Bărbații la volan sau Dumnezeii covrigilor

Adina Ștefănescu

 

S-a întâmplat să prind și eu peștișorul de aur într-o zi. Pentru că nu mă grăbeam încă să pun marile dorințe și pentru că sunt o ființă cu profunde preocupări metafizice, am zis să încep cu o dorință de încălzire. I-am cerut peștișorului să fiu bărbat pentru o zi. M-a întrebat când vreau și am hotărât să fie cât mai repede, chiar a doua zi. Aveam un drum cu mașina în alt oraș pentru niște afaceri. Eram încântată să experimentez o zi la volan, în pielea unui bărbat. Se știe cât sunt de buni bărbații la șofat. Aveam și eu ocazia să aflu ce înseamnă să te bucuri de experiența de a conduce o mașină.

 

Am plecat cu boxele date la maximum. Era chiar melodia mea preferată pe care îmi plăcea să o cânt la refren. Când mi s-a făcut înfiorător de cald, am decis că nu voi opri pentru atâta lucru, să dau o haină jos de pe mine. Astfel că am asudat ca un porc în băltuța lui caldă, dar am continuat drumul, ușor tensionat. Singurul lucru care a contat până am ajuns la destinație a fost să îi depășesc pe toți care plecaseră înaintea mea. Citeşte mai departe…

Cele şapte taine ale călugărului (4)

Ovidiu Alexandru Raețchi

 

IV
Primele amintiri din viata micului iudeu crescut de franciscani erau legate de calcio florentino, un joc ciudat care luase nastere chiar in fata Basilicii Santa Croce cam pe vremea lui Lorenzo Magnificul. Tinand traditia, barbatii de sange bun ai Florentei se strangeau cu zecile in fata bisericii, cum prindeau putin timp, in echipe de cate douazeci si sapte; se loveau bezmetic, isi zdrobeau testele si isi puneau piedici, incercand sa impinga, cum apucau, cu mana, capul, piciorul – ba chiar si cu dosul – o minge cam de marimea lunii pline intr-o bucata de plasa: un joc prostest si salbatic, menit, de buna seama, sa nu lase vreo urma-n istorie.
Citeşte mai departe…

”Tata este gras” – literatură umoristică de calitate, ca pe vremea când se făceau izmene trainice

Julius

 

Ca orice om trecut de o anumită vârstă, și eu sunt tentat de multe ori să cred că nimic nu se mai face ca pe vremuri. Practic, civilizația omenească și-a atins vârful în urmă cu câteva decenii, când se făceau literatură bună, șoșoni călduroși și izmene trainice, iar de atunci lumea continuă să decadă într-un ritm amețitor.

 

În ce privește umorul, multă vreme am crezut că lucrurile stau la fel și aici. De la Ilf și Petrov, Jaroslav Hašek și Jerome K. Jerome până la mine nu se mai consemnează nimic notabil, istoria umorului e o pată albă – poate vă pare că sună a laudă, însă eu rămân totuși convins că sunt un imbecil la fel de mare ca sublocotenentul Dub, Panikovski sau Șura Balaganov.

 

Ei bine, la fel cum literatura serioasă nu s-a oprit în anii ’70 – ‘80, nici literatura umoristică nu s-a sfârșit cu ”Conjurația imbecililor” a lui John Kennedy Toole. Oamenii au continuat să scrie literatură umoristică de calitate chiar și atunci când colegul lui Panikovski deplângea soarta omenirii din ziua de azi, lipsită de umor fin și izmene de nădejde.
Citeşte mai departe…

Serată muzicală DJ Cotco

În 1791, Mozart a primit de la un nobil cu dare de mână o comandă pentru un requiem – ”Să fie ceva frumos, domnu’ Mozart, să plângă lumea”. A luat pe loc jumătate din sumă drept avans (pe vremea aia lumea era înapoiată și banii se dădeau pe loc, nu ca acum, la 60 sau 90 de zile) și s-a apucat de treabă.

 

Doar că, așa cum frumos s-ar exprima televiziunile noastre, Mozart s-a dus să cânte cu îngerii înainte să termine Requiemul (în re minor, ca să fim riguroși). Nevastă-sa, femeie practică, în loc să-și smulgă părul din cap și să se tânguiască: ”Unde ai plecat tu, Amadeuse? Muriși și mă lăsași cu datoriile pe cap!”, a angajat repede un fost elev de-al lui bărba-su, să termine comanda și să ia restul de bani de la client.

Daily Cotcodac, din nou generos cu cititorii săi

Mi-a venit factura la hosting. Puteam să fiu măgar și s-o plătesc eu, dar n-am vrut să vă răpesc și această ultimă bucurie. Și așa mă simt foarte prost știind că vă întristați și oftați amar de câte ori intrați pe Daily Cotcodac: ”Aș fi vrut să ajut și eu site-ul ăsta pe care îmi face plăcere să îl citesc, dar cum? Măcar un buton de donații să fi avut și ei!”

 

Ok, buton de donații, după cum știți, nu avem, dar haideți să vă las să plătiți măcar hostingul. O puteți face aici: paypalcotco@yahoo.com.

Socrate, omul care a inventat sapiosexualii

Alexandru Vasile Sava

 

Putem presupune că Socrate, la fel ca orice fată din ziua de azi, nu dorea de la viață decât un băiat frumos, de familie bună și tinerel, cu care să poată schimba o vorbă în drum spre gymnasium sau să se giugiulească de-a lungul serilor calde atice, care să-l aline la bătrânețe și care eventual să-i cumpere din când în când o tunică nouă sau o pereche de sandale șic, „cum a primit și Gorgias săptămâna trecută de la ucenicul său”. Din păcate însă, Socrate era lipsit de armele obișnuite ale seducției. Urât, pisălog până la exasperare, celebru neștiutor de toate și relativ sărac față de aristocrații zvelți pe care îi curta, filosoful nostru a trebuit să recurgă la mijloace neconvenționale pentru a-i agăța. Așa a luat naștere maieutica.

 

Arta maieuticii constă, în principiu, în a evita să-ți abordezi direct partenerul, preferând să-i erodezi gradual stima de sine până când acesta cedează sau te pocnește. Citeşte mai departe…

PROMO/ Cu ce ucenic și-ar fi petrecut Valentine’s Day Socrate, Platon și Aristotel

O sărbătoare ca ziua Sfântului Valentin ar stârni cu siguranță confuzie în rândurile anticilor greco-latini, dulcegăriile noastre cuminți creștine semănând prea puțin cu o lupercalie sănătoasă ce aduna păstorii latini. De atenienii clasici nici nu mai vorbim – o zi dedicată dragostei nu se cuvenea a fi sărbătorită decât printr-o beție printr-un banchet, la care ar fi participat bărbați bine sculptați, întrecându-se în tirade pline de patos și sorbindu-se din ochi la răstimpuri.

 

maestru discipol

 

Astăzi însă, fie că vă uitați lung la un film siropos sau la prețurile dintr-un meniu, fie că vă consolați singuri cu gândul că, în fond, ”e Independence Day”, se cuvine să vă amintiți o clipă de acești pionieri ai gândirii speculative și ai etalărilor cocalarești. Citeşte mai departe…

Sex pidosnic și filosofie în Grecia antică

Adina Ștefănescu

 

Sofiștii, profesorii de papagal

Dacă se întâmpla se te naști în persoana unui grec liber, bărbat, acum 2.500 de ani, aveai câteva mici obligații: să îți plătești taxele, să mergi la război (dacă nu anual, măcar la cincinale) și să faci politică (pe vremea aia era democrație participativă, nu prea puteai s-o arzi scârbit de politică pe terasă la MȚR). Dar ca să fii capabil să articulezi două vorbe în agora îți trebuia un minimum de instruire, pe lângă scris, citit și socotit. Cum s-ar spune, trebuia să fii persuasiv, să folosești arta retoricii, pentru că în democrație nu dai cu pumnul, dai cu demagogia. Or, ca să poți deveni un bun și îndrăzneț papagal, trebuia să deprinzi această calitate prin învățătură.

 

Education-in-ancient-Greece-3

 

Societatea greacă s-a gândit la toate și, pentru a-i învăța pe tineri să devină buni de gură, a inventat sofiștii, filosofi prin excelență. Gemeau spațiile publice de acești cinstiți înțelepți, care te ajutau – contra unei sume de bani, evident –  să înțelegi legile, să gândești critic și să te contrazici până te pleznea careva. Citeşte mai departe…

PROMO/ Sex pidosnic și filosofie în Grecia antică

În urmă cu 2.500 de ani, filosofii greci erau departe de imaginea intelectualului abstrus de astăzi – ochelarist, famelic, timid, cu un aer mereu nehotărât. Dimpotrivă, filosofii greci erau niște papagali remarcabili, plini de tupeu, gata să tabere cu pumnii și picioarele pe interlocutorul lor în caz că dialectica escalada. Iar seara, după o zi de trăncăneală, se întâlneau la banchet sau symposium, unde beau temeinic și își făceau unii altora ceea ce intelectualii din ziua de azi doar își promit în înjurături.

 

002

 

”În Sparta, din cauza eternei condiții cazone în care se află un bărbat, ajunseseră să-și tundă nevestele în noaptea nunții și să le îmbrace în tunică militară, ca să aducă cât de cât cu ceva cu care ai vrea să faci sex. Imaginea iubitului din tabără încă le era lipită de retină și le juca feste proaspeților gineri. Statul spartan, care avea nevoie de o natalitate ridicată în mașina de război, trimitea și femeile la antrenamente, complet goale, alături de tinerii viteji – complet goi și ei.
Abia după câteva secole, tot un grec de-al lor, Plutarh, a descoperit, plin de încantare, că și nevestele sunt bune la amor, nu doar să facă copii.”
Citeşte mai departe…

Cele şapte taine ale călugărului (3)

Ovidiu Alexandru Raeţchi

 

Citeşte: Prima parte, Partea a II-a

 

Cu toata nenorocirea lui de orfan si cu tot felul lui mohorat de a privi in jur, Alon a avut parte de o copilarie aproape fericita, fiind asezat de soarta si de coruptia functionarului florentin, in primii ani de viata, inainte de a lua drumul Greciei, intr-un colt aproape vrajit de lume: in Basilica Santa Croce isi dormeau somnul de veci – in sarcofage somptoase, de pe vremea marilor Medici – Michelangelo Buonarroti, invatatul Machiavelli, autor al unor importante istorii, pisanul Galileo Galilei – cel care il cam necajise pe papa – sau Leon Battista Alberti, parintele tuturor marilor artisti ai Florentei. Pana si Dante avea un minunat mormant acolo, desi, la drept vorbind, corpul ii fusese ingropat la Ravenna, unde fusese exilat, pe buna dreptate, pentru ganduri necurate.
Citeşte mai departe…

sustine2

sustine2

Comentarii Recente

  • Dan1, n-am nici un merit. E spiritul Mogulului. Sau şapca lui DJ Cotco, ce preferi.
  • Cred că v-aţi plimbat cu autobuzul lui Cârţu.
  • A, pai stiu de ce te-au facut la portofel si evreii si musulmanii: fiindca s-au prins ca esti ateu! :) Noroc ca...
  • În sfârșit o portie de cultură, simțeam chiar că nu mai are nici un sens tot Internetul!
  • @Cms: Miracol! A-nviat! L-ai ventilat sau intubat? Ca eu ma pregateam sa trec pe la parastasul de 40 de zile....