Pisicile sofisticate: expoziţie felină în week-end

Sâmbătă şi duminică, în loc să o duceţi, ca de obicei, la un film prost şi o găleată de popcorn, vă puteţi scoate prietena în oraş la o pisicuţă.

Adică la Sala Palatului, unde Asociaţia Felină SofistiCAT organizează o expoziţie concurs de pisici, „HalloWinner Cat Show”. În ce anume se vor costuma pisicile aflaţi doar dacă mergeţi acolo, dar eu aş înclina să cred că pisicuţa câştigătoare va fi cea care se va costuma cel mai bine într-un animal care nu ştie cine a făcut pipi pe covor.
Citeşte mai departe…

Cum mi-am dat seama că nu sunt gay

Julius Constantinescu

Urăsc să fac baie în cadă. Nu-mi place să aştept fâţâindu-mă ca un tâmpit prin casă, învelit doar cu un prosop, până se umple cada, să încerc apa cu degetul, să nu fie nici prea caldă, dar nici prea rece, iar când baia e pregătită, să mă vâr acolo şi să stau la murat. Un bărbat face duş. Dacă aveţi îndoieli, amintiţi-vă ce-au păţit în baie Seneca, Marat sau Jim Morrison (primii trei nu ştiţi ce-au păţit, nu-i aşa? Nu e timpul pierdut, poate face Oliver Stone un film şi despre viaţa lui Seneca).
Citeşte mai departe…

Party to the people! Lansăm „Daily Cotcodac Explorer”, al patrulea număr de print

Mâine seară de la 8, în True Club, lansăm, împreună cu Viasat Explorer, numărul 4 de print – „Daily Cotcodac Explorer”.

Întrucât vineri nu cred că o să aveţi ce citi pe DC, că nu scriem la mahmureală, singura soluţie ca să nu vă pese de asta ar fi să fiţi şi voi mahmuri vineri dimineaţa. Lucru pe care putem să vi-l garantăm doar dacă veniţi joi seara în True Club.
Citeşte mai departe…

Afară plouă

Julius Constantinescu

Afară plouă. Nu s-au rupt baierele cerului, burlanele nu clocotesc, streaşina nu atârnă, grea, stând să se rupă. Nu e nici măcar o răpăială neaşteptată de vară, ce dispare imediat în crăpăturile pământului. E o ploaie banală, atât de banală încât pur şi simplu nu poţi spune mai mult despre ea – afară plouă.

„Afară plouă”, scrii pe facebook. E o constatare neutră, subiect de umplut timpul, small talk. E ultima observaţie din lume care te-ai aştepta să stârnească pasiuni.

Facebook-ul urmează însă o logică numai a lui, în care constatarea că afară plouă dezlănţuie patimi:
Citeşte mai departe…

Şantajul de presă: marii ziarişti şi marile lor portofele (2)

George Damian

 Un caz mai complicat: masca de gaze a Armatei române

În anul 1931, Ministerul Apărării de la Bucureşti dorea să doteze armata cu măşti de gaze. Când există cerere, apare şi oferta: Nicolae Malaxa s-a oferit să fabrice el masca de gaze italiană model Pirelli. A doua ofertă a venit de la afaceristul Emil Ochs, care a propus masca de gaze germană model Auer. Şi din acest moment încep ciudăţeniile: într-o bună dimineaţă, Nicolae Malaxa s-a trezit pe birou cu o copie după dosarul ofertei făcute de Emil Ochs – parametri tehnici, costuri, contactele firmei germane, absolut tot. Miracol dumnezeiesc nu putea fi, deci cel mai probabil prietenii lui Malaxa din Serviciul Secret de Informaţii şi-au zis că nu îl pot lăsa pe marele industriaş fără să ştie cu ce se ocupă concurenţa. De obicei, un om de afaceri de succes trebuie să fie bine informat.
Citeşte mai departe…

Promo/ Contractele cu statul îi îmbogăţeau pe industriaşii interbelici

În anul 1931, Ministerul Apărării de la Bucureşti dorea să doteze armata cu măşti de gaze. Ca în orice stat democratic, când e vorba de banul public se organizează licitaţii şi concursuri – aşa era şi în România interbelică. Iar la concursul pentru masca de gaze a Armatei române s-a prezentat Nicolae Malaxa şi Emil Ochs. A câştigat Ochs, dar acest lucru are prea puţină importanţă, fiindcă, în timp record, concluziile comisiei de examinare au ajuns pe biroul lui Malaxa. Care, profitând de faptul că aceste concluzii erau secrete, a intrat rapid în negocieri cu concurentul său. Or, Ochs habar nu avea că a câştigat singur concursul, aşa că s-a bucurat foarte mult că poate face un parteneriat cu marele Malaxa.
Citeşte mai departe…

Un infractor periculos, cu sinuzită

Julius

– Bună seara, agent Cutare. Daţi-mi şi mie, vă rog, permisul şi talonul.

Mă scotocesc după acte.

– Dar de ce conduceţi cu gluga pe cap?

– Fiindcă sunt un infractor periculos, cu sinuzită.
Citeşte mai departe…

Un desert uşor

Monica Ionescu

Şi-a deschis un prieten o cârciumioară. Drăguţ, frumos, intim, mâncare bună, proaspătă. Face greşeala să mă invite şi, desigur, mă prezint la local. Ţinută office, cămaşă încuiată până în gât, verde brotac, fustă neagră cu talie înaltă, curea corai – office, cum ziceam. Aveam şi niste hârtii în mână, rămăsesem cu ele de la job.

Găsesc repede destinaţia, parchez, mă parfumez, intru, fac o glumă bună: “Bună ziua, de la DSVSA, actele la control, vă rog!”. Nu râde nimeni (nu înţeleg de ce !) Citeşte mai departe…

Vizita la olteni

Vivi Floricică

Am fost în vizită la maică-mea, în Oltenia. Week-end-urile la țară nu sunt nici pe departe aşa relaxante cum cred orăşenii. Ai nevoie de un concediu de 2 zile și înainte, și după ce te întorci. Mai ales după ce te întorci, când ești ca după băutură (de fapt, chiar ești), se învârte casa cu tine.

După un drum de 2 ore și jumătate cu mașina, când ajungi acolo, toată lumea (că se strâng toți, până la al şaptelea neam) vrea să aibă grijă de tine: lasă-i, că sunt obosiți de pe drum. Te pun la masă și încep să-ți care și aia, și aia, și ailaltă.

Cum te-au aşezat la masă, te pun să guști din toate țuicile, caisatele, vișinatele, nucatele, trandafiratele și vinurile de anul ăsta. Citeşte mai departe…

Explicaţia

Stephanie

Azi a încercat să se dea la mine un puşti de 15-16 ani, la coadă la supermarket. Aşteptam singură la rând, rezemată de coşul de cumpărături, când s-au aşezat doi tineri la coadă în spatele meu. Unul şi-a amintit că a uitat să cumpere ceva şi a fugit repede la rafturi, moment în care ăsta micu’ m-a luat direct cu “Ce drăguţă sunteţi, DOMNIŞOARĂ”, respectiv “Vă ajut eu să puneţi pe bandă cumpărăturile”.
Citeşte mai departe…