Evenimentul zilei de ieri

20 decembrie 1192: Richard Inimă de Leu este arestat de autorităţile austriece

Radu Pircă
Ne imaginăm de obicei Evul Mediu ca o epocă a cavalerismului, când nimeni nu era parşiv sau ticălos şi toată lumea suferea teribil de naivitate. Povestea care urmează o să vă demonstreze că majoritatea oamenilor din Evul Mediu erau de fapt la fel de răi ca şi noi.

În toamna anului 1192 Richard Inimă de Leu (stânga), regele Angliei şi al unei jumătăţi de Franţă, se întorcea triumfător din cruciadă, după ce făcuse multe fapte creştineşti de vitejie – atât de multe încât, spune un cronicar contemporan, “Măria Sa a căzut bolnav nu atât de oboseală, cât răpus de duhoarea hoiturilor din jurul său“. Richard era plecat cam demult de acasă şi fratele său mai mic, Ioan (mă rog, John, că nu era din Bârlad), începuse să-şi facă de cap în lipsă. Ioan, supărat foc că Richard nu avusese încredere în el şi nu-l lăsase regent, ca să-i fie mai uşor să-i fure tronul, se apucase să uneltească cu Filip August, regele Franţei, împotriva fratelui câinos care punea atâtea piedici în calea visului său de a pune mâna pe coroană.

Lui Richard ar fi meritat mai degrabă să i se spună “Creier de Găină”, nu “Inimă de Leu”. Avea atâta încredere în fratele său, încât nici nu-i trecuse prin cap că acesta ar putea să-l privească doar ca pe un obstacol în drumul spre tron. Abia când a aflat că Ioan, printre altele, i-a convins pe cetăţenii Londrei să se răzvrătească şi să se declare independenţi de Anglia, Richard s-a gândit că poate ar fi vremea să se întoarcă acasă.

Acum nu ştiu dacă v-aţi dat seama, dar cruciadele se desfăşurau în Orientul Mijlociu, exact pe partea cealaltă a Europei faţă de Anglia (vezi harta – se face şi mai mare dacă daţi click pe ea). Ca să ajungă în patrie Richard trebuia fie să ocolească pe mare întregul continent – o călătorie aproape la fel de periculoasă precum cea cu trenul Timişoara-Iaşi – fie să-l traverseze pe uscat, printr-una din nenumăratele ţări ai căror conducători îl urau deoarece omorâse în cruciadă mai mulţi păgâni decât ei. Regele a încercat mai întâi prima variantă, dar corabia sa a nimerit curând într-o furtună. După multe eforturi şi extrem de mult vomitat peste bord, Richard a reuşit să debarce la Trieste şi a hotărât să-şi continue călătoria pe uscat, ceea ce însemna că trebuia să traverseze Imperiul German.

Problema aici era că împăratul Henric al VI-lea de Hohenstaufen avea mari dificultăţi în a alege dintr-o lungă serie de motive pentru care să-l urască pe Richard. Taică-su murise în cruciadă, la timp ca Richard să-i fure toată gloria; principalul său rival în Germania era cumnatul lui Richard; principalul său rival în Italia era aliatul lui Richard; şi tot aşa. Într-unul din rarele sale accese de inteligenţă, englezul s-a gândit că ar fi poate bine să se deghizeze, aşa că şi-a lăsat barba şi mustaţa să-i crească în voie şi s-a îmbrăcat în zdrenţe, arătând astfel exact ca un om oarecare de pe stradă. Câteva greşeli tot a făcut însă, şi nemţii au început să-l bănuiască că n-ar fi un sărăntoc: de pildă, la masă, într-un han, a cerut o friptură sofisticată în locul cefei de porc care îi fusese adusă şi a plătit cu bani arăbeşti de aur. Un alt indiciu care i-a pus pe germani pe gânduri a fost faptul că, deşi umbla în zdrenţe şi nu părea să fie conştient de existenţa apei sau a săpunului, avea totuşi în permanenţă minim un servitor pe lângă el. Aşa că, după vreo lună, nemţii, oameni ageri din fire, şi-au dat seama că misteriosul călător nu e cine pretinde şi l-au arestat în Viena, pe 20 decembrie (jos), dându-l pe mâna ducelui Leopold al Austriei.

Leopold îl cunoştea pe Richard din cruciadă, unde avusese motive să-l îndrăgească; de pildă, la cucerirea cetăţii Acra englezul dăduse jos steagurile austriacului de pe ziduri pentru a le pune pe ale sale iar un pic mai târziu era bănuit că pusese la cale şi asasinarea vărului lui Leopold. Se poate spune deci că Richard a avut noroc că a fost doar aruncat într-o temniţă întunecoasă a castelului Dürnstein, fără tortură sau membre tranşate. Şi, pentru că Leopold a avut amabilitatea să nu-i taie nimic, regele a compus în celula sa un cântec de jale, pe care îl puteţi asculta mai jos, refăcut de o trupă rock din zilele noastre (pentru cititorii sub 18 ani: da, rockul nu exista pe vremea cruciadelor).

Ce a făcut Richard în puşcărie nu e, cu siguranţă, foarte interesant; ştim doar că în 1193 împăratul Henric, dezamăgit de lipsa de bune maniere a ducelui Austriei, care nici măcar un fier înroşit sau o tragere pe roată nu i-a oferit oaspetelui său, l-a cumpărat pe regele prizonier de la Leopold şi l-a închis în propria sa temniţă din castelul Trifels. Mai interesant e însă ce s-a întâmplat în afara închisorii. Ioan şi Filip al Franţei i-au trimis imediat mesaje lui Henric “Eşti cel mai tare, ţine-o tot aşa!“, însoţite de mari sume de bani care să facă detenţia lui Richard cât mai plăcută şi, mai ales, cât mai lungă. Pe de altă parte, supuşii englezi ai lui Richard s-au plâns papei, care i-a excomunicat – fără niciun folos – şi pe împărat şi pe ducele Austriei. Totuşi, de ochii opiniei publice, Henric i-a înscenat prizonierului său un proces iar în secret l-a scos pe Richard la licitaţie, pentru a vedea cine oferă mai mult: Ioan, ca să-şi vadă fratele întemniţat pe viaţă, sau englezii, pentru ca regele lor să fie eliberat cât mai grabnic? Suma sugerată de împăratul german era de numai 150.000 de mărci din Köln – în jur de 30-35.000 de tone de argint.

Imediat a început o cursă disperată pentru a strânge banii ceruţi de Henric. Pe de o parte, supuşii lui Richard au reuşit, prin donaţii şi taxe considerate neomenoase – până la 25% din veniturile nobililor şi clericilor (se pare că în Evul Mediu statul lua pielea de pe tine doar la propriu, nu şi la figurat) – să strângă 100.000 de mărci. Pe de altă parte, Ioan (dreapta) nu avea bani, dar i-a promis lui Filip că-i cedează suveranitea asupra tuturor cuceririlor engleze din Franţa (practic, aproape jumătate din ţară) dacă plăteşte el răscumpărarea – evident, nu pentru a-şi elibera frăţiorul. Francezul n-a reuşit însă să adune decât 80.000 de mărci, pe care i le-a trimis lui Henric ca un avans. Împăratul german a fost plăcut surprins de viteza cu care s-au mişcat şi englezii, şi francezii aşa că mai întâi s-a gândit că poate ar fi mai bine să păstreze şi tot argintul, şi pe Richard, ca să-i mai stoarcă de bani pe fraieri şi pe viitor. Cu greu l-au convins marii seniori germani că o astfel de purtare e ruşinoasă chiar şi pentru el; şi, cum suma strânsă pentru eliberarea regelui era mai mare decât cea pentru ţinerea lui în temniţă, Richard a fost eliberat pe 4 februarie 1194. De îndată ce a primit vestea, Filip i-a trimis un mesaj lui Ioan: “Ai grijă de tine. Dracul a fost eliberat“.

Dar cum s-a răzbunat Richard şi dacă investiţia făcută de englezi în regele lor a meritat, veţi afla într-un alt episod…

Share:

28 comments

  1. lulu 20 December, 2010 at 15:12

    Glumesti???!!!! Ai scris varianta scurta???? :))
    Daca nu apuc sa termin de citit textul pana atunci: La multi ani pentru 2011!

  2. unmihai 20 December, 2010 at 15:17

    Ce a făcut Richard în puşcărie? Ce sa faca? Isi facea fierbatoare din conserve, juca remi si table si, din cand in cand in lipsa de, se ducea in vizita de amor pe la bulangii.

  3. Dan1 20 December, 2010 at 15:28

    Bre, eu sunt scandalizat: nu numai ca nu am câstigat xperia, dar din nou harta este gresita (intentionat, sunt sigur); zice “Cumans or Polovzians”? Noi?
    si beeee, cântecul ala e pe jumatate in franceza, daaa? :))

  4. dr.Lecter 20 December, 2010 at 15:43

    Pfuuu, si ce bine incepusem cu lectiile de istorie, aici!
    Nu mai pune gravuri din astea pentru perversi, cu pitici si cocosati, incearca sa te ajuti de poze din reviste cu baieti luciosi, dati cu untura, ca sa intelegem trairea istorica a personajului. Inima de leu, asta, avea buza de iepure si era schilod, asa se vede in fotografie. Deci, intelegem de ce n-ai scris nimic de amante.

  5. Radu 20 December, 2010 at 15:52

    La banii de rascumparare n-o contribuit si Robin (zis si “Gluga” ) cu ceva? Posibil sa confuzez ca io am facut istorie cu femeia de serviciu 😀

  6. Ivan 20 December, 2010 at 16:05

    Doo sute si ceva de chile de argint o marca? Probabil cea mai uzuala subdiviziune era pico-marca de Koln.

  7. aisha 20 December, 2010 at 16:35

    ,,o călătorie aproape la fel de periculoasă precum cea cu trenul Timişoara-Iaşi,,. de ce?! ce are trenul ala, de e un fel de tren al groazei? sa-l evitam sau nu? ca eu am circulat cu trenul Timişoara-Bucuresti, si, in afara de niste nevinovate alunecari de teren care puteau provoca o deraiere, nu s-a intamplat chiar nimic spectaculos.
    deci, ce a fost pe TM-IS – varianta indigena pt.crima din orient express?
    BRAVO, mister P.! bun foileton-ul de azi!

  8. iulian rinder 20 December, 2010 at 16:46

    2010. Basescu Inima De Limba-n Dos Manelista a confiscat tara. 2013, Ciocanitorea Udrea este cerceta. Arsa pe un rug facut din crucea masii si a spagii. Ard euroii. Ard oligahii pedelisti. Plang gay-fecioarelnici si pidosnici pedelistisi, se bucura fariseic pesedeii cu branza-n punga si vlajganii penelisti cu flinta lunga si procentul mic. Sf-ul bate istoria. Iar prostia Romania. Ce spuneai de Richard Inimă de Leu, maestre?

  9. ThoR 20 December, 2010 at 16:52

    probabil ca a fost coleg de celula cu vreun luceafar al mineritului de pe vremea aia de s-a apucat de scris versuri =))

  10. Dan1 20 December, 2010 at 17:34

    @ThoR
    Atunci ar fi zis cam asa: “temniţă întunecoasă – trei capace/unde toţi cruciaţii zace” =))
    Oricum, cred ca le mâncase el câteva lebede, prea l-au arestat repede!

  11. Dan 20 December, 2010 at 17:40

    “30-35.000 tone argint”
    E scris bine mai sus? Nu era cumva 30-35 tone?
    Cred ca pana transportau numai miile alea de tone, murea bietul om de batranete in inchisoare.

  12. Romeo 20 December, 2010 at 18:02

    A gresit Pirca. Neamtu’ n-a cerut decat 32 de tone de argint pe Richard, asa scrie la wikipedia.

  13. ionel gigel 20 December, 2010 at 18:50

    Io un lucru nu am inteles. Cand s-a intalnit cu Robin Hood? Si ce a facut pentru el?

    Ca asa zice un cantec lalait… “I do it for you”

    Sau era Lady Marian. Nu stiu exact Marian, Mariane, Marienne… stiti voi

  14. lulu 20 December, 2010 at 19:37

    Chiar l-ai uitat pe Robin? Sau poate il scoti din maneca in partea a doua, cand in mod sigur ii vei gasi si un ‘echivalent’ din romania timpurilor noastre. Unul care sa ia de la bogati si sa dea la saraci, care sa aleaga sa traiasca modest si sa isi riste oricand viata pentru tara si conducatorul ei. Hmm abia astept 🙂

  15. sebra 20 December, 2010 at 20:07

    Să ne facă Simion un desen cu rezumatu’, zic. 😀

  16. Stephanie 20 December, 2010 at 20:46

    Am avut rabdare sa citesc tot, doar-doar apare si Robin pe undeva. Se pare ca nu sunt singura care mi-am luat tzeapa… :-w

  17. admin 20 December, 2010 at 21:24

    Scuze, vroiam sa spun kilograme. Marca de Koln avea de obicei 233.8 grame, deci 30-35 de tone.

  18. Dan1 20 December, 2010 at 21:41

    @sebra
    Tu tot nu te-ai impacat cu gandul ca xperia s-a dus, este? =))
    Tine un like de consolare!

  19. sebra 20 December, 2010 at 21:43

    Dacă Simion n-a vrut să facă rezumatul, m-am pus şi-am citit tot. Mă rog, nici acces la telecomandă nu am, dar asta-i altă poveste. Ce aspect am sesizat: nu şi-a băgat dracu nicio femeie coada, în toată povestea asta :))

  20. sebra 20 December, 2010 at 21:50

    @Dan1,
    Avusăi atâta treaba după amiază c-am uitat să mă consolez. Mi-am adus aminte de xperia ăla abia pe seară. Şi nu, nu m-am consolat încă, dar lucrez la asta =))
    Merci de like, n-am rămas datoare 😛

  21. ThoR 20 December, 2010 at 22:32

    v-am dat si eu like la toti nu ca astia cu telefonul….domnu’ Jull sa se suplimeteze dom’le numarul de telefoane sa ajunga la toata lumea…mari hoti …si am jurat ca nu mai calc pe aici…bre ce e cu laptopul ca nu am priceput…trebuie cantat ca sa il castigi? e cu cantecele? deci ptr a castiga, in spiritul juriului de pe dc ma apuc de o sculptura…poate poate…stie cineva o oferta la dalte ptr amatori?

  22. sebra 20 December, 2010 at 22:53

    @ThoR,
    Da’ ce larg la mână eşti! Ia şi tu un like, să nu simţi prost că au toţi copiii, numai tu, nu =))

  23. Dan1 20 December, 2010 at 23:28

    @ThoR
    Cam trebuie! Cantat! Incearc-o p-aia cu “Leru-i ler si linu-i lin” poate tine! =))

  24. Kilroy 20 December, 2010 at 23:39

    @Pirca
    Bine ca nu faci tu bugetul. La cata iscusinta aritmetica … 😀

  25. soopermouse 21 December, 2010 at 01:21

    Spoiler:
    Nu s-a meritat nici de frica. John Lackland chiar a ajuns rege pentru ca Richy era atat de ocupat cu crucidele ca n-a apucat sa se culce nu nevasta-sa si sa faca fun pui de plantagenet- nu trebuia sa fie chiar al lui, dar daca el o tot tinea pe biata femeie la distanta era mai greu ca asta sa pretinda ca boracul pe care l-ar fi facut cu scutierul e de sange regal.

    Ce oameni domne.

  26. ThoR 21 December, 2010 at 08:51

    @Dan1 hai ca ma chinuie talentul ca pe eminescu in mizerie….leru-i ler si linu-i lin/ vand xperia pe o sticla de vin/ si prin vaslui coooliiind
    =)) ce zici maestre jull merge? imi dai laptopul in avans? ar fi in spiritul dc asa un anunt : dragi cotcodaci premiul la concursul din ianuarie s-a dat acum in decembrie ..nu, nu e gluma dar daca vreti glume intrati peste 10 minute ca trebuie sa publice eftimie ceva ….in iulie avem un nou concurs =)) =))

  27. CID 23 December, 2010 at 04:31

    Lui Decebal asta de Anglia i se spunea in epoca Richard si da si ba,ca era vestit pentru rapiditatea cu care isi schimba opiniile,hotararile etc.

  28. Stephanie 26 December, 2010 at 18:16

    @CID:adeca era un fel de Basescu?!

Leave a reply