Naționalismul agresiv german, de la ”Mândri că suntem germani” la războaiele mondiale

Julius Constantinescu

 

Multă lume crede astăzi că naționalismul agresiv german, teoria rasei superioare ariene și antisemitismul modern sunt invenții naziste – sau dacă nu, cel puțin că Hitler și Rosenberg, inspirându-se din  mai vechi teorii și mituri germane, sunt cei care le-au formulat ca atare. Nimic mai fals în realitate, toate aceste concepte sunt mult anterioare lui Hitler, care le-a preluat de-a gata. Tot ce a făcut Hitler a fost să le ridice la rang de politică de stat și să dea practic șansa cât mai multor germani de a se transforma din niște oameni cumsecade în criminali siniștri.

 

Creuzetul naționalismului și al derivatelor sale toxice este însuși secolul al XIX-lea, ”Secolul națiunilor”. Inițial, conceptul de națiune unită într-o entitate politico-juridică a părut tuturor o idee foarte bună (mai puțin vechilor imperii aflate în agonie, dar asta e deja altă poveste). Patriotismul a devenit repede noua religie a Europei, germanii erau mândri că sunt germani, francezii că sunt francezi, cehii că sunt cehi, iar românii mândri că sunt latini (abia mai târziu, când s-a aflat că dacii au construit piramidele din Egipt, românii au devenit mândri că sunt daci). Citeşte mai departe…

Ia-mă de mână și spune-mi pisi

Julius Constantinescu

 

Acum vreo câțiva ani era la mare modă printre cupluri apelativul alint ”pisi”. De la băieți de bani gata din Dorobanți, bambuiste, beemviști de mâna a doua amatori de șaorma sau prințese de Berceni până la intelectuali abstruși care au o singură certitudine în viață, anume că pe Mahler îl asculți dirijat de Bernstein sau nu-l mai asculți deloc, o gamă largă de cetățeni se folosea de acest nume de alint pentru a-și exprima afecțiunea față de partener. E posibil ca apelativul ”pisi” să fi fost folosit chiar și de vasluieni în momentele lor de tandrețe, adică atunci când nu-și băteau nevestele sau le atingeau doar cu palma – deci mai mult așa, în glumă.

 

Cum a apărut însă ”pisi” pe post de alint universal? Probabil în urma unui soi de Convenție de la Geneva a relațiilor prin care s-au interzis, ca aducând atingere demnității umane, alinturile de tip Țupi, Broscuță, Ursuleț, Iepuraș sau Gălușcă. Aceste nume de alint nu mai sunt permise astăzi decât în cadrul căsătoriei – acolo nu e nici o problemă, fiindcă Citeşte mai departe…

Cum să rămâi cu salariul întreg

Julius Constantinescu

 

Când eram copil, îmi completam banii de cheltuială buzunărindu-l discret pe tata.

 

(fac o scurtă pauză pentru a le permite cititorilor oripilați de acest obicei urât, care ar fi preferat de o mie de ori să bălească cu nasul lipit de vitrina cu prăjituri decât să fure vreun bănuț de la ai lui, să părăsească acest text. Și acum, că am rămas toți, să continuăm)

 

De la mama nu furam niciodată, fiindcă ea știa întotdeauna cu precizie câți bani are și și-ar fi dat imediat seama că lipsește ceva. Tata în schimb, ca orice bărbat, habar n-avea niciodată ce bani are prin buzunare (și oricum, dacă și-ar fi dat seama că-i lipsesc din bani, ar fi presupus că i-a confiscat mama și și-ar fi ținut gura, ca orice bărbat cu scaun la cap).
Citeşte mai departe…

Comentarii Recente

  • Păi, Şerbane, intră şi tu de mai multe ori pe an şi se multiplică alea cinci articole. Chiar mă întrebam cine e...
  • Iateuită-iateuită!! Mai existați! Mmm… m-am uitat și în urmă: sunt vreo 5 articole aparute de acu’...
  • Nu contează, e mascota Daily Cotcodac.
  • Practic, ce intrebare as avea si eu la acest text minunat. Chiar intelege cineva ce zice TZica?
  • Doua articole in luna august, hmm, ne rasfeti! 🙂