Întâlnirea de la miezul nopţii, cu DJ Cotco

Ascultăm în seara asta o formaţie de casă a Daily Cotcodac – In Flames. La cât
i-am promovat noi pe băieţii ăştia, zău, ar trebui să cânte îmbrăcaţi doar în tricouri cu DJ Cotco. Citeşte mai departe…

Recomandări de seară: Elena Udrea joacă în “Filantropica”

* Cu toţii ne-am dorit măcar o dată în viaţă să intrăm cu gânduri de pace într-un oficiu poştal, dar să avem totuşi şi un topor la noi, pentru cazurile – e drept, puţin probabile – că am sta degeaba la coadă la ghişeul 2, când de fapt trebuia să stăm la ghişeul 5, că programul era doar până la ora 13 sau că trebuia să mergem la un alt oficiu poştal, situat în celălalt capăt al oraşului. Cu toţii ne-am dorit asta, dar traiul la oraş ne-a tocit într-atât simţurile încât pur şi simplu am uitat că nimic nu exprimă mai bine sentimentele unui om decât un par sau un topor. Citeşte mai departe…

Absolut toate glumele despre uraganul Sandy

Kamikaze

Uraganul le-a răpit brokerilor din New York agoniseala de o viață a altor oameni.

Având în vedere câți americani a lăsat fără case, uraganul Sandy putea să se numească foarte bine și uraganul Morgan Stanley.

Gigi Becali va construi 200 de zgârie-nori la Vadu Roșca pentru sinistrații din New York.

(Mai multe glume despre uraganul Sandy, în revista Kamikaze… )

Locul unei femei

Belle d”Imagination

Pe când tocam ultimele cepe din casă pentru a încropi o preacinstită salată de cină, printre lacrimile oferite cu generozitate de dioxidul de sulf care se combina cu umezeala de pe globii mei oculari spre a crea efectul de pioasă înlăcrimare, am avut o cascadă de revelaţii teologice. Citeşte mai departe…

Poşetuţ cu părul creţ

Simona Catrina

Se poartă cățeii-poșetă, după modelul anilor 60, al anilor 70, al anilor 80 și al anilor Paris Hilton. Doamnelor, nu mai investiți doar în trăistuțe de zeci de mii de euro, cumpărați-vă cățeluși, creți sau întinși cu placa, măcar de vreo 8000 de euro bucata (un chow-chow, de exemplu – da, până la suma asta poate ajunge). Sau, dacă sunteți din anturajul excentric al doamnelor high-class, cu 500.000 de dolari, puteți să vă cumpărați un Mastif Tibetan – atât a plătit o femeie din China pentru un astfel de câine. Sper din tot sufletul că era câine vorbitor, tandru, dur-dar-delicat, bine plasat social, bogat. Și ducea gunoiul la ghenă și, mai ales, o asculta atent pe stăpână, când ea îl bârfea pe bărbatul-porc-cu-alune din viața ei. (Continuarea pe Fashion avec Passion… )

Mic inventar de obiecte din Epoca de Aur

Camionagiu

Autosifonul
În acele vremuri, când sticlele goale de licori capitaliste erau expuse cu mândrie vitrine ca semn al prosperităţii, şpriţul, băutura românului cea de toate zilele, era foarte preţuit. Aşa că orice bărbat avea în casă sifoane de sticlă, grele ca pietrele de mormânt, cu care copilul se târa până la sifonărie să le umple şi venea gâfâind, dar fericit cu sifoanele aburite, iar pentru asta primea bani de o îngheţată Polar – aia după care oftează acum în cubicle-ul lui, în pauza de masă de la corporaţie. Citeşte mai departe…

Întâlnirea de la miezul nopţii, cu DJ Cotcodacio

În seara asta, don Cotcodacio v-a pregătit un nou cântec de pe albumul Canciones de la Guerra Civil Española. Mizăm pe faptul că veţi aprecia cum se cuvine că nu mai exagerăm cu cultura (şi nici cu glumele) şi vă veţi simţi cu un share şi un like de încurajare pentru cel mai nou autor Daily Cotcodac, don DJ Cotcodacio.
Citeşte mai departe…

Lupta mea cu kilogramele

Camionagiu

Ştiu, multă lume trece în ziua de astăzi prin această dramă, dar la mine e parcă mai grav decât la toţi oamenii pe care îi cunosc.

Au fost vremuri, eheeei, în preistorie, pe când aveam 20 de ani, când cântăream 56-57 de kilograme. Din păcate, traiul din zilele noastre m-a adus în situaţia să visez, lăcrimând neputincios, la această greutate. Am făcut totul, vă rog să mă credeţi. Totul! Citeşte mai departe…

Pseudo-recenzii vesele şi scurte

Julius Constantinescu

De regulă, când intru într-o librărie aleg un vraf de cărţi, mă aşez confortabil într-un fotoliu şi le răsfoiesc pe îndelete. Vânzătoarele trebuie că îşi freacă mâinile de bucurie – mai rar aşa muşterii! Asta dacă nu cumva se vor fi deprins cu alde de-ăştia ca mine, care răscolesc rafturile lăsând în urma lor o dezordine de nedescris, iar la urmă pleacă cu mâinile în buzunar, fără să fi cumpărat nimic.

Vineri, pe la prânzişor, aveam de pierdut cam un ceas (de fapt, trebuia să mă întâlnesc cu Raeţchi, deci era vorba pe puţin de vreo două ceasuri – un admirator al părinţilor pustiei nu pune mare preţ pe curgerea timpului, cu atât mai puţin pe măsurarea lui exactă). Citeşte mai departe…

Halloween, o sărbătoare irlandeză

DJ O’Cotco

Înainte să strâmbăm din nas că am importat toate porcăriile americane, iar seara să mergem costumaţi ca nişte tâmpiţi în club (mor de ciudă, de două luni aşteptam Halloween-ul să bag gluma cu Radu Mazăre care se va îmbrăca într-un costum obişnuit, şi m-am trezit că a făcut-o un site american cu Lady Gaga), haideţi să nu ne facem de râs pe facebook şi să vedem ce e cu sărbătoarea asta.

Probabil intuiserăţi deja că Halloween-ul n-are cum să fie o sărbătoare americană – istoria Americii e atât de recentă încât singura sărbătoare autentic americană e Festivalul Imitatorilor lui Elvis. Citeşte mai departe…