Promo: Mogulul loveşte la miezul nopţii

După ce l-am ameninţat că, dacă nu trimite textul la timp, îl angajăm la noi cu salariul mediu de la Jurnalul Naţional, mogulul s-a speriat de moarte, a lăsat baltă obişnuitele lui mârşăvii şi s-a apucat de scris. A produs un text adorabil, în care minte şi când pune virgulă – performanţă pe care sperăm să o putem atinge şi noi cândva, momentan rămâne doar un vis. Citeşte mai departe…

Jurnalul unui geniu tehnic

Julius Constantinescu

Într-o seară, deschid calculatorul şi, înainte de toate, pun nişte muzică. Din motive care îmi scapă, boxele rămân mute. Verific winamp-ul – merge. Verific toate cablurile, mă uit să văd dacă sunt băgate în priză – totul pare în regulă. Din câtă carte ştiu eu, ar trebui să ascult deja muzică. Şi totuşi, nu se aude nimic. Îi înjur pe ăia care mi-au vândut boxele. Sunt decis să mă duc a doua zi la magazin şi să le dau cu ele în cap. Îmi vine tot sângele în cap. Porcii dracului!

După ce mă răcoresc, încep să întorc problema pe toate feţele. Ba chiar mă încurajez: “Hai, Julică, poţi rezolva problema. Arată-le ce poţi!”. Citeşte mai departe…

Vieţi paralele: Octavian Augustus – Divinul Julică

Julius Constantinescu

Băi tată, aţipesc tot mai des în timpul zilei! Şi vestea cu adevărat proastă: nu în pat. Să vedeţi.

Prima dată când m-am surprins aţipind a fost în facultate. Destul de rar şi doar la cursuri, aşa că nu m-am îngrijorat prea tare (deşi, ce om normal ar aţipi când se vorbeşte despre cazane ignitubulare şi staţii de hidrofor autoamorsante?). Apoi, în armată, am adormit mergând, în timpul marşului – plecasem din poligon şi m-am mai trezit în poarta unităţii (vă daţi seama că pe soldatul Constantinescu puteau să-l aştepte izbânda şi fraţii mult şi bine, se termina războiul până se echipa el). Citeşte mai departe…

Facem curat. Cum ne fofilăm?

Julius Constantinescu

E sâmbătă, zi de curăţenie deci. Ai epuizat deja toate scuzele cunoscute ca s-o ştergi de-acasă – la birou ai fost şi sâmbăta trecută, cu maşina în service te duci mai des decât pe vremea când aveai Oltcit-ul şi deja cam bate la ochi, iar cel mai bun prieten al tău abia ce-a fost inundat (de fapt, aţi fost împreună la o bere, pentru că şi el i-a zis nevesti-sii că ai fost inundat şi vine să te-ajute). E clar că nu mai poţi scăpa şi de data asta, să vedem însă ce se mai poate salva.

În primul rând, trebuie evitată cu orice preţ situaţia neplăcută de a fi solicitat acolo unde e nevoie Citeşte mai departe…

Prietenii mei, personajele

Julius Constantinescu

Mi se întâmplă deseori să-mi fac rost de subiect pentru textul din ziar de la câte un amic. Scriind zilnic, sunt obligat să fiu oportunist, aşa că fur orice: întâmplări haioase, personaje, idei, orice poate fi transformat într-un text de ziar.

Pentru mulţi dintre amicii mei, să apară la ziar e un eveniment important. În ziua în care s-a scris despre ei, cumpără cel puţin zece exemplare; pe primele nouă le dau cu autograf rudelor, prietenilor sau colegilor de serviciu, iar pe ultimul şi-l pun în ramă, pentru nepoţi. Câteva zile, sunt euforici de parcă ar fi câştigat la loto, iar eu sunt cel mai bun prieten al lor, un tip absolut special şi înzestrat cu un talent ieşit din comun.

Cam la o săptămână, amicii despre care am scris realizează că sunt nişte personaje mult mai complexe decât am reuşit eu să le zugrăvesc şi că literatura ar putea avea multe de câştigat de pe urmă lor. Citeşte mai departe…

Savanţi de renume mondial

Julius Constantinescu

Săptămâna trecută, în timp ce căutam un eveniment petrecut pe 23 septembrie pentru rubrica “Evenimentul zilei de ieri”, am aflat că planeta Neptun a fost descoperită simultan de doi astronomi, unul englez şi unul francez. Englezul, mai de bun simţ, a propus un nume de zeu antic, cum aveau şi celelalte planete. Francezul, în schimb, a vrut să-i dea numele lui, Le Verrier (vă daţi seama cum ar fi fost o planetă cu nume franţuzesc? De câte ori ar fi lovit-o un meteorit de dimensiunea unui bolovan, s-ar fi dus la Jupiter să se plângă).

Chestia mişto când eşti savant şi botezi ceva după tine (o planetă, o teoremă, o lege etc) e că sute de generaţii de copii de şcoală îţi mulţumesc şi te felicită când trebuie să o înveţe. Voi nu le-aţi mulţumit niciodată lui Joule, Maxwell sau Ohm? Citeşte mai departe…

Câştigă o imprimantă HP Photosmart Wireless

Cunoaşteţi termenul american Cable Spaghetti? Se referă la cablurile alea multe care vă ies din calculator, modem, router, imprimantă, televizor, dvd,wii sau ce mai aveţi voi pe acasă (pentru cititorii noştri care lucrează în domeniul IT: se referă la chestia aia mare de pe jos care vă ţine loc de mochetă). Cei mai norocoşi dintre noi s-au împiedicat cel puţin o dată de ele prin casă şi s-au ales cu nişte vânătăi. Cel mai puţin norocos tip pe care l-am cunoscut e şi acum închis la Gherla, după ce, prin ’97, a sugrumat-o pe nevastă-sa cu un cablu de calculator (probabil că un judecător căruia îi face nevastă-sa scandal în fiecare seară că se joacă pe calculator în loc să-i facă şi ei un picuţ de masaj nu i-ar fi dat 25 de ani).

Dar, să trecem la lucruri mai plăcute – norocoşi cum vă ştim, sigur aţi scăpat doar cu capul spart după ce v-aţi împiedicat de vreun cablu şi v-aţi lovit de colţul mesei. Concursul nostru de săptămâna asta, organizat în parteneriat cu HP România, are drept premiu o imprimantă multifuncţională wireless (deşi, la cum vă ştim de îndemânatici, voi aţi fi în stare să vă împiedicaţi şi de undele radio).

g10366023042009_jpg_p

Tot ce trebuie să faceţi este să Citeşte mai departe…

Soţia lui Dorel

Radu Pircă

Am văzut-o ieri pe viitoarea soţie a lui Dorel. Dorel, muncitorul din reclame, ca să nu existe confuzii (nu ştiu de ce am făcut această precizare, ca şi cum ar mai exista şi Dorel laureatul Nobel sau Dorel exploratorul polar).

Duminică, pe undeva prin zona Pieţei Sudului, un cuplu cu fetiţa de 4-5 ani, la plimbare în faţa blocului, la bătătorul de covoare. Apare şi unchiul copilei, un tip rafinat (îţi dădeai seama imediat după tatuaje). Îşi aprind toţi trei ţigările, un gest firesc atunci când ai ieşit cu copilul la aer. Fetiţa începe să tuşească (cred că era ceva în aerul ăla, probabil E-uri sau radicali liberi). Citeşte mai departe…

Amicii îmi poartă pică

Julius Constantinescu

Am un prieten pe care, nu ştiu de ce, mereu mă mănâncă în fund să-l ajut cu câte ceva. Deşi n-are nevoie. Până acum, l-am ajutat atât de bine că m-au îndrăgit toţi duşmanii lui. Ăştia se chinuiesc cu anii şi nu-i produc atâta rău cât îi fac eu din prietenie în doar cinci minute. Din cauza mea, a apărut la rubricile mondene prin ziare, sunau telefoanele la el ca la informaţii gară şi ăsta nu ştia de unde i se trage. Când i-am explicat că n-am vrut decât să-i fac un bine şi că m-a dus una de nas, n-a mai avut puterea nici să mă strîngă de gât (eu, în locul lui, l-aş fi călcat în picioare pe idiot). Citeşte mai departe…

De ce nu împrumut cărţi

Adrian Călăraşu

Nu mai am pic de încredere în bănci, de aceea prefer să folosesc metode experimentale pentru a-mi administra economiile. De altfel metoda mea este singura metodă care s-a dovedit a fi funcţională în ceea ce mă priveşte, ţinând cont de faptul că nu am cum să investesc în tablouri pentru că mă pricep doar deloc, iar bursa mi se pare un fel de organizaţie ocultă, unde numai unul ca Oreste s-ar descurca.
În fix aceaşi ordine de idei, Conul Leu leşină de fiecare dată când Coniţa Euro işi ridică un pic voalul de pe faţă  iar băncile, fie ele cât de tari şi musculoase şi americăneşti, au început să pice precum credibilitatea partidelor politice în faţa alegătorului.

Prefer deci ca momentan să îmi păstrez mici economii în valută. Le aşez frumos pe căprării şi le plasez strategic, prin cărtile din bibliotecă, în funcţie de scopul şi destinaţia fiecărui cont deschis în parte. Cheile conturilor sunt criptate la mine în creierii capului, conform unor algoritmi Citeşte mai departe…

sustine2

sustine2

Comentarii Recente

  • Dan1, n-am nici un merit. E spiritul Mogulului. Sau şapca lui DJ Cotco, ce preferi.
  • Cred că v-aţi plimbat cu autobuzul lui Cârţu.
  • A, pai stiu de ce te-au facut la portofel si evreii si musulmanii: fiindca s-au prins ca esti ateu! :) Noroc ca...
  • În sfârșit o portie de cultură, simțeam chiar că nu mai are nici un sens tot Internetul!
  • @Cms: Miracol! A-nviat! L-ai ventilat sau intubat? Ca eu ma pregateam sa trec pe la parastasul de 40 de zile....