Peştii lui Petreanu, episodul IV: Moartea lui JR

Julius Constantinescu

Sunt eu, ăla mare, ultimul.

Am înţeles că s-a întors Petreanu. Să fie sănătos, eu sunt deja în Dâmboviţa. Să vă spun şi cum am ajuns acolo.

Sâmbătă, şi-a adus baba aminte ce-i cu cheile alea de la vecinu’. A dat buzna cu punga de mâncare, da’ nu mai eram decât eu – pluteam cu burta în sus, îmi pierdusem cunoştinţa. A crezut că am murit şi m-a aruncat în WC. Acolo, apă curată, bogată în oxigen – mi-am revenit imediat. Nici n-am apucat bine să-mi vin în simţiri, că baba a aruncat apa împuţită din acvariu peste mine. Băi frate, zic, nu se poate să am aşa ghinion. Citeşte mai departe…

Peştii lui Petreanu, episodul III: Loteria sorţii

Julius Constantinescu

Baba aia senilă n-a mai apărut de o săptămână. Precis a uitat că are un vecin care i-a lăsat cheile să-i hrănească peştii – domnul acela tinerel şi politicos, care sigur are o viaţă socială activă, deşi asta nu-l împiedică să-şi facă timp câteva ore ca să stea la cafeluţe cu babele din bloc, în fiecare seară.

Partea proastă e că am aruncat reactorul în aer, când am încercat s-o trezim pe babă din morţi. Apa nu se mai împrospătează, aşa că acum ne paşte şi asfixierea Citeşte mai departe…

Sărbătorile româneşti miros a sânge şi freze

Ovidiu Eftimie

Scriu acum, că s-au mai vindecat rănile.

„Mii de satane ştrangulate!”, am urlat în sinea mea când am auzit-o pe nevastă-mea că-şi doreşte un brad veritabil anul acesta. De vreo trei ani de zile avem un minunat brad de plastic care m-a scutit de multe necazuri: n-a trebuit să-l caut prin pieţe, a fost drept şi stufos de la început, n-a năpârlit prin tot livingul şi multe altele. De data asta trebuia să luăm brad natural să vadă şi fii-miu (1,3 ani) cum e Crăciunul.

Bradul de Crăciun, prin natura lui, este gros la bază, are între 7 şi 12 centimetri diametru. Absolut orice suport de brad existent în România este cu minimum doi centimetri mai îngust. Citeşte mai departe…

Peştii lui Petreanu, episodul II: Baba

Julius Constantinescu

Deci bulangiul ăla a plecat în concediu şi-a lăsat o babă senilă din vecini să ne dea de mâncare. Baba vine în fiecare zi, da’ până descuie uşa uită de ce-a venit. Verifică geamurile, gazul, se uită vreo două minute – încearcă să-şi amintească dacă mai era ceva – şi pleacă târâindu-şi galoşii. Băi frate, ne dăm cu capul de acvariu, batem apa, facem bule – baba nimic, zici că-i ieşită la plimbare cu dricu’.

Am zis să facem zgomot, poate învie baba şi îşi aduce aminte care-i treaba cu vecinul, de ce are cheia lui. Citeşte mai departe…

Dacă doriţi să revedeţi: Peştii lui Petreanu

Astă-vară, amicul Petreanu – om de televiziune, blogger, piscicultor celebru – a plecat în concediu şi i-a lăsat pe ăia mici singuri acasă, să se descurce cum or putea. Ce s-a întâmplat acolo cât timp pe domnul Petreanu nu-l interesa altceva decât să se bronzeze uniform şi cum să se mai ghiftuiască, am relatat pe Amar de Zi într-un serial sugestiv intitulat “Zen d’acvariu, Memorialul durerii”. Pentru aceia dintre voi care nu l-au citit la vremea respectivă, îl reluăm pe Daily Cotcodac – evident, nu pentru că ar fi superb, ci pentru că, pur şi simplu, ne este lene să scriem ceva nou zilele astea.

Episodul I. Zen d’acvariu – peştii lui Petreanu rup tăcerea

Individul ăla ciudat care stă cu noi a dispărut de câteva zile. Păcat, tocmai începuse să ne devină simpatic.

Prima dată când l-am văzut, ne-a umflat râsul. Venise la magazin să cumpere un bol şi un caras auriu; a plecat târând după el un acvariu de 120 l, un fel de reactor nuclear şi un banc întreg de peşti (noi, adică). Marcel, băiatul de la pet shop care l-a convins că peştii aduc noroc, şi-a luat liber două luni şi-a întins-o la mare – nu te întâlneşti toată ziua cu fraieri de un asemenea calibru.

Tipul ăsta care ne-a cumpărat locuieşte într-un acvariu cu aer – el îi zice „apartament”, dar noi am mai fost şi în alte locuri şi ştim cum arată un apartament. Citeşte mai departe…

Crăciun fericit!

În imagine: palmierul de Crăciun împodobit de Şendroiu în Angola. Adică, noi aşa sperăm, că e palmier şi că nu l-au împodobit pe Babatunde.

brad sendroiu 2

Câştigătorii concursului “Dă-i un tweet lui Moş Crăciun”

Concursul “Dă-i un tweet lui Moş Crăciun” s-a terminat. Judecând după valoarea premiilor (locul I – un laptop PC HP Mini 110, locul II – o imprimantă multifuncţională HP Photosmart Premium Wireless şi locul III – un Ipod), a fost cel mai important concurs online din luna decembrie. De asemenea, “Dă-i un tweet lui Moş Crăciun” a adunat cei mai mulţi participanţi la un concurs în această lună, depăşind 1.100 de comentarii.

Le mulţumim celor care au intrat pentru prima oară pe Daily Cotcodac cu ocazia concursului şi au citit şi alte posturi înafara celui care le oferea şansa să câştige un laptop. Citeşte mai departe…

Apus de soare, pe centură

Julius Constantinescu

Ieri am plecat de-acasă la ora 13 şi am ajuns pe Şoseaua de centură la 17:15. Soarele asfinţea pe după nişte tiruri.

Am ascultat Rammstein, am vrut să fac pipi şi i-am scris prietenei mele că e liberă să-şi refacă viaţa dacă nu mă mai întorc. Pe site, l-am desemnat succesor pe Pircă.

În timpul ăsta, se poate ajunge cu automobilul de la Atena la Salonic sau cu avionul de la Frankfurt la Cairo. Cu nişte ghete bune, Bănel ar fi ajuns, probabil, la Vladivostok. Eu ajunsesem din Bucureşti până pe şoseaua de centură. Citeşte mai departe…

Marele premiu de consolare: o imprimantă HP Photosmart wireless

În urma interesului absolut dezgustător pe care l-aţi manifestat pentru concursul Dă-i un tweet lui Moş Crăciun, HP România a decis să pună la bătaie şi un premiu de consolare, constând într-o imprimantă multifuncţională HP Photosmart Premium Wireless.

CD055D_400x400

Citeşte mai departe…

Evanghelia după Julică

Julius Constantinescu

Pe la 3 dimineaţa, în timp ce-mi tăiam o roşie, răstorn candela; uleiul se scurge pe bufet, inundă borcanul de murături şi câteva sticle, apoi o parte se prelinge pe perete, pe masca de la chiuvetă şi, într-un final, pe podea. Îmi sare muştarul: “F… candela mă-tii!”, zic, pun mâna pe ea şi mă pregătesc s-o fac ţăndări. Aveam braţul întins pentru aruncare când mi-am revenit. Pun candela uşurel în chiuvetă şi mă scuz: “Doamne, iartă-mă!”. Citeşte mai departe…

Comentarii Recente

  • @Dan1, Tzica cred ca e in vreo biblioteca, restul sunt pe facebook.:-)
  • @sebra: Auzi sebruţo, da ‘ pe Rozica, Cms, Ruşen, Ciprian, NA sau Tzica i-ai mai văzut? 🙂
  • Ca de obicei,Sebra are dreptate ! De fapt,doamnele au intotdeauna dreptate !! Barbati din toate tarile,uniti-va...
  • Eu sunt sigura ca Ina a scris textul iar Julius a bagat promo.
  • Insinuezi ca doamna Ina nu le are cu virgulele, ori ca Julius-Mogulius semneaza textele CA COpyPonta?!?