Un tip strângător

Julius Constantinescu

Într-o zi, mi se strică din nou jaful (calculatorul, nu maşina). Îi dau doi pumni, aşa cum am citit în manualul micului calculatorist, dar jaful refuză să-şi revină (se pare că această metodă nu dă rezultate decât atunci când ţi se strică televizorul sau nevasta). Priceput cum mă ştiţi, îmi sun un amic, altul decât Ratonul – ăsta refuză să mai treacă pe la mine, e convins că urmăresc să-l ucid (nu e adevărat, Ratonule, poţi să vii oricând; ideal ar fi să nu spui totuşi nimănui unde pleci). Citeşte mai departe…

Scaun, nu uşă de biserică

Groparu

Mă! zice mama, care e o bisericoasă. Musai! Da’ musai-musai trebe să faci ceva.

Da, mamă, zic io, ce nu fac eu pentru voi! Multe nu fac.

Bă, zice mama. Trebe să mergi la biserică, să-mi duci un scaun. Că io nu mai pot sta în două picioare, că-s operată la genunchi. Şi atâta-i de fain în biserică, aproape de Dumnezeu! Şi popa, popa ăla are har! Şi atâta de frumos slujeşte! (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu…)

Câinele şi milionarul

Julius Constantinescu

Azi mi-am început excelent ziua: mi-a venit pe mail o înştiinţare că am câştigat 415.810 euro la Loteria Espana. Scrisoare redactată frumos, în limba română (oameni serioşi!) – şi nu trebuie să plătesc absolut nimic în afară de cheltuielile pentru transferul bancar. Ţin să-l anunţ pe această cale pe domnul Johnson Kuku de la Niger Bank Investment că mă doare-n cot că a murit unchiul Lulumba – oricum nu mai ţineam de mult legătura. Citeşte mai departe…

La ce e bună o karată la casa omului

Ovidiu Eftimie

Acu’ vreo zece ani lucram într-o agenţie de presă locală patronată de un cetăţean destul de interlop. În sensul în care cetăţeanul, care se recomanda minimum colonel de securitate (noi îl bănuiam ca e maximum plutonier) rezolva unele discuţii în contradictoriu cu pumnul.

Într-una din acele zile când era prins într-o astfel de discuţie şi-a dat seama că s-ar putea ca şi interlocutorul său să folosească astfel de metode, ba chiar să aducă în discuţie alţi colegi cu aceeaşi orientare. Omul pune mâna pe telefon şi sună în redacţie: „Eftimie, care sunteţi pe acolo, haideţi la locul X că avem ceva probleme”.

Şi atunci, ca şi acum, posedam un fizic impresionant, adică oricine mă vedea rămânea impresionat şi dorea să-mi ofere ceva de mâncare. Citeşte mai departe…

Cum am învins Bucureştiul la Waterloo

Julius Constantinescu

Prin 2001, când m-am mutat în Bucureşti, aveam un obiectiv precis: să mă angajez la revista “Plai cu boi”. Un prieten de-al meu din Cluj, poetul Ion Mureşan, vorbise cu scriitorul Ioan Groşan, iar acesta, la rândul său, vorbise cu Dinu Adam, redactorul-şef al revistei “Plai cu boi”. Urma să duc nişte texte, de probă.

Dinu Adam, un om mărunţel, cu barbă şi înveşmântat întotdeauna într-un poncho, m-a primit cu căldură; îmi citise textele şi se pare că îi plăcuseră. Citeşte mai departe…

Piraţii din Angola

Ionuţ Şendroiu, medic de bord

De ce nu mă prind piraţii?
Întrebarea asta îl macină pe Julius de când am plecat să lucrez off shore în Angola. E frustrant cum de peste tot din Africa ecuatorială vin veşti despre albi răpiţi de piraţi, numai din Angola nu. De câte ori mă vede online, Julica mă întreabă plin de speranţă: “wazza, doc?”.
Eu, de regulă, casc. “Nici azi, bă, Julius. Nimic. Aşteptăm.” Citeşte mai departe…

Lupii tineri de pe şantier

Julius Constantinescu

De câteva zile, la mine în cartier a apărut o echipă de muncitori care lucrează de zor la o construcţie. Când spun “lucrează de zor” nu înseamnă că ridică un etaj pe zi sau că se vede măcar ceva în urma lor – înseamnă, sigur ştiţi, că la 8 trezesc tot cartierul şi că fac toată ziua o gălăgie de nedescris (eu cred că faraonii au pus ca piramidele să fie ridicate în deşert pentru că altfel era imposibil să mai doarmă cineva în Egipt; vă daţi seama ce hărmălaie era când jucau zaruri câteva mii de muncitori, iar din când în când mai urla câte unul: “Nea Mentuhotep, e bine blocu’ ăsta de piatră aci?”). Citeşte mai departe…

Constantin cel Mare, zis şi Costică de la Ligă

milvius
28 octombrie
312 Bătălia de la podul Milvius dintre Maxenţiu şi Constantin, doi dintre cei patru co-împăraţi ai Imperiului. Fiind pe blat cu Constantin, soldaţii lui Maxenţiu îşi doresc mai mult înfrângerea şi trântesc bătălia fără nici o jenă. Istoricii vor descoperi ulterior că Maxenţiu pierduse de mult vestiarul Romei, iar Oracolul din Delphi, invitat la “Procesul etapei”, va declara: “Dom’le, Constantin e băiat deştept, jos pălăria în faţa lui. Ascultaţi la mine ce vă spun, ăsta o să ajungă mare”.

Mamaia rules – Ecograful

Vivi Floricica

– Aloo, mă auzi, mamaie?
– Ăăăă, Vichişor, tu eşti, maică?
– Da, mamaie!
– Ptiuuu, bine că mă sunaşi! Mă, ce vrusăi io să te-ntreb… am auzît pă mă-ta că ţ-a fost rău, acu’ ţ-ă bine?
– Da, mamaie, stai liniştită, mi-e bine.
– Şi bebică e bine?
– E bine, mamaie, am fost la ecograf, el e bine.. are cam o juma de kil acu’…

După care mamaia n-a mai zis nimic. Citeşte mai departe…

FarmVille, secretul unei vieţi sănătoase

Julius Constantinescu

farmvillelogoSunt convins că ştiţi ce este FarmVille. Dacă totuşi nu ştiţi, uitaţi-vă puţin la monitorul celui mai apropiat coleg. E verde? Vedeţi nişte câmpuri de bumbac şi orez, pomi încărcaţi de cireşe, văcuţe roz şi hambare? Ok, acela este FarmVille.

De ce este acest joc de pe Facebook atât de popular încât îl joacă până şi fanii îndrăgitului joc “Dezbrac-o pe Pamela”? Să spunem că prezintă câteva particularităţi nemaîntâlnite până acum la un joc pe calculator.

În primul rând, spre deosebire de orice alt joc cunoscut, FarmVille nu numai că nu distruge relaţiile de cuplu, dar chiar le ajută. Nu-i aşa că, de când consoarta dumneavoastră a descoperit FarmVille, vă puteţi uita liniştit la cele mai interesante faze ale etapei? Citeşte mai departe…