Să spunem că moare cineva cunoscut (de pildă, Freddie Mercury, dar la fel de bine ar putea fi și Mălina Olinescu, și ea era cunoscută) și toți prietenii tăi postează știrea pe facebook. Cum probabilitatea ca mortul să nu-ți fi fost rudă apropiată e aproape nulă, vei fi la fel de îndurerat ca restul de 89.453 de rude apropiate ale decedatului care au cont de facebook. Ai vrea să faci ceva prin care să-ți exprimi durerea, dar și recunoștința față de acest om care ți-a fost atât de apropiat (more…![]()
Simona Catrina
Viața mea se desfășoară între treburile firmei (neplătite), treburile casei (neplătite) și TV (plătit, că altfel mi-l taie). Și cum treburile casei sunt așezate cam la trei kilometri de treburile firmei și cam la trei metri de treburile televizorului, aud și ceea ce n-aș vrea.
”Și-a câștigat libertatea cu prețul vieții” – Așa, și? Dacă a crăpat ca să câștige asta, înseamnă că acum se bat moștenitorii pe ea. Nu că ar valora mare lucru acum, dar cică-i crește prețu-n timp.
”A plecat către o lume mai bună” – O, da, știu, e lumea aceea unde mai locuiesc Adolf Hitler, Iosif Vissarionovici Stalin și Ossama Bin Laden. Maestre Dinică, vino-napoi, că a fost o neînțelegere.
(more…![]()
Simona Catrina
Aseară, am văzut un film în care apăreau, între două manșe de împușcături civilizate, mulți bețivi, nu-i așa, americani. Desigur, ei prezintă particularitatea că, deși li se împletește limba și au ochii amestecați, înțelegi perfect ce spun. Asta e viziunea regizorală. Paradoxul e alimentat și de faptul că, în limba engleză, sâsâiții au mai multă acuratețe filologică.
Când se face praf cu whiskey, un bărbat din filmele americane devine foarte simpatic, în discordanță cu un român din afara filmelor. (more…![]()
Camionagiu
Fiind un astmatic dedicat misiunii de-a mă sufoca graţios (mă, mi se pare mie sau am început s-o imit pe Catrina la scris?) la fiecare ger, am zis că e momentul să-mi mai cumpăr un ceai antiastmatic (ceai pe care în copilărie am încercat să-l şi fumez, dar asta e altă poveste pe care aştept să o cumpere Julius cu bani grei sau măcar cu 15 lei*).
Şi cum nu mai aveam curaj să ies după ce abia venisem de la pâine şuierând ca un dragon înfuriat spart cu sula, am rugat-o pe doamna Camionagiu să se ducă după ceai.
- Sigur, iubi, sigur că mă duc, a ciripit iubitoare. Nu-i normal să le fac eu pe toate? (more…![]()
Simona Catrina
Sâmbătă dimineață, după foarte multe luni de zile tihnite, m-am trezit și nu erau Breaking News la Antena 3. Am sărit ca arsă. Inima îmi spărgea pieptul, cu toate că n-am un piept prea ușor de anihilat, dacă mă-nțelegeți. Eu sunt un om sensibil. Când nu văd bentițe galbene pe ecran și n-aud reporteri trăgând să moară în direct, intru într-o panică incontrolabilă. (more…![]()
Julius Constantinescu
1. O dată te rog și eu ceva
E una dintre cele mai frumoase figuri de stil din vocabularul unei femei. Merge la orice, de la rochițe, pantofiori și truse de farduri până la „vai, ce poftă mi-e de o prăjitură! știu că e 12 noaptea, dar așa aș mânca o prăjituuură”. Are două forme: a) imperativă – „O dată te rog și eu ceva!” (în termeni militari, asta se traduce prin „Executarea!”); și b) mâțâită – „O dată te rooog și eu cevaaa” (în termeni militari, asta se traduce prin „Executarea, dacă mă iubiiii”).
Să mai notăm și că, în realitate, expresia este varianta prescurtată a lui: „O dată pe zi te rog și eu ceva”.
(fac una dintre obișnuitele mele paranteze scurte pentru a aminti un mic moment de tipul „O dată te rog și eu ceva”. Era 2 noaptea și lu’ Pisi i se făcuse poftă de o șaormă de pui. M-am întors peste 3 ore, fără bani, fără acte, fără cheile mașinii, cu geaca jupuită, DAR CU ȘAORMA, fiindcă pe mine poți să mă faci una cu pământul, să mă calci în picioare de-o mie de ori, să mă sfâșii cu dinții și-apoi să chemi vântul să-mi împrăștie trupul într-o mie de zări, dar să nu-mi spui niciodaaaatăăăă „o dată te-am rugat și eu ceeeva”)
(Continuarea pe catchy.ro… )
Julius
Chiar dacă înțeleg cât de nepopulară ar fi o asemenea măsură și cât de mari ar fi costurile electorale pentru actuala putere, fac un apel către autorități rugându-le să nu intervină în nici un fel pentru salvarea miilor de români de pe drumurile blocate de zăpadă în toată Câmpia Română. (more…![]()
Julius Constantinescu
Dacă sutele (dar ce zic eu sute? poate mie!) de manifestanți din Piața Universității aveau nevoie de un lider, el s-a întrupat aseară în persoana locotenentului Alexandru Gheorghe. Chiar dacă înțeleg că domnia sa nu dorește acest lucru, ropotele de aplauze din studioul Antenei 3, zecile de mii de mesaje de susținere trimise astăzi din toate colțurile țării și, nu în ultimul rând, susținerea necondiționată a presei îl recomandă drept omul potrivit să ne conducă spre libertate, recăpătarea demnității și, de ce nu, a credinței în Dumnezeu. (more…![]()
1. Apocalipsa după relaţii
2. Totul despre bucătărie
3. The French Salute
4. Turnul Babel pe valuri
5. Listă bună, pistă falsă