De ce, surprinzător, nu-i ucidem pe instalatori

Julius Constantinescu

 

Ca orice şnapan profesionist, care începe întotdeauna prin a se zugrăvi pe sine drept un om de o cinste ireproşabilă doar pentru ca, odată ce ţi-a câştigat încrederea, să te poată pungăşi mai bine, şi instalatorii ţin să te asigure din capul locului că ai de-a face cu unul dintre cei mai corecţi şi competenţi oameni pe care i-ai cunoscut vreodată. De regulă, ţi l-a recomandat cineva pe care-l credeai prieten, aşa că te va linişti cu următoarele cuvinte: “Aa, păi să ştiţi că i-am lucrat şi lu’ domnu’ Adrian, a fost foarte mulţumit” (instalatorii aşa cred, că, dacă nu i-ai ucis la sfârşit, ai fost foarte mulţumit).

 

După un interval de timp mai scurt sau mai lung, instalatorul va ieşi triumfător din baie şi îţi va vârî sub nas piesa stricată: “Ia uitaţi, vedeţi ce mâncată era?” Cel mai drăguţ este atunci când piesa pe care ţi-o vâră sub nas este o piesă de WC, iar de pe ea picură stropi maronii de apă cu căcat.
Citeşte mai departe…

Cum am învăţat să nu înjur în trafic

Alina Mirt

 

Prima mea mașină a fost un Tico. Floarea Bacăului eram când ieșeam prin oraș, cu geacă de piele asortată și ochelari cu ramă roșie de plastic, culoarea mașinii. Primul gest de șmecheră pe care l-am deprins a fost să conduc cu o mână pe volan și una pe schimbător. Al doilea a fost să înjur, mai ales că îmi puteam folosi imaginația să improvizez.

 

Și cum mergeam eu așa pe E85 cu cotul pe geamul deschis (că Ticuţă nu avea aer condiționat) și calculam în gând oare ce înălțime are roată unui tir, dacă mie îmi vâjâie axul roții pe la ureche, a apărut în trafic EL. Citeşte mai departe…

Topul întâlnirilor ratate (3)

Daniela D.

 

Locul 1 cu coroniță:

 

Costel. Un chip foarte masculin, privire clară, albastră, trup de poster. Genul care întoarce capete de femei pe stradă. Multiple realizări profesionale. 39 de ani, burlac dintotdeauna. Locuia cu mama lui într-o vilă superbă din centrul Bucureștiului. La cercetările preliminare nu a fost identificată nicio femeie stabilă în toată viață lui. Citeşte mai departe…

O ofertă imposibil de nerefuzat de la Vodafone

ilustratie pamflet :P

Zilele trecute mă sună o duduie de la Vodafone:
Bună ziua, domnu’ Daniel Goace! Pentru că sunteţi printre cei mai vechi abonaţi ai noştri, încă din 1999, pentru că sunteţi client Gold şi mie îmi apare în sistem că nu aţi avut niciodată facturi întârziate sau neplătite, ne-am gândit să vă facem o ofertă: vă oferim convorbiri şi sms-uri nelimitat în reţea, 600 de minute naţionale şi 1 GB de date. Dvs. nu trebuie să plătiţi mai mult. Rămâneţi în continuare pe acelaşi abonament de 10 EUR. Apoi urmează, pe un ton mai puţin entuziast, partea cea mai importantă, pentru care, de fapt, sunase în ziua aia câteva zeci sau sute de clienţi: …trebuie doar să vă reînnoiţi abonamentul pe doi ani.

 

Zic:
În primul rând că nu sunt client Gold. Citeşte mai departe…

Ce căuta românul în Thailanda?

Ce căuta DJ Cotco am aflat deja. Ce căutau alți români puteți afla mâine dimineață, de la 11 – 11 și un pic, din reportajul prezentat în emisunea Lumea Europa FM, difuzată, ați ghicit, la Europa FM.
Pentru cei care nu mai au răbdare până mâine, un teaser al reportajului poate fi ascultat aici:

Topul întâlnirilor ratate (2)

Daniela D.

 

(prima parte, aici)

 

Am ajuns astăzi la locul 2:

 

Vasilică. Prima întâlnire oficială cu Vasilică a avut loc într-un restaurant elegant. Vasilică era un băiat frumos, înalt, bine îmbrăcat și minunat parfumat, cu o conversație plăcută și chiar cu un fel de umor. Deși vă asigur că nu obișnuiesc să mănânc bărbați (decât dacă și ei și-o doresc), Vasilică părea să se teamă că îi pun în pericol securitatea fizică ori psihică. Citeşte mai departe…

Topul întâlnirilor ratate (1)

Daniela D.

 

De obicei îți dai seama dintr-o singură privire dacă omul cu care urmează să te întâlnești pentru prima dată e din aceeași galaxie cu tine și asta te poate ajuta să eviți eșecuri grandioase. Există, totuși, împrejurări cărora nu ești pregătit să le faci față, oricâtă experiență sau deschidere ai avea. Iată aici topul personal al celor mai nereușite prime întâlniri ale mele.

 

Locul 3:

 

Georgel. Eram colegi de facultate, în același an. Eu veneam destul de rar la școală, așa că l-am observat abia după vreo doi ani și poate nu l-aș fi observat nici atunci, dacă nu mi-ar fi atras atenția o colegă că Georgel, tocilarul anului, care șade mereu în primul rând din amfiteatru, stă cu gâtul sucit numai către ultimul rând, unde mă ascundeam eu la cursurile la care prezența era absolut obligatorie. “Fie-ți milă de el, că rămâne cu gâtul sucit pe viață”, mi-a zis. Sunt un suflet milos, așa că m-am dus îi rezolv problema de sănătate.
Citeşte mai departe…

Din iadurile femeilor: azi, spălătoria auto

Alina Mirt

 

Există niște omuleți mici și verzi din viitor a căror fișă a postului este să își bată joc de calitățile de șofer ale femeilor. Ei le aprind luminile după ce ele au coborât din mașină, le scot în cale tot felul de podeţe și obstacole și tot ei micșorează boxele spălătoriilor auto. O femeie nu e vinovată niciodată, omuleţii ăştia sunt responsabili de toate căcaturile.

 

Mersul cu mașina la spălătorie echivalează cu trimisul unui bărbat la Plafar cu indicația “ia niște ceaiuri de tuse”. Citeşte mai departe…

Mitul dormitului pe canapea

Monica Ionescu

 

Când îi auzi, îţi vine să le plângi de milă, să le pui plasturi pe tăietura la degeţel soră cu cangrenă şi să le faci ceai de mohor, zici că au cancer: “M-a trimis nevastă-mea pe canapeaua din sufragerie” sau “Iar o să dorm pe canapea” sau “M-am trezit pe canapea, ca un lache”.

 

Filme, frate, americane.

 

Păi eu, când m-am mutat cu bărbată-miu la garsonieră, după ce dormiserăm împreună pe canapeaua socrilor, de se minunau şi ei: “Doamne, că aşa e: cine se iubeşte încape şi într-o cutie de chibrituri”, atât aveam: o canapea. Citeşte mai departe…

Lupta omului cu progresul

Daniela D.

 

Am petrecut cândva una din cele mai groaznice jumătăți de oră din viața mea, în Viena, în toaleta unui restaurant, încercând să găsesc dispozitivul de tras apa. Aventura vieții mele în wc-ul vienez a început chiar de la intrare. Cum am pășit înăuntru, ușa s-a încuiat automat în urma mea, capacul wc-ului s-a ridicat singur și din pereți s-a revărsat muzică, desigur, vieneză. Baia aceea era ceva mai frumoasă decât sufrageria mea, o încăpere mare, cu podele de lemn lăcuit, covoare groase și fotolii confortabile, în care să te odihnești în caz că urinarea te solicită excesiv. Citeşte mai departe…

Comentarii Recente

  • @Dan1, Tzica cred ca e in vreo biblioteca, restul sunt pe facebook.:-)
  • @sebra: Auzi sebruţo, da ‘ pe Rozica, Cms, Ruşen, Ciprian, NA sau Tzica i-ai mai văzut? 🙂
  • Ca de obicei,Sebra are dreptate ! De fapt,doamnele au intotdeauna dreptate !! Barbati din toate tarile,uniti-va...
  • Eu sunt sigura ca Ina a scris textul iar Julius a bagat promo.
  • Insinuezi ca doamna Ina nu le are cu virgulele, ori ca Julius-Mogulius semneaza textele CA COpyPonta?!?