Cum am luptat împotriva jidanilor şi chiar am omorât câţiva
Julius Constantinescu
Valea Avionului, o râpă acoperită de mărăcini, arbuşti piperniciţi şi tufe prăfuite de la marginea orașului, era un loc ce stârnea fiori. O ocoleam întotdeauna de departe când mă întorceam de la scăldat, de la Dunăre sau de pe vreo baltă. Toată lumea ştia că pe fundul ei trăiesc jidani care sug sângele.
Copiii din cartier cunoşteau Dunărea ca în palmă, umblaseră pe toate canalele şi bălţile şi scotociseră toate râpele, dar nimeni nu se încumetase vreodată să se apropie de sinistrul sălaş al jidanilor. Ce erau exact jidanii, nu ştiam. Nimeni nu văzuse unul, dar asta nu însemna mare lucru – doar e limpede că, dacă te întâlneşti cu un jidan, nu mai apuci să povesteşti.
Într-o vară, hălăduiam pe baltă în căutarea pescarilor, ne ascundeam îndărătul tufelor şi aruncam cu pietre în apă, alungând peştii. Apoi o rupeam la fugă, însoţiţi de blestemele pescarilor. Asta numeam noi un “mers la pescuit” cumsecade. În ziua aia am dat însă peste un pescar dispus să-şi lase undiţele în plata Domnului şi să pună mâna pe noi. N-am fost curioşi să aflăm ce vrea cu noi şi am tulit-o ca iepurii peste câmp, urmaţi la o distanţă îngrijorător de mică de prigonitorul nostru.
Nu ştiu cât am fugit aşa – probabil o bună bucată de timp, fiindcă n-am apucat decât să văd cu groază cum între mine şi cimitirul din marginea oraşului, unde m-aş fi socotit scăpat, se căsca, hidoasă, Valea Avionului. Cu coada ochiului am apucat să văd că ceilalţi o cotiseră la vreme şi acum ocoleau valea; în spate auzeam gâfâitul pescarului, care îmi părea mai degrabă un plescăit de plăcere la gândul că a pus gheara pe mine.
În faţă – jidanii şi moartea sigură; în spate – căpcăunul şi garanţia unei bătăi zdravene. Am închis ochii şi mi-am dat drumul pe vale, lăsându-mă în mâinile Domnului – întotdeauna am detestat bătaia.
Cât am stat ascuns în râpă, iar nu ştiu. Îmi amintesc doar că pe fundul văii era aproape întuneric, foarte răcoare şi că inima mi se zbuciuma în piept de câte ori vreun guşter sărea te miri de unde – de fiecare dată credeam fie că m-au mirosit jidanii, fie că tufele sub care mă tupilasem aveau să fie date la o parte şi mâinile ca nişte lopeţi ale pescarului mă vom înşfăca.
Soarele scăpăta când am ajuns la gardul cimitirului. Degetele, jupuite de mărăcini, îmi sângerau. Am coborât strada cât de încet am putut, călcând uşor într-o parte, cum îi văzusem în filme pe John Wayne şi Charles Bronson. Eram singurul din oraş care fusese în Valea Avionului şi scăpase cu viaţă.
– Bă, ai văzut jidani??
– Normal!
– Şi? Şi?
– M-a apucat unul de picior, uite de-aici.
Îmi suflec pantalonul şi le arăt de unde mă apucase oribila creatură.
– Şş-şiii?
– I-am dat un picior în gură. Şi un pumn în nas! Uite, bă, m-a muşcat de mână!
Le arăt juliturile de la mărăcini, pretinzând că jidanii au dinţii ca nişte spini.
– Şşiii?
– Păi, ne-am luptat. Da’ am reuşit să-i dau un picior şi a căzut în fundul văii. Îţi dai seama că a murit!
– Era înălţime mare?
– Judeci!
Peste câteva zile, omorâsem pe puţin o duzină, iar povestea chiar din gura eroului costa doi rulmenţi sau o praştie cu pietre. Dar, la o adică, se putea plăti şi în scovergi, minciunele sau gogoşi calde.
Si asta nu e tot. Micul “Tom Sawyer” a aflat apoi ca in istoria omenirii a existat un hingher de jidani foarte priceput, unul Hitler. A inceput sa-si doreasca sa fie Hitler si sa prinda jidani cu plasa de fluturi, apoi sa le dea foc la aripioare si sa-i arunce in casa la Basescu. Fiindca Basescu era cel mai rau copil din zona Rapei Avionului; cu puterile lui violet de aprig deochetor, ametea copilele pe care le tragea, taras, de glezne, in tufisurile de pe fundul umed al Rapei, precum Minotaurul fecioarele Greciei, si le tundea 25% din himen, cu ajutorul piticului oribil Boc, pe langa care chiar si Quasimodo parea un Liviu Zgarciu.
Crescand, a mai prins la minte, a inteles ca nu merge sa mai fii Hitler inca o data si sa ai cuptoare in toata casa, asa ca si-a facut doar un semineu fals, cu un neon rosu luat de la turci, acum are si el o sufragerie in rand cu lumea buna din bloc.
(wikileaks o spune, nu eu)
Fuga-i sănătoasă. Bătaia doare 😀
off topic (pentru domnul P., un vajnic al pietelor): Cum se numește organizația pensionarilor? Șoimii piețelor.
Deci, legenda chiar era adevărată: pescarul e cea mai înfricoşătoare creatură dintre toate…
on-topic: Julius, daca mai continuai povestea intrai la genocid ca Șticler. dar abia acuma-mi dau seama de unde pornirile tale dictatoriale (ar cam trebui sa schimbi denumirea blogului in Dictatorial Cotcodac) =))
frumoasa povestire, m-am simtit pret de 2 min iar copil!
=)) apropos despre ascutirea luptei impotriva: voi ati citit despre capturarea vulturului evreiesc de catre sauditi?
http://www.realitatea.net/un-vultur-suspectat-ca-actiona-ca-agent-al-mossadului-a-fost-capturat-in-arabia-saudita_788507.html
eu inca ma mai tavalesc de ras.
merita citit si materialul BBC:
http://www.bbc.co.uk/news/mobile/world-middle-east-12120259?SThisFB
M3bis note: One link per comment. One link, no more.
apropos de agentul mosadului cu pene: era circumcis – sau nu se pune fiind vorba despre aceleasi practici in zona? si cum naiba-l fac sa marturiseasca – ii ameninta urmasii, vulturoaica? il jumulesc? i-or fi citit drepturile? (ma opresc, ca deja nu ma mai pot tine de tastatura)
Sa scrie doar J, el stie 😛
Mare lucru. Duceti-va ca mine in cartierele de negri din Johannesburg (Africa de Sud), sa vedem daca mai scapati de acolo…
Inca o data agentii secreti sauditi au salvat viitorul tarii. Uff, cat de aproape au fost de distrugere
@Sare’n Ochi: Daca e vultur il ameninta ca ii sparg ouale. Daca e vulturoaica, o ameninta ca ii sparg ouale. Ce naiba e asa complicat?
@4mall, m-am gandit io ca numai viitorul li-l poate ameninta. n-ar fi mai bine sa-l trimita in Romania – aici oricum nu are nici un viitor?
@V3nt0R,
Măi, tu chiuleşti de la şcoală??
Pai nu are, normal ca nu are. Il prind tiganii si or crede ca-i lebada!
@Sare’n Ochi: Nu, ca le e frica sa nu “traiasca bine”
@Sebra: Si tie ti se pare suspect, nu?
@4mall,
Păi e posibil aşa ceva??:-?
Rog conducerea DC să se sesizeze din oficiu (dacă nu au oficiu, pot s-o facă şi din sufragerie) 😀
p.s. mă’c să văd ce căuta fi’mea pe fb mai devreme :-/
Spusa lui rabi!
Da’ bun-revenit inapoi, Julius, vaz ca a dat roade discutia cu Pirca 😀
[…] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC. JuliusDC said: Cum am luptat împotriva jidanilor şi chiar am omorât câţiva » Daily Cotcodac http://bit.ly/ejoYua […]
Bag seama ca cineva a citit IT. Nu, nu e cu calculatoare, e scris de Stephen King. 🙂
@Sebra: :)) Deci? ce cauta?
Asta imi aduce minte de cum am vazut pentru prima oara o soparla. Trebuia sa mergem la cules de visine, iar verii mei mai mici aveau grija sa ma ameninte ca sunt soparle.
Printre multi visini, aud niste tipete ce pareau ale verisorilor. “E clar! Au vazut niste soparle”, imi zic eu. Paseam incet, pregatit sa incep si eu sa plang la vederea fiarei. Numai ca eu ma asteptam sa vad o soparla de marimea unui dragon de Comodo, nu un guster amarat. Se crease o situatie ciudata: eu radeam de mama focului, iar verisorii plangeau cu lacrimi de crocodil (sau de soparla) =))
@4mall,
Cică făcea info, da-mi explică mai bine când ne vedem acasă!
@Sebra: Da, am si eu niste prieteni care cauta pe net pr0n doar pentru studiu anatomic/sociologic…
@4mall,
Cre’că computerele de la şcoală nu permit aşa căutări 😀
🙂 M-am simtit iar copil pentru cateva clipe. Multumesc Julius!
@HDR
“e veche” :)) A scris-o si cristi mai sus!
Julica, foarte tare povestea! Invizoace primesti?
@ Dan1
E adevarat, dar chiar asa am simtit si am simtit nevoia sa scriu, cu riscul de a fi “vechi” 🙂
Mai Julius, tu ai copilarit cu Vadim?
No ashe no !
[…] sau de pe vreo baltă. Toată lumea ştia că pe fundul ei trăiesc jidani care sug sângele. (more… ) De la Julius citire Niciun comentariu X1_AdParams = { 'pub' : '560302451683403', 'site' : […]
Asta e una din aventurile bravului soldat julica banuiesc:)))