şi el ucis de proprii tovarăşi, care sperau să obţină o recompensă grasă pentru capturarea contelui în viaţă. Cum în general nobilii cavaleri erau mânaţi în luptă de dorinţa de a lua prizonieri pentru a-i răscumpăra apoi pe cât mai mulţi bani, s-ar putea ca ăştia să fi fost toţi morţii din bătălie.

Important e însă că Filip August a învins, conţii au fost luaţi prizonieri iar Otto abia a scăpat cu fuga. Ceilalţi mari feudali au înţeles mesajul şi au stat cuminţi; puterea lor apusese, cea a regilor Franţei tocmai se năştea.

Mâine: partea a treia a topului – dar va fi oare admin atât de harnic încât să scrie şi despre bătălia de pe locul întâi, sau o va lăsa pe week-end? Răspunsul – doar pe Daily Cotcodac!

Share:

57 comments

  1. ThoR 6 January, 2011 at 12:41

    doamne cat suspans…….

  2. Claudiu 6 January, 2011 at 12:46

    dar despre marile batalii romane?

  3. ionel gigel 6 January, 2011 at 13:03

    Bai frate ma trimiteti sa citesc Tolstoi. Nu stiti ca e obositor?

  4. Sabotor 6 January, 2011 at 13:28

    Mah, si eu speram ca Austerlitz va fi pe primul loc – aveam si niste poze (:D ), puteam sa ma mandresc cu poze de la cea mai mare victorie franceza. Insa acum am niste poze doar de la o obscura victorie franceza – care totusi, la cat sunt de rare, inseamna ceva 😀

  5. sebra 6 January, 2011 at 13:56

    Nu ştiu vouă, da’ mie mi se cam luă de victoriile armatei franceze /:)

  6. Insignifianta 6 January, 2011 at 13:58

    Tot stau si tot citesc.
    Mai iau o pauza, mai citesc. Iar mai stau, iar mai citesc…
    Eu nu stiu cum poate omu’ asta sa scrie atata intr-o singura zi, ca eu, nici de citit in mai putin de doua, nu pot!
    Daca ma mai si ratacesc pe link-urile rosii adiacente, imi ia o saptamana!
    Mai bine citesc Tolstoi! 😀

  7. sendroiu 6 January, 2011 at 14:01

    La clasamentul asta am fi putut râde cu toată gura dacă ar fi fost însoţit de 10 mari victorii româneşti, daca ţarile române ar fi fost prezente in cărţile de istorie europene ceva mai mult de 0,1% faţă de cât este de prezentă Franta si dacă Parisul ar fi fost supranumit Marele Bucureşti.
    Deocamdata, suna de ca si cum Jean Vladoiu ar face mishto de Michel Platini ca a fost driblat de Rummenigge in seminala din 1982 …

  8. Dan1 6 January, 2011 at 14:10

    @Doc
    Macar “10 mari victorii româneşti” la fotbal! =))

  9. 4mall 6 January, 2011 at 14:19

    @Doc: Hai ca am avut si noi ceva puncte, nu suntem chiar pe minus la adevar…

  10. ionut 6 January, 2011 at 14:19

    @Doc
    “N-ai cu cine…” vorba reclamei la Cavadoro :))

  11. Claudiu 6 January, 2011 at 14:40

    atunci, marile infrangeri romanesti. Cum au invatat francezii de la profesionisti:D

  12. Dramoleta 6 January, 2011 at 14:51

    Deci:

    Google search: french military victories
    Click: Ma simt norocos

    Vedeti ce spune Goagăl despre marile victorii ale armatei franceze.

    Zic sa faceti repede si versiunea in engleza :))

  13. andryusha 6 January, 2011 at 14:57

    Oricât ar fi fost de capabil, evident că Filip August n-ar fi putut scoate România din criză. Dacă şi-ar fi ales, în schimb, sfătuitori de nădejde din rândul localnicilor, ar fi ştiut că e suficient să scoată din criză ţările din jur, iar România ar fi ieşit singură din abis, mândră şi puternică, ca un submarin rusesc al cărui echipaj tocmai a realizat că s-a terminat rezerva de votcă…

  14. Dan1 6 January, 2011 at 14:59

    @4mall
    Domnii Lisimah, Baiazid (fulgerul :))), Sinan Pasa, Carol Robert de Anjou, von Mackensen (ca sa enumar numai cativa, asa, din memorie) stau marturie! =))

  15. nu se mai poate asa 6 January, 2011 at 15:10

    ieri ma trimiteai la caragiale azi la tolstoi. ia pune mana si povesteste tu cu stilul tau dulce si acidulat despre tot, ca doar d’aia te bucuri de atentia publicului. altfel sa stii ca ies din casa si ma duc dracu’ la biblioteca. si sa stii ca nu ma opresc la astia cu litaratura, bag nasu si prin istorie.

  16. gabriel 6 January, 2011 at 15:30

    à l’aimable attention de Monsieur Pârca,

    Cher Monsieur,

    En tant que loaza cu vechi state de serviciu concernant notre propre histoire, fi-v-as adinc recunoscatoriu daca v-ati apleca (cu aceeasi atentie ca asupra une ladite de rosii, de exemplu) asupra perioadei dintre anul 300 sa zicem si 1300 pe meleagurile noastre – avec des preuves archéologiques, si jamais elles ont été trouvés.
    In fiecare catedrala de-a lor dau marunt din buze a barza, viezure si altele asemenea, in visatoarea incercare de a ma pacali ca fiintam cumva si noi (in durerea noastra) la vremea la care ei se angajau cu zecile de ani la pus piatra peste piatra si pierdeau de zor razboaie cu ei insisi…

    Vous remerciant par avance,

    Gabriel

  17. Sare'n Ochi 6 January, 2011 at 15:48

    domnu’ admin, da’ CNP-ul celor doi morti, pentru autentificare, ni-l puteti da?

  18. nimeni 6 January, 2011 at 15:48

    @Dramoleta, mai dă un click şi vezi că este deja:
    http://www.albinoblacksheep.com/text/france.html

  19. Serban 6 January, 2011 at 17:13

    Dom’Pircă, vă rog, spuneţi-mi şi mie pe ce raft să caut în Tolstoi că sunt multe cărţi acolo fără nici o ordine.
    În altă ordine de idei, nu sunt de acord că Napoleon n-ar fi ştiut dinainte mişcările inamicului. Era banal, normal că urmau să doarmă după vodca băută în ajun.
    Şi, în sfârşit, “acest ultim cuib al inamicului, unde se bea ceai, se râdea la glume seci şi se discuta despre vreme” merită pe deplin un =))
    Deşi, repet, nu-mi place cum se tăvăleşte ăsta pe jos, da’ asta vroiam să spun.

  20. Stephanie 6 January, 2011 at 17:18

    @Sendroiu:
    Campionatul Mondial 2010: televiziunile din Romania erau pline de mistouri la adresa francezilor apropo de prestatia lor, in conditiile in care echipa de fotbal a Romaniei nici macar nu a avut ocazia sa-si ia bilet de avion catre Africa de Sud, deci, vorba ta, QED 😉

  21. sendroiu 6 January, 2011 at 18:01

    @Stephanie: eu, cand tastez QED, imi iese plm, crezi ca trebuie sa dau un restart? 😉

  22. M3bis 6 January, 2011 at 18:11

    @sendroiu
    Nu. Îți traduce automat din latină în română. Că nu traduce chiar cum trebuie, e doar o chestie de nunață. Programatorii se uită cam mult la Taraf TV.

  23. Dan1 6 January, 2011 at 18:17

    @m3bis
    Pe langa ca nu pot sa faca diferenta intre Craciun si Halloween (programatorii)! Pe-asta nu cred c-o stiai! =))

  24. M3bis 6 January, 2011 at 18:19

    @Dan1
    Ce-s alea? Se ia?

  25. Dan1 6 January, 2011 at 18:29

    Lasa-ma sa spun, ca simt ca pleznesc daca nu spun! Fiindca dec(25) = oct(31) ! Subtila, nuuu? =))

  26. M3bis 6 January, 2011 at 18:35

    @Dan1
    Așa, bre. Credeam că vorbești de ceva boli.

  27. Serban 6 January, 2011 at 18:38

    @Dan1:
    subtilă dar error
    corect este:
    month[‘oct’].day[31].event == month[‘dec’].day[25].event;

  28. M3bis 6 January, 2011 at 18:43

    @Serban
    Cred că-ți mai trebuie vreo două pliculețe de gelatină, fin mărunțită, albă. Să te prinzi.
    Sau dacă-ți spun hex (19) ????

  29. Dan1 6 January, 2011 at 18:48

    @Serban
    Nu bre, ca nu e vorba de (get)month() si (get)day(), e vorba de zecimal si octal! Si cred ca e in pseudocod, chestie pe care am stiut-o maaaaxim o luna dupa ce am absolvit (desi exista si se foloseste si in zilele noastre). =))

  30. Serban 6 January, 2011 at 18:49

    19 hexametri?!
    nici Iliada nu era într-un metru aşa de lung!

  31. Dan1 6 January, 2011 at 18:51

    @M3bis
    Iti dai seama ce subtila era gluma daca exista si o luna care sa se numeasca hexembrie! =))

  32. Serban 6 January, 2011 at 18:51

    @Dan1
    nu, octopodal nu este pseudopod
    şi e mai bine să nu-l ştii, decât la grătar

  33. Dan1 6 January, 2011 at 18:52

    @Serban
    Nu sunt hexametri, sunt hexolitri! Pa’erea mea! =))

  34. Serban 6 January, 2011 at 18:55

    Don’admin ia vezi acilea ce comentarii au stârnit victoriile matale!

  35. M3bis 6 January, 2011 at 18:56

    @Dan1
    Hexistă! În Hexas.

  36. Serban 6 January, 2011 at 18:59

    @M3bis
    ăsta e undeva prin hexagon, mh?

  37. lulu 6 January, 2011 at 21:16

    @astia trei cu programarea lor
    Daca v-as vorbi eu in conturi, v-ar placea? Deci nu ne mai injurati 🙂

  38. Dan1 6 January, 2011 at 21:18

    Uluieste-ne coana Luluţo! Analitice, sintetice, debit, credit… =))

  39. borg 6 January, 2011 at 21:24

    @lulu QED

  40. Serban 6 January, 2011 at 21:29

    @borg: ce trei taste ai apăsat ca să iasă QED?
    (v. comentariul lu’ don’doctor, mai sus)

  41. lulu 6 January, 2011 at 21:30

    Nu cred ca se cade sa ne abatem in halul asta de la topic, mai ales ca nici macr n-am citit minunatia de text cu armata franceza. Prea a analitc dupa umila mea parere. sau prea mult 605

  42. lulu 6 January, 2011 at 21:32

    @Borg
    Numai bine si tie 🙂

  43. Dan1 6 January, 2011 at 21:36

    @Serban
    Iti spun eu: a apasat shift+Q, shift+E si shift+D! Simplu, nu? =))

  44. Serban 6 January, 2011 at 21:40

    @Dan1: e simplu, aşa am făcut şi io, da’ mă îngrozesc ce ar fi fost dacă ar fi scris comentariul ăla Sendroiu

  45. Dan1 6 January, 2011 at 21:45

    @lulu
    Adica… cheltuieli privind energia si apa? =))

  46. serbanm 6 January, 2011 at 22:50

    Cred ca erai tare gelos pe succesul lui Pirca,de ai inceput topul asta!Acum te-ai pricopsit cu o groaza de comentarii,dar niciunul nu-i cel pe care ti-l doresti.Ca sa n-il redai pe Pirca :”Sa scrie numai admin,ca el stie si-i si haios”

  47. N.A. 6 January, 2011 at 22:52

    @don’doftor & Stephanie – Maine-poimaine sariti sa le luati apararea si soferilor din Alba-Iulia.. 😛

  48. N.A. 6 January, 2011 at 22:59

    @”astia 3 cu programarea lor” – Ce poante bune fac it-istii! Englejii-s minciuna, zau.. 😛

  49. M3bis 6 January, 2011 at 23:18

    @N.A.
    😛

  50. sendroiu 6 January, 2011 at 23:37

    @M-me Nasturique: apararea soferilor din Alba sa le-o iei tu! 😉
    (Eu nu cunosc nici unul :)) )

  51. Lepka 7 January, 2011 at 10:56

    Da` la 1453 englezii cred ca beau mied, cidru , lapte, apa sau orice altceva… Ca ceai nu o sa vada ei decat peste vreo 200 de ani. Da probabil nu va spun nika nou..

    Dar am si eu o propunere ptr. top…teritoriul asta populat de noi e de vreo 2000 de ani incoace ba sub romani, turci, rusi, poloni, austro-ungari, greci, etc…independenti mai mult sau mai putin oficial, plateam intotdeauna tributuri, taxe de protectie si ne puneam ce conducatori ne spuneau altii…ca sa nu mai zic de teritoriile romanesti pe care nu le mai avem…Acum eu sunt foarte mirat, pentru ca nu stiu cum am putut fi mereu in aceasta situatie, pentru ca din istoria facuta la scoala (acu vreo 10-15 anisori) armatele romane pareau sa fi fost intodeauna invincibile, obtinind victorie dupa victorie desi sortii le erau mereu potrivnici. Asa ca as propune si io un subiect asa mai defetist: “Top infrangeri ale armatei romane”. Adica in afara de razboaiele daco-romane si Turtucaia, am mai pierdut ceva?

    @Pirca: Retragerea in munti si arderea propriilor holde si otravirea fantanilor era o practica obisnuita sau epatentata de viteazului nostru popor? Ca tot timpul mi`a placut ideea asta ca oamenii astia is dadeau foc la tara cand aparea vreo armata la granita. Tehnic asta nu e infrangere , ci retragere strategica. Cred ca aveau si romanii un fel de Sun Tzu care i`a invatat ” Castiga acela care stie cand sa lupte si cand sa NU lupte”. Asa ca ai nostri nu luptau..tara era ocupata dar noi stateam bine in statistici 🙂
    In comparatii cu romanii , francezii mi se par viteji de tot, astia macar se bateau intr`una, desi se pare ca armatele franceze castiga in special atunci cand nu sunt conduse de francezi 🙂 Allez le bleus !!!
    M`am intins , scuze 🙂

  52. Catalin 7 January, 2011 at 12:50

    Domle, dar cum se face ca toate aceste mari victorii ale francejilor s-au intimplat doar cind s-au batut intre ei? Au ales varianta de a se bate intre ei, fiind o situatie “win – win”?

  53. Serban 7 January, 2011 at 14:13

    @Lepka: la 1453 englejii beau câteodată lapte sau mied dar niciodată apă. Băutura de bază pentru toţi, inclusiv copiii era berea.
    Şi nu, nu aveau de aşteptat, beau deja ceai, pentru că Marco Polo era deja istorie veche.

  54. Dan1 7 January, 2011 at 14:15

    @Serban
    Da’ cu whisky-ul când au început dom’le?

  55. Serban 7 January, 2011 at 14:52

    @Dan1: când au reuşit prima oară să-i bată pe scoţieni şi să le ia pradă de război.
    Dacă i-ar fi bătut fracezii, nu mai bea azi Sendroiu un armagnac la escargoţi, ci uischi (sau cum s-ar fi scris în franceză)

  56. Lepka 7 January, 2011 at 15:00

    @ Serban ..cam toate documentele (sa traiasca google ! ) dau ca ani ai aducerii ceailului in Anglia 1652 -1653. Despre Marco, ce sa zic, nu numai ca nu cred ca a adus ceai dar sunt destul de sigur ca nu a pus niciodata piciorul in Anglia. Merci pentru informatia cu berea, desi englezii fac o bere de %$#@

    @ Dan1..ei despre Whiskey speram sa ne faca d-l Pirca (sau macar d-l Eftimie) un episod special – sau chiar un serial 🙂

  57. Serban 7 January, 2011 at 15:07

    @Lepka:
    Te cred. Poate să fie însă pe google şi mânărie americănească pen’că ăştia n-au uitat şi n-au iertat o întâmplare de mai de mult din Boston, legată de ceai şi de engleji.
    Sau poate veneţienii au ţinut secretul, că nu prea le plăcea de engleji.

Leave a reply