Când eram noi mai mici, toţi copiii îşi doreau o iarnă atât de aspră, încât să se închidă şcolile. A şi venit, doar că atunci am constatat că nu e atât de bine pe cât credeam. În primul rând, dacă ieşeai pe-afară, era destul de greu să te mişti în cele trei pulovere tricotate de bunica trase unul peste altul, astea fiind cam singurele haine cât de cât călduroase pe care părinţii ţi le puteau procura. Nici în casă nu era mai bine, o dată că era cam la fel de frig ca afară, şi apoi nici nu prea aveai mare lucru de făcut – program la televizor era doar două ore pe zi, internetul nu se inventase, iar jocurile erau foarte plicticoase (de pildă, cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla la Piticot era să te întorci la căsuţa 1, nu ca acum, când trebuie să lupţi cu tot soiul de psihopaţi, monştri oribili sau soldaţi demenţi, jocuri care, pe lângă evidentele virtuţi deconectante, te pregătesc pentru atunci când o să fii mare – de pildă, lucrurile învăţate acum te vor ajuta mai târziu să fii un bun şofer). (more…
Dacă aţi fi cu adevărat intelectuali (e evident că nu sunteţi, altfel aţi citi Heidegger, nu bloguri), la ce canal TV v-aţi uita? Dar dacă aţi fi cu adevărat sportivi (şi asta e clar că nu sunteţi, din moment ce ne citiţi, deşi nu dăm poze cu femei goale)? Probabil că în primul caz aţi răspuns Discovery, iar în al doilea – Eurosport. Complet greşit. Să vedem însă şi de ce.
În primul rând, e evident că postul pentru tipii atletici e Discovery. V-aţi aştepta ca pe acest canal să fie doar documentare şi dezbateri intelectuale şi în general cea mai palpitantă emisiune să fie despre viaţa lui Einstein. În realitate, însă, sunt numai emisiuni care te învaţă cum să supravieţuieşti la Polul Nord (mie nu mi-e foarte clar ce ar căuta un intelectual la Polul Nord, poate afară de cazul în care învaţă inuita ca să poată scrie într-o limbă cu şanse reale la viitorul Nobel pentru literatură), (more…
Gheorghe T., din satul Urişor, se întorcea sâmbătă după-amiază acasă, tăind drumul prin pădure. Când să zică şi el c-a trecut pădurea fără incidente, lui Gheorghe i-au atras aten]ia nişte zgomote ciudate, care veneau de undeva dintr-un tufiş. Bucuros că de-acum n-or să mai râdă consătenii de el, Gheorghe fiind printre pu]inii localnici care nu se-ntâlniseră niciodată cu ursul, omul s-a pregătit s-o ia la fugă, dorind foarte mult ca povestea întâlnirii sale cu ursul să fie relatată de el însuşi. (more…
6 februarie
1778 Franţa recunoaşte Statele Unite şi câştigă astfel un prieten pe viaţă. Spre deosebire de prietenii ăia care mereu îţi cer câte ceva, francezii se dovedesc rezonabili şi nu apelează la americani decât foarte rar, de două ori să-i scoată dintr-un război mondial şi o dată să le reconstruiască ţara.
7 februarie
1979 Moare în Brazilia Josef Mengele, doctorul lagărului de la Auschwitz. Moartea sa a survenit la 35 de ani după ce aliaţii i-au anunţat decesul în luptele pentru cucerirea Berlinului. Hitler şi Bormann au refuzat să participe la înmormântare, spunând că nu vor să alimenteze tot soiul de teorii conspiraţioniste. (more…
Când eram eu copil exista un număr restrâns de porecle din care să alegi. Pe vremea aia nu erau internet, DVD-uri şi jocuri pe calculator, iar programul la televizor dura doar două ore şi nici în alea n-aveai ce vedea – nu ca acum. Ca urmare, nimeni nu ştia prea multe personaje de la care să împrumuţi un nume mai de Doamne-ajută. Era atât de rău încât, de pildă, dacă erai portarul echipei naţionale, atacanţilor adverşi nu le era deloc frică de tine: “Cine e în poartă la ăia? Dino Zoff? A, bine că nu e Arnold, ăla ştie să apere ca lumea, sigur nu-i dădeam gol”.
Cele mai comune porecle din anii ’70-’80 erau Calu’, Grasu’, Creţu’, Ţiganu’ şi Geolgău. Calu’, de pildă, era atât de răspândit încât în fiecare cartier existau cel puţin trei-patru Calu’ şi trebuia să ceri explicaţii suplimentare: “Care Calu’? Calu’-Calu’, sau Calu’ ăla din P-uri?”. (more…
După doctorul aventurier Şendroiu, care navighează de-a lungul coastelor nesigure ale Africii şi înfruntă zilnic primejdii dintre cele mai mari, cum ar fi piraţii angolezi şi perspectiva de a-i cădea cu tronc lui Babatunde, după Julică, cel care a descoperit în Tunisia că Scipio Africanul era ofticat pentru că de câte ori se întâlnea cu Hannibal îşi lua o ţeapă de cel puţin zece dinari, revista Daily Cotcodac a reuşit să trimită, în mai puţin de un an, un al treilea corespondent în Africa. De data asta, chiar în inima Africii negre. Timp de zece zile, şepcuţa albă a lui 4mall a putut fi zărită deasupra ierbii dese a savanei tanzaniene, străbătând satele Masaii, parcurile naţionale şi teritoriul leilor neîmblânziţi. (more…
Nea Mircea a creat toate talentele fotbalistice din România. El l-a făcut pe Hagi mare, şi-a dat seama de talentul lui Lăcătuş, l-a adus pe Andone la Dinamo, l-a sfătuit pe Dan Petrescu să plece la Foggia. Dinu era un zero fără el, Dobrin, Balaci sau Mateuţ la fel. Aproape sigur şi Petchovski îi datorează cariera lui nea Mircea.
La un moment dat a antrenat prin Italia. Câţiva ani mai târziu am aflat că absolut toţi marii jucători italieni, plus vreo câţiva argentineni, brazilieni, spanioli şi francezi au trecut prin mâna sa. Pe ăia pe care nu i-a descoperit el, i-a recomandat. (more…
Ionuţ P. are 21 de ani şi locuieşte în cartierul Burdujeni din Suceava, la fel ca majoritatea tinerilor de vårsta lui din acest cartier. Ce-l face însă special pe Ionuţ este spiritul lui rebel ce nu poate fi frånt de lumea ostilă. Încă de mic, Ionuţ era un tip neconvenţional: cånd ceilalţi copii beau Quick-Cola contrafăcută la Rădăuţi, el bea bere “Zimbru” fabricată într-un subsol de bloc din Nicolina; cånd ceilalţi copii mestecau “Turbo” adus de la Bălţi, Ionuţ trăgea dintr-un “Carpaţi” fără timbru, falsificat la Fălticeni cu foiţă de ţigări “Eminescu” şi tutun de “Fluieraş“; în fine, cånd alţi copii făceau pregătire la mate pentru bac, el făcea deja între şase luni şi un an. (more…
Pentru că la ora asta cei mai mulţi cititori ai revistei noastre sunt în mall, ne adresăm publicului educat care astăzi nu iese din casă pe motiv că azi-noapte a citit până la 5 şi ceva şi acum îl doare capul fiindcă a cam amestecat Faulkner cu Joyce. Aşadar, astăzi avem trei recomandări culturale şi partea bună e că nici una nu are legătură cu matematica.
FILM – “Agora”
Filme bune poate recomanda oricine, chiar şi Cristian Tudor Popescu – “Mergeţi la filmul cutare, e foarte bun”, “E o capodoperă cinematografică, nu aveţi voie s-o pierdeţi”. Mersi, mă, frumos! Pentru prima dată în istoria criticii de film, revista Daily Cotcodac are curajul să-şi îndemne cititorii: “Mergeţi la acest film prost, merită!”. Dar, să o luăm pe rând.
“Agora” e un film căruia îi cam lipseşte povestea, are personajele insuficient conturate şi conţine cam toate clişeele unui film de categorie B. Deşi e ideal pentru bulănit gagica în sală fără a pierde nimic din ceea ce se întâmplă pe ecran, nu pentru asta vi-l recomandăm. (more…
30 ianuarie
1649 Regele Charles I este decapitat pentru trădare, iar Anglia devine republică. Temându-se de relele democraţiei – printre care sistemul metric şi volanul pe stânga – , englezii revin, peste 11 ani, la monarhie.
31 ianuarie
1933 Moare John Galsworthy, însă, din păcate, apucase deja să scrie şi să mai ia şi Nobelul pentru asta.
1 februarie
1395 Prima menţiune documentară a Cetăţii Neamţ – probabil, vreun hrisov al negustorilor braşoveni care se plângeau că burgul lor s-a umplut de răzeşi nemţeni. (more…
Twitter
Facebook
