LA MULŢI ANI! şi SINCERE FELICITĂRI!

Să pretindem puţin că aţi avut un an bun: aţi avut un serviciu, viaţă socială, ba chiar putem să ne prefacem că aţi avut şi prieten/prietenă – deci, n-aţi ars-o toată ziua pe Daily Cotcodac în lipsă de altă ocupaţie. Nu-i aşa că aţi vrea să ştiţi ce am făcut în 2010? Haideţi să vedem atunci. Citeşte mai departe…

Escargotu’ de Crăciun este porcul cel mai bun

Ionuţ Şendroiu

În semn de protest faţă de avalanşa naţională de caltaboşi, cârnaţi şi sarmale m-am decis să mănânc melci la Paris (puteai să zici şi tu “din salariul de la Daily Cotcodac”, nu te durea gura – n.J.).

De la Tanti Elvira la Zaraza
Am plecat de la Bucureşti cu o aeronavă Tarom, botezată Brăila, probabil în amintirea alfabetului Braille, numit aşa în cinstea oraşului care s-a lăsat nimerit de un orb. Citeşte mai departe…

Cum mi-am petrecut sărbătorile (3)

Ovidiu Eftimie

3. Anticristul s-a născut deja

Dând dovadă de generozitate specifică sărbătorilor, am decis să mă sacrific, încă o dată, şi să mă duc la cumpărături în locul soţiei mele, lăsând-o pe ea să se ocupe de treburile uşor de făcut prin casă cum ar fi curăţenia generală, datul zăpezii din curte şi din faţa casei, supravegheat ăla micu’ şi mâncare pentru câteva zile.

Aveam de luat nişte biscuiţi rolo cu cremă albă, bulion şi iaurt Danonino natural de caise. Probabil. Nevastă-mea mi-a dat indicaţii precise în această privinţă, arătându-mi ambalajul biscuiţilor. Citeşte mai departe…

Recomandări de seară: Simona Tache, 2010

Trebuia să vină şi ziua în care să nu găsim o formă nouă pentru gluma că asta e rubrica fără glume. Iat-o, asta e ziua. Dar, ca să nu vă răpim plăcerea lecturii (şi, în acelaşi timp, ca să vă răpim plăcerea de a posta comentarii tâmpite, ştiţi voi de care), am împrumutat de la Simona Tache, ca-ntre vecini, câteva glume să avem de sărbători (a fost jenantă, nu? Poate într-o zi o să facem şi o rubrică specială cu glume foarte slabe, să fiţi şi voi mulţumiţi).

Aşadar, haideţi să vedem ce a scris vecina Simona în 2010. Citeşte mai departe…

Un sfârşit de an însângerat

Radu Pircă
Acum, când magia Sărbătorilor ne cuprinde pe toţi (mor după asocierea asta între Naşterea Domnului şi magie – acum 500 de ani ar fi ars pe rug editorii TV precum cârnăciorii de grătar), m-am gândit că s-ar cuveni, în loc de variate atrocităţi, fie ele din istorie, fie din jud. Vaslui, să vă prezint un frumos obicei de iarnă de pe meleagurile noastre. Citeşte mai departe…

Cum mi-am petrecut sărbătorile (2)

Ovidiu Eftimie

2. Odă flexului

Pe la finalul anilor ’70 cele trei ursitoare s-au adunat la căpătâiul unui nou născut şi au început să ursească. „Fie ca acest băiat să fie frumos şi talentat ca Hemingway şi Adonis”, a zis una. „Fie să aibă parte de oameni interesanţi în jurul său, şi el să fie un tip interesant”, a zis a doua. „Fie ca el, care este cel mai inteligent, să conducă lumea într-o bună zi, spre o nouă etapă în dezvoltarea ei”, a zis şi a treia. Apoi prima s-a prins: „Fatăă, nu putem face aşa ceva, iese un Kwisatz Haderach, ar fi prea superb acest om”. „Lasă tu”, i-a zis a doua, „n-o să fie doar lapte şi miere pentru el. Fie să nu aibă parte niciodată de un suport de brad ca lumea sau de un laptop de doamne-ajută”. Apoi ursitoarele au mai urat câteva căcăţişuri şi neîmpliniri, pe care cititorii Daily Cotocodac le cunosc foarte bine. Citeşte mai departe…

Recomandări de seară: Petreanu 2010

Bine v-am regăsit la rubrica voastră preferată în 2010, rubrica unde noi nu ne batem capul să facem glume, iar voi nu sunteţi nevoiţi să vă prefaceţi că citiţi ceva amuzant. Totuşi, fiind sfârşit de an, ne-am gândit să vă facem un mic cadou şi măcar acum să citiţi ceva haios aici. Bineînţeles, nu am mers atât de departe încât să scriem noi înşine glumele, dar ne-am gândit să vă prezentăm cele mai bune texte scrise de Petreanu în 2010 (da, ştim că îl citiţi zilnic, suntem convinşi de asta, haideţi să nu vă întrebăm care ştiri sportive prezintă, pe alea de la 7 sau pe alea de la 11).

Din bogata operă a acestui prolific autor Citeşte mai departe…

Caligula şi Nero, doi împăraţi de un haz nebun (II)

Julius Constantinescu

Nişte tipi cu un umor special au fost împăraţii iulio-claudieni demenţi (dacă vă întreabă Pircă: iulio-claudienii au fost Octavian Augustus, Tiberiu, Caligula, Claudiu şi Nero, dintre care demenţi, atenţie, doar Caligula şi Nero; sub nici un motiv nu-l menţionaţi aici şi pe Tiberiu, fiindcă Pircă îl respectă foarte mult pentru zgârcenia lui cumplită). Spre deosebire de cei mai mulţi tirani sângeroşi, care erau perfect plicticoşi (de pildă, Hitler era vegetarian, nu bea, nu dădea chefuri şi nu venea cu femei acasă; Eftimie refuză şi acum să creadă că un astfel de om a declanşat un război mondial – ce l-ar fi putut enerva atât de tare? I-au încărcat nota cu un iaurt şi două pahare de sirop de merişor?), Caligula era Citeşte mai departe…

Cum mi-am petrecut sărbătorile (1)

Ovidiu Eftimie

Jelanie de sezon în trei capitole

1. Preambul

Ca orice român cu liceul terminat şi cu ceva cărţi citite, urăsc din suflet sărbătorile de iarnă, în special pe cele creştin-ortodoxe româneşti. Cred că într-o viaţă anterioară am fost un cetăţean roman, probabil şef de galerie la Colosseum, pentru că ideea de a vedea creştini sfâşiaţi de lei Citeşte mai departe…

Umbra lui Maicăl. În Herăstrău

Radu Pircă

În vreme ce adevăraţii patrioţi merg de Crăciun în Ghencea Militar, ca să depună o un pachet de nechezol şi un salam cu soia la mormântul lui Ceauşescu, iată cum petrece  sărbătoarea Naşterii Domnului tineretul din ziua de azi, la cenotaful lui Michael Jackson din parcul Herăstrău (i-am pozat cu smartphone-ul, ca să creadă că-s un tip cool, în vreme ce-mi mascam sacoşa de cartofi la spate). Citeşte mai departe…