Audio textul de week-end

Venim din nou în sprijinul cititorilor noștri care n-au reușit să ajungă la mare (dacă e sâmbătă și citiți textul ăsta, chiar n-are rost să pretindeți că sunteți la mare: sunteți acasă, în fața calculatorului, și citiți bloguri), oferindu-le și lor șansa să asculte Radio Vacanța, ca alți copii.
Citeşte mai departe…

Rezultatul concursului de mimă cu pisici

Sincere felicitări tuturor participanților la concurs: ați reușit să ghiciți ce filme nu mima pisici din imagine.

Răspunsul corect era „Bărbații care calcă pe coada tigrului” (Akira Kurosawa, 1945). Citeşte mai departe…

Firicel de floare proastă, floare de nu-mă-uita

Simona Catrina

România e îmbobocită, colcăie de florărese. Pe trotuare, se lăbărțează sute de găleți și te întrebi și tu, ca prostul, dacă rentează să îngrijești atâtea plante, având în vedere că, din ce în ce mai rar, câte-un bărbat care și-a înșelat nevasta se simte vinovat și-i cumpără un buchețoi. În rest, florăresele stropesc florile și le așază în fel și chip, trag de tine, strigă reduceri și oferte, pe urmă, iar, puf-puf pe flori.

Dacă ai tendința umană să-ți fie milă de biata lor afacere, potolește-te. (Continuarea în Blitz Magazine… )

29 iunie 1521 – Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung

Pe 29 iunie 1521 este redactată Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, primul document în limba română. Firesc, primul document în limba română este o notă informativă – Neacșu din Câmpulung, informator al judelui Brașovului, îl avertizează pe acesta asupra pericolului unei invazii turcești. Citeşte mai departe…

Pomană de femeie singură

Alina C.

Trecuseră aproape doi ani de când murise tatăl logodnicului meu. Viitoarea mea soacră ne cheamă pe la ea şi ne anunţă că s-a hotărât să ţină pomana cuvenită acasă, celelalte le organizaserăm la sala unei case reci.

Dar ar avea nevoie de puţin ajutor, că este în vârstă şi bolnavă şi singură nu poate. Are toate bolile despre care a citit sau a văzut vreo emisiune la tv. Citeşte mai departe…

Recomandări de seară

Noi, aici, la Daily Cotcodac, am făcut multe glume despre locuitorii din Drumul Taberei, dar nici una atât de bună ca cea făcută de Nicolae Ceaușescu atunci când s-a proiectat metroul bucureștean: „Nu le facem metrou la burghejii ăia”. Deci, nea Nicule: bine că nu le-ai făcut, că oricum nu coborau ei sub pământ, își scuipau în sân și fugeau ca de dracu’: „Asta trebuie că-i ceva drăcie de-aia de la oraș!”
Citeşte mai departe…

Umor din culpă

Simona Catrina

Românii n-au destul umor. N-aveți decât să mă puneți la zid pentru concluzia asta. Puținele excepții au deja emisiunile lor televizate. În schimb, veleitarii au sufocat bulevardele. Toată românimea trăiește cu impresia că are un haz dement. Mi-am turtit obrajii rânjind la glume sălcii, proaste, tocite. Umorul e o meserie foarte grea, să mă ierte neurochirurgii dacă afirm că e mai grea ca a lor.

O dovadă că mulți dintre noi râdem ca proștii este faptul că glumele proaste se înmulțesc prin diviziune, ca paramecii, iar emisiunile unde autorii poantelor râd de propriile lor discursuri. (Continuarea în Blitz Magazine… )

Concurs de mimă cu pisici, acum cu felicitări politicoase

Încercăm să dregem traficul făcut praf azi de cele două texte bune (nu, pe bune, câteodată nici eu nu știu ce naiba e în capul meu; când o să înțeleg că rețeta unui trafic mare sunt glumițele de Urzica, atât de adorate de inteligenții consumatori de facebook?), așa că revenim la tradiționalul nostru concurs de mimă cu pisici. Pisicuța cea mare din imagine este dra Japonezu Citeşte mai departe…

Poveste cu taximetrist și femei drăguțe

Ina

Am urcat în al doilea taximetru din stație; șoferul primului era un tînăr gras, negricios, învelit numai într-un maieu mulat – nu mi-a inspirat nici un fel de încredere. Ăsta, al doilea, părea om serios – un slăbănog la vreo patrușcinci de ani.

Urc, îi dau adresa cu teama că e prea aproape pentru aspirațiile lui profesionale (era aproape, dar era și caniculă). Nu comentează, pornește aparatul – o dovadă că în micul, patriarhalul meu Tg-Jiu natal relațiile interumane încă sînt dominate de cinste și corectitudine.

– Îmi place să duc femei drăguțe în mașina mea, zice. Citeşte mai departe…

Misterul morții lui Eminescu, în Apărătorii Patriei

Julius

În arșița nopții, patru tineri aflați cam la vârsta liceului se răcoresc cu bere în fața benzinăriei. Sunt în toiul unei discuții aprinse pe teme culturale – pasiunea noastră, în Apărători, e cultura.

– Bă, voi ştiţi de ce-a murit Eminescu?, zbiară un blond spălăcit, pe fața căruia se citește convingerea că nu va primi nici un răspuns.

– De ciumă, răspunde prompt grasul grupului, râgâind melodios. Citeşte mai departe…