O istorie…(5) – Războiul de o Sută de Ani

Radu Pircă

• Războiul de o Sută de Ani
Sub Ludovic al IX-lea “cel Sfânt”, Franţa era cel mai mare şi mai puternic regat creştin, dar regele a avut grijă ca această situaţie să nu continue, făcând praf banii şi oamenii în cruciade. Cum nimeni nu l-a putut convinge că Biblia nu e un manual de strategie prea grozav, Ludovic a căzut prima dată prizonier la necredincioşii din Egipt (nu mă întrebaţi ce căuta acolo când treaba lui era la Ierusalim; probabil n-a vrut să asculte de nevastă-sa când i-a zis să oprească şi să întrebe pe unde s-o ia); iar apoi, într-o nouă cruciadă, s-a stins, în fine, de diaree, drept pentru care Biserica l-a trecut în rândul sfinţilor.

Batalia de la CourtraiÎncepând cu domnia lui Ludovic “cel Sfânt”, francezii şi-au intrat în fine în formă şi au început să piardă bătălii. Fiul lui a fost bătut de spanioli, fratele, de italieni; nepotul, Filip cel Frumos, a avut onoarea de a fi primul rege învins de o armată de amărâţi înarmaţi cu pari şi coase, în bătălia de la Courtrai (foto). Regii care i-au urmat au avut grijă să intre în conflict şi cu englezii, conflict care a degenerat în Războiul de o Sută de Ani (1337-1453 – oamenii de atunci nu erau foarte buni la socotit).

Nicio altă conflagraţie nu a ajutat mai mult faima vitejiei francezilor. Armate imense, conduse de regii înşişi, zdrobite de mici detaşamente englezeşti; mari nobili colaborând pe faţă cu duşmanul; eroii de război, trădaţi de conducătorii lor; jumătate de ţară condusă de regele Angliei: Războiul de o Sută de Ani a avut toate ingredientele unui război victorios pentru Franţa. Cum de l-a câştigat, câtă vreme pe atunci nu existau încă Statele Unite, rămâne în continuare un mister pentru englezi. Se poate că pur şi simplu la un moment dat s-au plictisit să-i tot bată pe francezi şi s-au dus acasă.

– mâine: VI. Epoca Renaşterii şi Reformei –

10 Comentarii »

  1. aNDRIIpOPA 14/07/2010 @ 22:18

    Ioana d’Arc o fi fost rusinata sa administreze atatea batai englezilor….

  2. unmihai 14/07/2010 @ 22:20

    Pircă e pe sistem turbo, vorba maestrului Guţă.
    Eu credeam ca Julius şuguieşte când a zis de 10 texte.
    Pircă, prietene, soţia ştie cu ce te ocupi în loc să baţi covoarele?? :d

  3. cheguevara 14/07/2010 @ 23:16

    Asa, maestre, baga mare! Sa scrie doar Julius, ca el stie! Maestre Pirca, tu dictezi.

  4. Kilroy 14/07/2010 @ 23:16

    Sunt de-a dreptul siderat. Vreo oferta de colaborare de la Larousse nu a aparut inca?

  5. Florin 14/07/2010 @ 23:48

    http://www.dailycotcodac.ro/2009/07/allez-les-bleus-partea-i-a/
    In contextul actual, gluma din primul paragraf al acestui material mi se pare deplasata.
    ps: nu exista “partea I-a”, doar “partea I”.

  6. […] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, Newsted. Newsted said: Daily Cotcodac» O istorie…(5) – Războiul de o Sută de Ani http://bit.ly/9seDgL […]

  7. Blazaiev 15/07/2010 @ 06:43

    mahhhh….dar tu ai ceva cu francezii…si tocmai azi de ziua lor. Dar daca ma gandesc bine, in razboiul asta, tot intre ei s-au batut de fapt (Valois vs Anjou), deci e impropriu spus ca au castigat razboiul. E ca si cum ai spune ca romanii au castigat revolutia din ’89 :). Eu tin sa le multumesc si sa-i felicit sincer pentru Napoleon, punerea bazelor democratiei contemporane, cultura si civilizatia raspandita in coloniile din imperiu si nu in ultimul rand pentru sarutul frantuzesc, sado masochismul, si toate perversitatile care care le vedem pe youporn. Cu bune, cu nebune, le urez un Vive la France!

    ps: sper ca continui seria istoriilor, ca nu perpetuezi cum trebuie stereotipul daca nu vorbesti si despre WWII :p

  8. ZeceDeZero 15/07/2010 @ 12:39

    De cand asteptam articolul despre Razboiul de 100 de ani…

    @unmihai: si tu crezi ca el nu poate sa scrie in timp ce bate covoarele?

  9. acp 15/07/2010 @ 15:04

    Frate, da’ episodul in care regele Cantona a cucerit Anglia unde e?

  10. […] 100 de ani în război cu englezii (deunde şi numele respectivului război – aţi ghicit, “Războiul de 100 de ani“, deşi, dat fiind că oricum a ţinut mai mult, putea să se numească, din raţiuni de PR, […]

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Comentează