Cele mai penibile cadouri de Valentine’s Day

Stephanie

Într-un loc minunat unde-și desfășurau activitatea o mulțime de dudui, uneia îi trece prin cap să propună ca subiect al zilei “cel mai meschin bărbat cu care m-am iubit și cadoul său de rahat cu ocazia lu’ sfântu’ Vali” . Trecem peste banalele “mi-a luat un buchet fleoșcăit de trandafiri , de la Lidl, de-ăla cu 3.99 lei” și “eu voiam un inel/colier/brățară și el mi-a dăruit un breloc pentru chei, în formă de inimioară” și avem așa:

1. “M-a întrebat când îmi vine ciclul și am zis că o să fiu indisponibilă între 12-16 februarie. Mi-a replicat că va trebui să reprogramăm Ziua Îndrăgostiților , pentru că nu i se pare normal să cheltuie pe vin, flori , bomboane, ursuleț, iar el să nu primească sex în schimb.”
Citeşte mai departe…

Gluma de furat pentru Buzdugan şi Morar

Marea foamete din Irlanda a fost atât de cumplită încât oamenii ajunseseră să mănânce scoarţă de copac, încălţămintea de piele şi chiar piept de pui la grătar.

Cum am sărbătorit prelungit Dragobetele

Sorana Constantinescu

Era cât pe ce să ratez Dragobetele. Noroc că am prins un concert de muzică populară la bibliotecă (din ăla cu public format din elevi obligaţi de diriginte să vină ca să le bage pe gât cultură şi tradiţie) în cinstea sfântului (?) Dragobete şi am putut reacţiona la timp. Am luat repede telefonul şi i-am trimis un mesaj sugestiv prietenului meu: „Dragobeteeeee” ( mie îmi place să anunţ, să fiu sigură că primesc ceva; de exemplu, anunţ cu 6 luni înainte că se aproprie ziua mea). Apoi am aşteptat să treacă ziua să pot pleca la întâlnirea romantică şi spontantă.

Acum vine partea în care trebuie să spun că noi suntem mai degrabă studenţi (suntem tineri, doamnă). Asta înseamnă că am primit ghiocei în loc de orhidee de import sau ce naiba or fi primit iubitele de corporatişti şi ne pregăteam să mergem să mâncam ceva. Citeşte mai departe…

Domnii preferă proastele

Daniela D.

Cel mai înțelept lucru pe care l-am făcut în viață a fost să mă fac blondă. A fost ca și cum aș fi găsit inelul lui Rumburak.

Cel mai stupid lucru pe care l-am făcut în viață a fost să îmi schimb culoarea părului din blond în orice altceva. Am devenit instantaneu invizibilă.

Sunt sigură că ordinea în care au fost salvați oamenii de pe Titanic nu a fost “copiii și femeile”, ci “copiii, blondele și apoi restul femeilor”.
Citeşte mai departe…

FILM/ CIA-aveţi, măi, cu noi, măi?

Beni Goace

Condamnat să ucidă / 3 Days to Kill (film de omorît timpul liber)
Regia: nu contează
Cu: Kevin Costner

Zilele astea aveţi ocazia rară de a vedea un film deosebit de prost care în week-end a intrat în cinematografe: Condamnat să ucidă / 3 Days to Kill. Un fel de film cu Bruce Willis, doar că în locul lui Bruce WiIlis joacă Kevin Costner.

Ia să vedem ce avem noi aici… Agentul CIA jucat de Kevin Costner vrea să se retragă (clişeul 1), pentru că a descoperit că are cancer. Citeşte mai departe…

CINEMA/ Noi, când găsim pe stradă un Olivier Martinez…

Daniela Do

Am văzut un film foarte nou, de acum 12 ani.

Unfaithful (SUA, 2002)

Regia: Adrian Lyne

Cu: Richard Gere, Diane Lane, Olivier Martinez

Ea merge pe stradă, smotocită de vânt. Din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, se ciocnește frontal de Olivier Martinez, când era el tânăr. Deci de băiatul ăsta din poză, ca să știm despre ce vorbim aici.
Citeşte mai departe…

Cale ferată cu barieră şi agent de poliţie

Monica Ionescu

În 2008 am fost angajată la o primărie de comună. Nu peste multă vreme, veneau alegerile. Întrucât prezentam semne vagi de inteligenţă, am fost numită, la propunerea primarului, locţiitor al preşedintelui BEC (Biroului Electoral de Comună).

La patru luni de la angajare, eram locţiitor de preşedinte BEC! Ce puteam să-mi doresc mai mult?

Căci ce îşi poate dori un om mai mult, dacă nu nopţi nedormite, cu înjurături, trageri la sorţi, fiţuici de campanie, gramofoane scandând “Cutărescu primar, jos baroni (sic!) locali!” (nu ştiu cine sunt baronii locali nici acum, da’ sună bine!), cu scandaluri, cu nea Dorel pierdut printre jandarmii care păzeau dulapurile sigilate pline cu buletine de vot, în timp ce-şi confecţiona metoda rapidă de încărcare a telefonului mobil…
Citeşte mai departe…

Cum mi-a mâncat pisica textul

Astăzi e a optsprezecea zi în care nu fumez.

Nu v-am spus asta fiindcă simţeam nevoia să mă confesez, nici nu vreau să mă conving singur cine ştie de ce – dimpotrivă, dacă simţiţi că încep să mă comport ca Petreanu, loviţi-mă fără milă până îmi trece.

V-o spun pentru că de optsprezece zile nu-s în stare să scriu nimic publicabil. Citeşte mai departe…

O întâmplare de la Ilva Mică

Monica Ionescu

Deși aș fi avut un milion de alte opțiuni de vacanță, în acel an am hotărât, fiind o vară deosebit de frumoasă, că nu se cade să plec la mare fără să dau o fugă până la prietena mea, Miha, aflată împreună cu bărbat-su la bunica ei, la Ilva Mică. La mare oricum mergeam, tot cu ei, peste vreo două săptămâni.

Aşa că am luat trenul de Cluj, cu destinaţia finală Ilva Mică. Nimeni nu m-a avertizat, m-am aburcat aşa, nevinovată şi cu bilet. Citeşte mai departe…

Cum am învăţat să gătesc

Mihaela Constantinescu

Eram printr-a noua, în vacanța de vară, și încercam din răsputeri să impresionez un flăcău, ăla de mi se părea mie super oferta „Făt-Frumos” și ”Zburătorul” într-unu’ singur.

Trecusem de partea cu gusturile comune, cărțile cadou și alte patetisme adolescentine și aveam nevoie de un diferențiator, altul decât, cum ar zice mamaia de la Lipia, „cea mai frumoasă din sat”, că la noi în sat frumoase erau
cu duiumu’.

Interogând stânga-dreapta, prietenele mele au aflat că omul are, ca orice bărbat, o slăbiciune lumească: checul de lămâie. Evrika! Asta era: trebuia doar să fac un chec de lămâie. Citeşte mai departe…