Cum nu m-am angajat la Adevărul

Julius Constantinescu

Prin 2001, lucram la Jurnalul Naţional, dar voiam să mă angajez la Adevărul – era un ziar mai mare şi, în plus, îmi plăcea mai mult. Într-o dimineaţă, în timp ce citeam ziarele la cafea, văd un anunţ în Adevărul: scoteau la concurs patru posturi de redactor. Nu mă interesa nici unul – eu scriam reportaje şi ăştia căutau redactori pentru departamentele economic, tineret – învăţămînt şi alte plictiseli din astea; totuşi, mi-am făcut un dosar de presă cu cîteva reportaje bunicele, am scris acolo că-mi doresc din suflet să devin redactor pe tineret – învăţămînt şi, cu el sub braţ, am trecut pe şestache la duşman, în corpul celălalt al Casei Scînteii. După care, pînă la interviu, am mers pe burtă la Jurnalul (în sensul că m-am ferit să muncesc mai mult, ca să nu dau de bănuit). Citeşte mai departe…

Promo/ Momente Kodak: cum sa te simti ultimul prost din lume

Ati fost vreodata la vreun interviu de angajare si v-au zis ca va suna ei? V-a spus vreo tipa, dupa prima intalnire, ca sunteti un barbat super, dar ca ea nu se simte momentan pregatita sa intre intr-o relatie? In fine, tineti cu Universitatea Craiova? Daca da, atunci aveti, desigur, o oarecare idee despre ce inseamna sa te simti penibil. Cum e insa sa te simti ultimul om, aflati diseara, in “Cum nu m-am angajat la Adevarul”. Un nou text penibil semnat JC, doar in Daily Cotcodac.
Atmosfera dinauntru era mai apasatoare chiar decât cea de pe culoar. In capul mesei trona, cu o morga martiala, Tinu; la dreapta lui, tintuindu-ma cu o privire sticloasa, de inchizitor caruia ii irosesti timpul, Marele Justitiar, CTP-ul insusi. Chiar lânga mine, SS Mandas Vergu, sefa departamentului de tineret – invatamânt de la Adevarul, pe lânga care chiar si femeile gardian de la Auschwitz ar putea trece drept niste fiinte pline de bunavointa.

Hey, hey, I wanna be a pornstar (+18)

Groparu

Ce contează cu adevărat în lumea asta sunt banii, ne destăinuia prietenul nostru Calciu secretul vieţii, el vânzător la Billa, noi studenţi în anul I. D-aia eu nici nu am vrut să ajung student: 4 ani de facultă eşti lefter, mai faci şi master, şi dupa aia ajungi slugoiul unei şefe piloase care o terminat seralul, totul pentru un salariu de căcat – ca un scarabeu, frate, ca un scarabeu! Păi treabă e asta? Uite, de-aia m-am hotărât să fac bani cu propriile mele puteri. Bani mulţi, cât mai mulţi, că asta se cere în ziua de azi. Şi d-asta îmi voi încerca norocul cu anunţul ăsta: „Firmă serioasă angajează actori (bărbaţi) pentru filme pentru adulţi. Remuneraţie deosebită în funcţie de dimensiuni şi prestaţie!”. Uraţi-mi baftă, şi s-auzim de bine! Vă chem la un kite surfing, dacă ştiţi ce-i aia, in 2-3 ani, la vila mea din Malibu; mi-e frică numai că nu ştiu cum veţi primi voi viză de SUA. Citeşte mai departe…

Promo: Groparu, pornostar?

Titus Steel, Rocco Siffredi sau Groparu? O intrebare la care e dificil de dat un raspuns, avand in vedere ca foarte multe femei nu s-au culcat cu Titus Steel sau Rocco Siffredi (pe langa faptul ca nu arata asa de bine ca Groparu, n-au nici masini ca lumea, gen Furia Visinie, sa se calce femeile pe picioare sa le scoti la o plimbarica prin Faget). In jurul pranzului, doar pe Daily Cotcodac, “Hey, hey, I wanna be a pornstar”, un text semnat de Groparul porno.

Tricolorii, om cu om

Julius Constantinescu & Tiberiu Stăneci

Lobonţ: A făcut mişcări de încălzire încontinuu (exceptînd fazele cînd lua gol).
Contra: A fost singurul tricolor care ne-a făcut fericiţi sîmbătă seara: a declarat că se retrage de la Naţională.
Tamaş şi Rădoi: L-au ajutat pe Lobonţ să se încălzească, pasîndu-i mingea cum o prindeau. Totuşi, cînd n-o prindeau, Lobonţ se încălzea şi mai bine: du-te-n pînă-n fundul porţii, ia mingea de-acolo, dă-i cu sete în ea…
Dorel: S-a mişcat extraordinar, dovadă că a dat goluri pe unde a prins. Ar fi dat şi mai multe, dar parşivul de Piţurcă l-a mutat la pauză mai departe de poarta noastră. Plus că şi Lobonţ a stat toată repriza a doua cu ochii pe el. Citeşte mai departe…

Cum l-a primit familia Floricica pe Domnul

Vivi Floricica

Anul trecut, cu cateva zile inainte de Craciun, eu si sotul meu jucam scrabble pe covorul din sufragerie. Patura intinsa pe jos, cipsuri pe toate partile, floricele, cutii de bere, ambalaje de la tot felul de bombe calorice.

Bineinteles ca nu m-a lasat sa-l bat (mi-e jena sa spun ca sunt prea praf incat am luat bataie crunt) la scrabble si, daca n-am reusit asa, m-am pus pe el cu bataia… la propriu. Am rasucit un fular din cuier si am inceput sa-i car. El si-a dat pantalonii jos, i-a rasucit pe modelul fularului meu si a inceput si el sa dea. Citeşte mai departe…

Daily Cotcodac Special

Mi-ar fi placut ca domnisoara aia reporter care l-a intervievat pe Ionut Lupescu la cald sa-l intrebe ceva de genul: “Noi, tata, ne-am saturat de Piturca pana peste cap. Tu nu?”. Dar ea nu l-a intrebat asta, i-a pus o intrebare din matematica: “Credeti ca mai avem sanse la calificare?”.
As fi vrut, de asemenea, ca baiatul ala reporter care a facut interviul la cald cu Piti sa-l intrebe cam asa: “Ba, toti schiopii Europei, cum ne prind acasa, cum ne dau trei boabe. Tu nu-ti reprosezi nimic? Nu ti se pare ca esti prost de mori, ca din tribuna asa se vede?”. Dar nu, baiatul rotofei l-a intrebat ce sanse crede ca mai avem la calificare.
Si ultima intrebare pe care as fi vrut s-o aud, adresata domnului Cocis: “Ba, tu intelegi ceva din ce joci, ca noi n-am prins spilul?”. Insa reporterul rotofei l-a intrebat altceva, stiti voi ce.
Sa mai spuna cineva ca fotbalistii sunt prosti. Stiti ce-au raspuns toti? “Matematic, mai avem sanse”.
Ai dracu’ tocilari, astia chiuleau de la ora de sport cand erau mici si bateau cartea in curtea scolii.
Oh, domnule Piturca, daca-l vedeti vreodata pe unu’ Lobacevski, sa-i spuneti ca noi, iubitorii de fotbal din Romania, il bagam in aia ma-sii!

Apărătorii patriei

Julius Constantinescu

Aţi observat, probabil, că în unele staţii de metrou există bodyguarzi care veghează să nu sară călătorii mai puţin corecţi peste barele de acces (din fericire, nu e nevoie de bodyguarzi peste tot; la Big Berceni sau la Obor, de pildă, simpla prezenţă a unui om de ordine i-ar jigni de moarte pe onorabilii călători). De unde îşi ia Metrorex-ul bodyguarzii habar n-am, dar am senzaţia că nu de la vreo firmă specializată în resurse umane.
Să vă spun şi pe ce mă bazez. În primul rînd, săptămîna asta am văzut un bodyguard anorexic, care ar fi putut concura cu succes la Miss World: avea cam 1,70 m şi nu mai mult de 50 de kile – genul de bodyguard cu care n-ai vrea să te baţi, că poate-i scapi o palmă şi faci puşcărie aiurea. Citeşte mai departe…

Un mic dictator: nevastă-ta

Julius Constantinescu

Una dintre cele mai mari greșeli pe care le poate face un bărbat este să creadă că a ajuns la un acord cu nevastă-sa/gagica-sa în ce privește programul. In momentul în care există cea mai mică suspiciune că nevastă-ta/gagică-ta și-ar fi dorit să faceți altceva, poate să-ți dea și-n scris că v-ați înțeles: e ca și cum ai fi semnat un tratat cu Imperiul Bizantin sau ai fi bătut palma cu Stalin. Dacă nu ești un imbecil notoriu, știi bine că, până la urmă, o să faci tot cum vrea ea. Citeşte mai departe…

Jurnal de casă nouă* – Episodul 1

Adrian Călăraşu

În toamna anului trecut, eu şi cu doamna ne-am cumpărat un apartament prin vecinătate. Era musai să fie pe aproape şi ne-am hotărît într-un final la un loc’şor la trei blocuri distanţă de părinţii noştri, astfel încât viitorii bunici să nu îşi permită să se plictisească la bătrâneţe, când vom vrea şi noi probabil să scăpam câteva ore de plozi, ca să putem merge în club să ne destrăbălăm, ca orice om care ţine la tradiţii.

Blocul în care ne vom muta aduce uşor a sanatoriu, în primul rând din cauza faunei care îl populează: jur că am văzut nepoţei venind la bunici cu coşuleţul de merinde în blocul ăla. Asta nu ar fi ceva ieşit din comun dacă am putea trece peste faptul că nepoţii aia au puţin peste 50 de ani.

Noi am cumpărat de la un nene aflat la a doua tinereţe, dar care se încadra perfect în context, în sensul că avea 45 de ani, dar din cauza că îi era practic imposibil să se oprească un pic din machit, arăta de 66. Citeşte mai departe…

sustine2

sustine2

Comentarii Recente

  • Dan1, n-am nici un merit. E spiritul Mogulului. Sau şapca lui DJ Cotco, ce preferi.
  • Cred că v-aţi plimbat cu autobuzul lui Cârţu.
  • A, pai stiu de ce te-au facut la portofel si evreii si musulmanii: fiindca s-au prins ca esti ateu! :) Noroc ca...
  • În sfârșit o portie de cultură, simțeam chiar că nu mai are nici un sens tot Internetul!
  • @Cms: Miracol! A-nviat! L-ai ventilat sau intubat? Ca eu ma pregateam sa trec pe la parastasul de 40 de zile....