E atât de frig încât…

Julius

 

E atât de frig încât îţi vine să faci sex chiar şi cu nevasta.
Glumesc, nu e chiar atât de frig.

 

E atât de frig încât mi s-a blocat pistolul când am vrut să împuşc un vecin pentru un loc de parcare. A trebuit să-l lovesc cu lopata.

 

E atât de frig încât un hoţ m-a trezit azi-noapte să mă întrebe unde ţin ceaiul.
Citeşte mai departe…

Visul unei nopți de iarnă

Ozzy

Costel se îndrepta încet spre casă, luptându-se cu nămeții. Mașina fusese nevoit să o lase la strada principală, era imposibil să ajungă cu ea la bloc. Frânt după o zi de alergătură, nu-și mai dorea decât să mănânce ceva și să se culce. ”Oare oi avea pâine?” se gândi el, în timp ce trecea pe lângă un chioșc. Nu era foarte sigur, așa că se hotărî să intre.

Vânzătoarea stătea pe un scaun, sictirită nevoie mare. Nici nu pășise bine Costel în magazin, că îl și luase în primire:
Citeşte mai departe…

Friptură de porc la grill pe aragaz. Reţetă pentru burlaci

Julius Constantinescu

Vine un moment în viaţa oricărui burlac în care pur şi simplu se satură de veşnica friptură la pungă băgată în cuptor şi îşi doreşte o mâncare rafinată, gustoasă, de care nu mănânci în fiecare zi. Această delicatesă exotică este friptura de porc la grill făcută pe aragaz.

Este bună, hrănitoare şi uşor de preparat. Iată cum trebuie procedat.

Înainte de a vă apuca de treabă, asiguraţi-vă că aveţi în casă minimum 2 litri de detergent de vase şi o sticlă de antigresant. Nu întrebaţi de ce, asiguraţi-vă că aveţi astea.
Citeşte mai departe…

Gluma de furat pentru Buzdugan şi Morar

Mă uit de jumătate de oră pe Discovery la Supravieţuitorul, cum se chinuie el să găsească ceva de mâncare, şi nu pot să cred că n-a găsit încă un Mega Image.

Shakespeare, agent de propagandă al Tudorilor

Julius Constantinescu

 

Încep prin a-mi cere scuze pentru titlul perfect cretin – probabil aţi verificat deja dacă n-aţi intrat cumva din greşeală pe site-ul prestigioasei reviste Historia. Pe de altă parte, n-am prea avut de ales: sincer, câţi dintre voi aţi citi un text cu titlul „Războiul celor Două Roze, consecinţă firească a schimbărilor profunde din societatea medievală engleză de la sfârşitul secolului XV”?

 

Am glumit, mă, nu plecaţi!

 

ShakespeareEste îndeobşte cunoscut apetitul marelui Will pentru drama istorică (remarcaţi, vă rog, cât de elegant am evitat formularea „Cu toţii am văzut sau am citit piesele lui Shakeaspeare…”), apetit rămas neegalat până astăzi, deşi Sergiu Nicolaescu a depus eforturi considerabile în acest sens. Ca orice scriitor care depăşise prejudecata că marile genii trebuie să moară în mizerie, Shakespeare a răspuns cu abilitate în piesele sale istorice atât aşteptărilor publicului plătitor de bilete, cât şi aşteptărilor reginei Elisabeta I, patroană şi prietenă generoasă a artiştilor. Mişcare salutară, întrucât şi ceilalţi confraţi şi concurenţi ai marelui Will făceau practic acelaşi lucru – se ştie că intelectualii au avut mereu o capacitate uluitoare de a se orienta politic.

 

Ce i se poate reproşa marelui Will

 

Pe lângă denumirea poetică „Războiul celor Două Roze”, care îi aparţine, Shakespeare a lăsat posterităţii, prin piesele sale, o imagine deformată a conflictului ce a opus casele de York şi Lancaster între anii 1450 şi 1485. Citeşte mai departe…

Gluma de furat pentru Buzdugan şi Morar

Muzica italiană e cântată de bărbaţi trişti că au făcut pană cu scuterul.

Motanul simulant

Cms

La blocuri s-a aciuat de vreo trei ani un motan negru, cu blana lucioasă, puţintel mai îndesat decât confraţii săi şi cu un cap mare şi rotund, în care sclipesc doi ochi galbeni şi maliţioşi, ca de drac. A căpătat numele de Aghiuţă.

Iarna asta, cu toate că nu a fost atât de frig ca în alţi ani, pisicile au fost mult mai insistente cu cerşeala, aşa că maică-mea ajunsese să hrănească bietele mâţe rebegite de frig cu parizer de pui, de două ori pe zi, parizer hăpăit cu mare poftă.

Într-una din zile, când mă întorceam de la cumpărături, mă întâmpină motanul cel negru, mieunând jalnic şi şchiopătând cu lăbuţa dreaptă din faţă. Îi spun mamei, care se apucă să-l căineze pe bietul animal, apoi iese pe balcon şi-i serveşte numai lui o porţie generoasă de parizer. Citeşte mai departe…

Cum a murit Humphrey Bogart

Julius

Mi-am luat săptămâna trecută o pereche de pijamale de la Marks & Spencer, foarte drăguuţe.

Mă întorc azi-dimineaţă acasă pe la 5, uşor vesel, că fusese ziua lu’ dom’ preşedinte de pisici Adrian. Mă spăl pe dinţi, îmi pun pijamalele pe mine, îmi afund mâinile în buzunare şi mă îndrept în pasul strengarului spre pat, fluierând ca Humphrey Bogart. Şi taman când fluieram mai vesel, mă împiedic de covor şi mă fac grămadă.
Citeşte mai departe…

CINEMA/ Atunci i-am comandat pe toţi la moarte

Beni Goace

Supravieţuitorul / Lone Survivor (acţiune, commando, 2013)
Regia: Peter Berg
Cu: Mark Wahlberg, Eric Bana, Taylor Kitsch, Ben Foster

Eşti băiat?* Îţi plac armele şi filmele cu băieţăreală, gen “Alpha Team, cover! Bravo Team, go! Fire in the hole! Tango down!”? Eşti filoamerican sau, mă rog, nu borăşti instant la propagandă din aia cusută cu aţă albă, cu soldatul american care şi-ar da fără să clipească viaţa pentru patrie, atît pe a lui cît şi pe a altor zeci sau sute de soldaţi neamericani? Perfect! Atunci înseamnă că ai un film bun de văzut în weekend. Îi zice Lone Survivor / Supravieţuitorul şi l-au marketat ca fiind “inspirat dintr-un caz real”.

Pierdut acte de curaj! Le declar nule.

Citeşte mai departe…

Întrucât nu intenţionez

să mă fac de căcat la nesfârşit publicând texte doar “ca să fie ceva pe site”, să aşteptăm să-mi revină cheful de scris.

Sau măcar să-mi treacă teama de ridicol.

Comentarii Recente

  • Păi, Şerbane, intră şi tu de mai multe ori pe an şi se multiplică alea cinci articole. Chiar mă întrebam cine e...
  • Iateuită-iateuită!! Mai existați! Mmm… m-am uitat și în urmă: sunt vreo 5 articole aparute de acu’...
  • Nu contează, e mascota Daily Cotcodac.
  • Practic, ce intrebare as avea si eu la acest text minunat. Chiar intelege cineva ce zice TZica?
  • Doua articole in luna august, hmm, ne rasfeti! 🙂