Raportul Daily Cotcodac de sfârșit de an

Mai mulți cititori ne întreabă de ce în ultima vreme publicăm mai rar, și nu câte două, trei texte pe zi, ca pe vremuri.

 

Răspund eu: acum vreo trei ani, v-am oferit posibilitatea să vă legați și mai mult afectiv de Daily Cotcodac făcând mici donații într-un cont de paypal. Ei bine, la câți bani se strâng, credeți-mă, cât publicăm acum e cel mai bun raport preț/cantitate la care puteți spera.

 

M-aș mai lungi puțin la vorbă cu voi, dar mi-e să nu stricăm acest frumos raport preț/cantitate.

Poveste de Crăciun din viitor

Julius

 

Pe mine apropierea sărbătorilor mă face întotdeauna mai optimist.

 

– Când o să fiu la azilul de homleși, mă confesam deunăzi unor prietene foarte bune, în zdrențe și cu barba plină de firimituri, și o să povestesc că am fost cândva cu niște femei mișto de tot, credeți că o să mă asculte cineva? Nu știu de ce am impresia că or să mi-o taie scurt: ”Da, tataie, știm, Angelina Jolie a umblat vreo trei ani după tine. Acum culcă-te”.
Citeşte mai departe…

Despre lentilele progresive și sexul la ochelariști

Julius Constantinescu

 

Se spune că după 40 de ani sexul la bărbați n-ar mai fi chiar ca la 20 de ani și că de-aici încolo încep să apară tot felul de probleme. Nu mă ascund, vă spun sincer că la mine așa a fost – am început să dau tot mai des rateuri din cauza unei probleme apărute după 40 de ani.

 

Problema e că nu mai văd ce scrie pe spatele cutiei de prezervative – de unde riscul să nu nimerești măsura.

 

Vreun an, am dat vina pe ei – ai dracu’ chinezi, nu fac doar prezervativele mici, ci și literele. Citeşte mai departe…

Filmul ”Usturoi” se lansează azi pe Vimeo

Julius

 

Prietenul nostru Groparu a făcut un film independent – ”Usturoi”. El l-a scris, el a făcut rost de bani, el l-a turnat, el l-a regizat.

 

Înainte să se-nsoare, mai scria din când în când pe blog. Acum, practic, ar face orice să mai plece de-acasă.

 

Eu l-am văzut anul trecut, a fost o proiecție în București. Am invitat o femeie. La scurtă vreme m-am mutat cu ea. Deci nu știu ce să vă zic…

 

Și acum, că am reușit să strecor și o glumiță misogină în text, să vă spun despre film. Mi-a plăcut. E povestea a doi ciutani care fug de-acasă, din satul lor, ca să se facă actori, o poveste plină de candoare și umor.

 

 

 
Citeşte mai departe…

Tăiatul porcului la bănățeni

Adina Ștefănescu

 

Cunoașteți probabil expresia ”tot Banatu-i fruncea”. Și bănuiți, desigur, că ea nu a fost inventată nici de olteni, nici de moldoveni, ci – exact! – chiar de bănățeni.

Așa e bănățeanul, fălos. Și știți când e cel mai fălos? Când e între neamuri.

 

Unul dintre momentele cheie din viața unui bănățean e tăiatul porcului. Atunci își cheamă toate neamurile, ca să se laude cu gospodăria lui bine întreținută și să pară generos. Despre acest eveniment important se discută în familie apins, cu vreo două luni înainte. Profesor universitar să fie, în ziua când se taie porcul nu se ține nici o ședință de senat, la rector sau vreun curs, pentru că nu se poate lipsi de la tăiatul porcului.

 

Se trezesc toți cu noaptea în cap și merg în grădină. E o procesiune mistică. În față e bărbatul cel mai în vârstă al familiei. Chiar dacă el nu mai poate lucra mult, are multe sfaturi din bătrâni de dat și, deci, e de neînlocuit. Plus că are o poziție onorifică. Citeşte mai departe…

Fumează, dar mori singur, eu nu vreau să te țin de mână

Julius Constantinescu

 

”Toți murim!”. ”De ceva trebuie să mor și eu”. ”Frate, mor mai repede, dar cât trăiesc, trăiesc!”.

 

Am auzit toate argumentele de tipul ăsta de la vitejii fumători. Le-am folosit și eu cândva, n-o să mă apuc acum s-o fac pe deșteptul (mai ales că mie îmi iese foarte natural s-o fac pe prostul).
Citeşte mai departe…

Unora le place beatbox-ul

Cei de la asociația PARADAIZ au fost astă-vară la Baia Mare și au organizat un atelier de beatbox în comunitățile din Horea și Cuprom. Înainte să strâmbați din nas ca și cum voi când erați mici mergeați la pian în limba franceză, priviți puțin acest filmuleț, ca să înțelegeți ce mișto a ieșit și cât s-au bucurat ăia mici.

 

 
Citeşte mai departe…

Cum ar fi arătat Daily Cotcodac în comunism

Julius

 

Ok, grafic tot ca acum, alta e ideea.

 

Să ne imaginăm puțin că internetul s-ar fi inventat ceva mai devreme, iar Daily Cotcodac ar fi apărut în vremea dictaturii comuniste.

 

Desigur, pentru autorii Daily Cotcodac ar fi fost de fapt foarte bine – așa, ar fi luat și ei un salariu. Tot ce trebuiau să facă pentru asta era să vină opt ore pe zi la redacție și să stea cu o coală de hârtie în mașina de scris, ca să lase impresia că scriu (practic, ar fi muncit tot ca acum, doar că luau și bani pentru asta – atât de rău era în comunism).

 

Pentru noi, restul, ar fi fost însă foarte rău. De pildă, dumneavoastră, cititorii, ar fi trebuit pur și simplu să plătiți ca să citiți textele publicate pe Daily Cotcodac – într-atât erau de oprimați cititorii pe vremea odioasei dictaturi! Citeşte mai departe…

Circuitul cărților în natură

Julius Constantinescu

 

Orice om care deține o bibliotecă a fost cel puțin de câteva ori martorul unui fenomen de tip poltergeist: propriile sale cărți dispar în mod inexplicabil, iar în locul lor apar, la fel de bizar, alte cărți, despre care nimeni nu știe cu exactitate de unde provin. Orice măsură menită să prevină acest fenomen este zadarnică – fie că se semnează pe prima pagină, fie că ține o evidență strictă a cărților împrumutate, fie că pur și simplu nu împrumută cărți, volumele își vor continua netulburate ineluctabilul lor du-te, vino.

 

Să luăm, de pildă, biblioteca unui individ cât se poate de onest: eu însumi. Am ales acest exemplu tocmai pentru că sunt deasupra oricăror suspiciuni – fiind un tip profund cinstit, dacă aș fi furat vreodată în viața mea o singură carte, m-aș fi predat deja poliției. Iată deci ce am găsit pe primul raft din biblioteca acestui om onest: Citeşte mai departe…

Războiul Zodiacului

Cms

 

La o azvârlitură de băţ de blocul meu se află un magazin „cu de toate”, de la articole de băcănie – care reprezintă totuşi principala ofertă – la produse cosmetice şi reîncărcări de cartele telefonice. Apărut la începutul anilor ‘90, în plină febră a deschiderii micilor afaceri, într-o insuliţă delimitată de intersecţiile a trei străzi unde fusese cândva o casă cu oţetari care împuţeau primăverile copilăriei mele, magazinul ţinut de două surori a rezistat tuturor intemperiilor economice şi sociale, devenind un punct de reper. Nu de puţine ori, întorcându-mă din cluburi în miez de noapte, găseam taximetrişti care ştiau foarte bine unde să mă debarce când le ceream să mă lase la Zodiac.

 

A fost totuşi un moment în care se părea că magazinul va dispărea. Clădirea care găzduieşte la parter magazinul are de asemenea un etaj care multă vreme a schimbat proprietarii, fiind pe rând magazin second-hand sau studio pentru videochat erotic. Până când în scenă a intrat un interlop bucureştean pe nume Şişu. Nu s-a mulţumit cu etajul, pe care plănuia să-l ocupe în întregime cu un restaurant. Avea nevoie de anexe, încât a început să cumpere spaţiile de la parter. Aşa a ajuns la Zodiac. Citeşte mai departe…

sustine2

sustine2

Comentarii Recente

  • Dan1, n-am nici un merit. E spiritul Mogulului. Sau şapca lui DJ Cotco, ce preferi.
  • Cred că v-aţi plimbat cu autobuzul lui Cârţu.
  • A, pai stiu de ce te-au facut la portofel si evreii si musulmanii: fiindca s-au prins ca esti ateu! :) Noroc ca...
  • În sfârșit o portie de cultură, simțeam chiar că nu mai are nici un sens tot Internetul!
  • @Cms: Miracol! A-nviat! L-ai ventilat sau intubat? Ca eu ma pregateam sa trec pe la parastasul de 40 de zile....