O istorie…(4) – Feudalismul

Radu Pircă

• Feudalismul
Hugo CapetHugo, fondatorul dinastiei Capeţiene (pe cuvântul meu că asta e ultima) a fost ales rege pentru că era foarte slab, deci uşor de controlat de către nobili. “Rege” – e de fapt mult spus: Hugo (foto) şi urmaşii săi trebuiau să se războiască cu supuşii pentru fiecare sat din “regatul” lor şi deseori îşi vindeau serviciile ca mercenari unor nobili mai puternici decât ei. Această excelentă organizare purta numele de feudalism şi nu era atât de groaznică pe cât ar părea – de pildă, impozitele abia depăşeau 10% din venituri, ţara nu era niciodată paralizată de greve iar economia se baza strict pe schimbul de produse, aşa că nu exista inflaţie. Modelul a avut un asemenea succes încât mai târziu a fost exportat din vestul Europei în alte ţări mai înapoiate, care considerau feudalismul visul de aur al omenirii.

Capeţienii, în schimb, îşi doreau să scape cu orice preţ de sub controlul nobililor şi să pună capăt unei situaţii în care Franţa era împărţită în nenumărate principate feudale ale căror seniori făceau ce-i tăia capul (în mare, îşi asupreau ţăranii, nimic foarte dramatic). Primul rege al Franţei pe care supuşii l-au luat în serios a fost însă abia Ludovic cel Gras (mă rog, nu foarte în serios), pe la 1100. Ludovic a cucerit de la marii feudali o bună parte din regat şi probabil ar fi pus mână pe întreaga ţară dacă nu devenea atât de obez încât nu s-a mai putut urca pe cal ca să meargă la război. Nepotul său, Filip August, a fost cel care a scăpat Franţa de stăpânirea marilor feudali, astfel încât de la el încolo ţăranii au avut bucuria de a fi asupriţi direct de către rege, fără intermediari. Tot Filip i-a bătut şi pe englezi şi nemţi, care susţineau că o bună parte din Franţa e de fapt a lor, ungurii dracului; iar fiul său a mărşăluit prin Londra..

Mai mulţi dintre regii – şi marii feudali – din această epocă şi-au găsit timp să meargă şi în cruciade, pentru a elibera de sub stăpânirea necredincioşilor Locurile Sfinte ale Creştinătăţii (aşa se zicea pe atunci la petrol). Filip August a încercat chiar să facă hattrick-ul, bătându-i şi pe musulmani, dar s-a ales doar cu nişte boli tropicale. Nepotul său a fost însă adevăratul erou al credinţei.

– nu pierdeţi următorul episod: Războiul de o Sută de Ani –

18 Comentarii »

  1. Kilroy 14/07/2010 @ 16:53

    Senzational, acum Războiul de o Sută de Ani in rezumat doar in 300 de cuvinte!!! Războiul de o Sută de Ani for dummies. Comanda acum!

  2. Kilroy 14/07/2010 @ 16:54

    Hugo ala era cumva mic, vorbea sacadat si se pricepea foarte bine la cosit?

  3. dc 14/07/2010 @ 16:56

    “Tot Filip i-a bătut şi pe englezi şi nemţi” ?!?!?!
    Pai asta asta e o erezie pentru un francez. Sigur maica-sa era din neamul lui Haribert, Guntram sau Hilperic >:)

  4. Stephanie 14/07/2010 @ 17:30

    Pfui, da’ ce harnici suntem azi! Pirca tata, cu ce te are la mana Julius, de esti asa productiv ?

  5. Sebi 14/07/2010 @ 17:34

    Dar de ce nu scrieti voi textele astea si in franceza ca sa citeasca si ochii bravilor cetateni francezi “Adevarata istorie a Franciei antice”

  6. Silavaracald 14/07/2010 @ 17:51

    @Sebi
    Ei, ar scrie ei, da’ au pica si pe limba franceza, ce crezi. ;))

  7. Arsulici 14/07/2010 @ 18:15

    @Stephanie
    Julius şi Pircă visează să obţină urgent cetăţenia franceză, de aici vine hărnicia în preaslăvirea istoriei Franţei =))

  8. luk 14/07/2010 @ 18:17

    de ce primul episod e scris la patru maini si celelalte doar de P? as vrea ca la urmatorul episod sa se lucreze in echipa, doar e vorba de un razboi foarte lung, care nu poate fi cuprins in 2-3 paranteze.

  9. nkm 14/07/2010 @ 18:26

    eu cred ca Domnu` Pirca s-a apucat de serial din 15 iulie 2009

  10. JULIUS 14/07/2010 @ 18:27

    @luk: Pirca e mai competent. plus ca intr-o viata anterioara a fost Napoleon si de atunci prefera sa faca totul singur – cred ca e convins ca eu am fost Grouchy in perioada respectiva.

  11. Ivan 14/07/2010 @ 18:27

    Traducerea in engleza:
    http://everything2.com/title/Why+France+sucks

  12. sebra 14/07/2010 @ 18:45

    Deci, bubui de istorie acum. Oleacă mai răruţ nu se poate? nu de alta, da’ să nu încurc amănuntele interesante…

  13. Dan 14/07/2010 @ 19:58

    Veuillez m’excuser, ati vazut “poza” lui Hugo? Are un fel de sceptru (LOL), cred… Oricum, se putea scarpina cu el pe spinare :))
    Sau, daca îi adapta un burete, se putea si spala pe spinare cu el când facea baie :))
    Ma rog, daca facea…

  14. iancu 14/07/2010 @ 20:10

    Cred ca daca o mai intindeti mult o sa treaca 14 iulie, e deja ora 20 si 10 minute. Sau episoadele urmatoare le lasati pentru 14 iulie 2011 ? 😀

  15. anya 14/07/2010 @ 21:43

    Allez les bleus! Astept cu nerabdare razboiul de 100 de ani:P E misto sa vezi aventurile bravilor soldati francezi!

  16. Stephanie 14/07/2010 @ 23:44

    @ Arsulici: :)))

  17. […] el şi nu-l lăsase regent, ca să-i fie mai uşor să-i fure tronul, se apucase să uneltească cu Filip August, regele Franţei, împotriva fratelui câinos care punea atâtea piedici în calea visului său de a pune mâna pe […]

  18. […] începutul secolului al XIII-lea în Franţa se dădea un război surd între autoritarul rege Filip August şi marii feudali, deloc încântaţi că suveranul lor încerca să le taie din nas. Sătui de […]

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Comentează