Ghid de exorcizare a camerei de hotel

A.A. & RoseN

 

Acum vreo trei ani reuşisem, după îndelungi negocieri şi tactici de marketing bine aplicate, să cazez în hotelul pe care îl conduceam 9 oaspeţi indieni – intelectuali la o multinaţională din oraş. Clienţi rentabili, plăteau bine şi stăteau vreo trei luni.

 

Prima săptămână toate bune şi frumoase. În a doua săptămână, într-o dimineaţă din aia perfectă, îi văd pe toţi cum coboară în fugă, speriaţi de parcă au văzut ursul în pielea goală. Doooamne, cuget eu, ce nenorocire s-a întâmplat? Îmi povestesc, repeziţi care să vorbească primul, într-o engleză gâfâită, că în apartamente e un spirit. Citeşte mai departe…

O nuntă ca-n poveşti

Monica Ionescu

 

O nuntă adevărată, cu respect pentru mămica şi tăticu’, mama-soacră şi tata-socru, dar mai ales pentru bunele tradiţii româneşti, trebuie să parcurgă nişte puncte obligatorii în desfăşurătorul sindrofiei. În afară de faptul că finalul nunţii trebuie să fie unul fericit, în sensul că ginerică nu e complet muci de la ţuiculiţa aia bună, ţinută special de tăticu’ pentru nuntă, şi că încasările au (cel puţin) ajuns aşteptările.
Citeşte mai departe…

Fănel pleacă la război

Cms

Într-a unşpea, l-au luat pe Fănel la încorporare. Era cel mai mic din clasă ca vârstă, dar ar fi mers oricum cu colegii la centrul militar. De când îi fusese refuzată acordarea cravatei roşii în prima grupă de pionieri, rămăsese mereu cu frica de a nu fi lăsat în urmă.

 

În dimineaţa prezentării la centrul de încorporare, bunica îl stropise cu apă sfinţită, iar mama îi strecurase o sticlă cu ceai cald în rucsac. Obiceiurile petrecerii bărbaţilor la luptă dispăreau greu în familie, mai ales că ultimul dintre ei avea să folosească autobuzul pentru a ajunge în teatrul de operaţiuni, apoi era aşteptat să se întoarcă la masa de prânz. Aşa sunt războaiele moderne.
Citeşte mai departe…

Mr. Happiness, crazy mzungu şi leopardul

Julius
O limbă roşie de pământ de-a lungul căreia stau înşirate câteva case de lemn vopsite în culori vii, umbrarul generos de paie ce adăposteşte barul şi o bucătărioară, o caroserie ruginită de VW Beetle pictată cândva în stil hippi, trei bănci de lemn şi nişte şezlonguri şchioape risipite pe nisip – toate astea formează aşezământul Crazy Mzungu, care ziua serveşte ca resort destinat albilor, iar noaptea adăposteşte o discotecă sătească de mică anvengură.

Crazy Mzungu

Aşezământul turistic şi cultural Crazy Mzungu este patronat de o belgiancă veştejită. Din ţara natală mai păstrează doar tradiţia femeilor de a se îmbrăca foarte şleampăt; în rest, sunt doar două lucruri pe lume care o interesează: iarba şi armăsarii locali. Din fericire, în Zanzibar ambele se găsesc din abundenţă şi la preţuri modice.
Citeşte mai departe…

Gluma de furat pentru Buzdugan şi Morar

Cu vremea asta care trage a somn, mă gândesc la bieţii bugetari, care la 4 vor fi nevoiţi să se trezească şi să plece acasă…

Efectul păcatului asupra flăcării de lumânare

Ina_adevărata

Încă un Paște trecu peste orășelul oltenesc. De Sfântu Gheorghe se opriră și ploile, numai bine ca lumea să iasă din case, să se dezmorțească un pic la soare și să schimbe primele impresii după sărbători. Oamenii se salută frumos cu “Hristos a-nviat!”, așa cum cere buna-cuviință.

 

La scara blocului, o voce de femeie:
– Hristos a-nvieeaaaat…

 

A lăbărțat cuvintele pe un ton cântat, invitând la conversație vreo vecină mai îndepărtată – un fel de “hai pe-aiiiici…” Citeşte mai departe…

Muncile unui leneş

Julius Constantinescu

 

Ideea de a munci mă entuziasmează într-o asemenea măsură, încât cu greu m-ar putea depăşi cineva în materie de imaginaţie la tras chiulul. Pentru a evita o muncă oricât de mică, depun un efort considerabil mai mare decât dacă aş face munca respectivă. Ca să scap de o corvoadă, investesc resurse enorme de timp şi imaginaţie şi sunt capabil să depun un efort fizic susţinut; sunt dispus să fac în loc alte patru, cinci treburi, ce însumează un volum de muncă imens în raport cu ce trebuia să fac iniţial.
Citeşte mai departe…

Un preţ bătut în cuie

Julius Constantinescu

 

Zanzibar este o insulă din Oceanul Indian locuită de oameni veseli care poartă tricouri cu Bob Marley. Jumătate dintre ei au vorbit cel puţin o dată cu Jesus; cealaltă jumătate, cel mai probabil, sunt chiar Jesus.

 

Unul dintre imitatorii locali ai lui Bob Marley negociază cu un grup de albi. Iarba pare de calitate, dar nu se înţeleg la preţ.

 

– It’s a good price for you, ma friend!, se jură negustorul de vise cu Iisus.

 

– No, no! No mzungu’s price!, ripostează onorata clientelă, ofensată.

 

În swahili, mzungu înseamnă fraier alb. Citeşte mai departe…

Just for trolling

vin imediat

Covrigul – istorie şi tendinţe

Monica Ionescu

Aliment de bază al populaţiei băştinaşe, covrigul a intrat în istoria noastră, se pare, pe filieră turcă, probabil odată cu restul beneficiilor aduse de imperiul otoman în sărăcuţa noastră ţară: ibricul, ilicul, sarmaua, rahatul, sugiucul şi, nu în ultimul rând, bacşişul.

Covrigul, lăsând la o parte originile, atât culinare, cât şi etimologice, este, la bază, o chestie din aluat, de formă circulară (adică rotund, bre), copt şi presărat cu sare, mac, susan, depinde ce a avut simigiul prin casă. Sunt aproape convinsă, deşi sursele istorice sunt sărace în acest domeniu, că, de fapt, covrigul este creaţia unei gospodine care, când a văzut că i-au mai rămas două firmituri de aluat după ce a făcut nişte pită sau lipie, ce-a zis: doamne, e păcat să aruncăm Citeşte mai departe…