Evenimentul zilei de ieri

3 decembrie 1800: Bătălia de la Hohenlinden

Radu Pircă
De ce v-a fost frică n-aţi scăpat: azi avem, în fine, o bătălie napoleoniană la Evenimentul zilei de ieri. Mai precis, avem probabil cea mai mare victorie a epocii napoleoniene la care Napoleon nu a avut nicio contribuţie.

În toamna anului 1799, Bonaparte s-a întors pe furiş din Egipt, abandonând în voia sorţii corpul expediţionar pe care îl dusese acolo în speranţa că va ajunge cu cuceririle până în India (hărţile din epocă nu erau extrem de precise). În absenţa lui, guvernul de la Paris se dovedise incapabil să facă faţă coaliţiei anti-franceze conduse de Austria şi exista pericolul real ca husarii maghiari să defileze curând prin centrul Parisului, atât de apreciat de armatele invadatoare în următoarele două secole. Napoleon a remediat însă rapid situaţia, cu un spirit organizatoric vădit ne-francez. Mai întâi a dat jos guvernul printr-un puci militar, înlocuindu-l cu o dictatură uşor cosmetizată. Apoi s-a apucat să reorganizeze finanţele, administraţia şi forţele militare – soldaţii francezi au aflat, poate pentru prima şi singura dată în istorie, că mai există şi o altă direcţie de înaintare decât “înapoi”. În fine în 1800, Napoleon a trimis două armate împotriva austriecilor: una pentru a-i alunga din Germania, sub conducerea generalului Moreau (foto), care-l ajutase să dea jos guvernul, şi alta în Italia, sub comanda sa personală.

Pe 14 iunie, la Marengo, armata de Italia l-a bătut, nu fără dificultate, pe încăpăţânatul mareşal sas Melas – Napoleon a considerat aceasta o mare victorie, dar în realitate căştigase doar fiindcă Melas, om la 70 de ani, se dusese la culcare înainte de sfârşitul bătăliei, lăsându-şi subalternii incompetenţi să termine treaba. Războiul nu era însă terminat, aşa cum spera Napoleon; dimpotrivă, greul era acum pe umerii lui Moreau, care trebuia să-i bată pe austrieci atât de tare încât să-i silească să ceară pacea.

În zilele noastre nici măcar istoricii militari nu prea-şi mai amintesc mare lucru despre Moreau – şi nu-i de mirare, Napoleon l-a denigrat cât a putut, plus că purta militărosul nume de Marie. Realitatea era însă că era un comandant foarte competent, deşi cam lent, şi că ştiuse să se înconjoare cu subalterni chiar mai talentaţi decât el. La fel de adevărat este că nici comandantul austriecilor nu era, în ciuda tradiţiei, un imbecil. Arhiducele Ioan (foto), fratele împăratului Francisc, avea doar 18 ani şi în mod clar ajunsese în fruntea armatei pe pile, dar avea să se dovedească curând un rival redutabil. Pe 1 noiembrie, arhiducele a atacat prin surprindere în Bavaria forţele lui Moreau împărţite în mai multe coloane, deoarece se pregăteau să înconjoare Viena. Aripa stângă a francezilor a fost bătută şi a început să se retragă, gata să reînnoade frumoasa tradiţie de înfrângeri întreruptă pentru scurt timp de Napoleon. Moreau şi-a regrupat însă rapid forţele şi le-a pregătit austriecilor o capcană.

Cea mai mare parte a armatei sale, sub generalul Grenier, îi aştepta în câmp deschis, în faţa satului Hohenlinden, în vreme ce diviziile generalilor Richepanse şi Decaen, cei mai competenţi dintre subalternii lui Moreau, stăteau ascunse în pădurea de pe flancul drept. Pe 3 decembrie arhiducele, convins că de acum dacă face “bau!” francezii or să o ia la fugă, şi-a aruncat toate forţele – care constituiau, întâmplător, şi ultima resursă a armatei Habsburgilor – asupra lui Grenier. Timp de câteva ore, austriecii şi francezii s-au măcelărit în jurul Hohenlinden-ului fără niciun rezultat, afară că Moreau şi-a lăsat cei mai tâmpiţei generali, Ney şi Grouchy, să facă minuni de vitejie pentru a le arăta duşmanilor că armata franceză nu-şi merită renumele. Pe la prânz, însă, Richepanse şi Decaen, care se porniseră prin pădure încă de dimineaţă, au apărut subit în spatele austriecilor (foto stânga). Ioan a încercat să-i ţină în loc cu ultimele sale rezerve – un regiment de soldaţi maghiari a făcut minuni împotriva lui Richepanse, spre admiraţia francezilor care i-au măcelărit până la ultimul om – dar când Grenier şi-a părăsit poziţiile şi i-a atacat şi el pe austrieci, a devenit clar că bătălia e pierdută. Arhiducele a pierdut 20.000 de oameni, aproape o treime din armata sa, şi cu greu i-a salvat pe restul din încercuirea inamicului (foto jos). Cu Moreau pe urmele lor, austriecii s-au retras spre Viena, pierzând în următoarele două săptămâni alte câteva mii de soldaţi care au lăsat armele aproape fără să tragă un foc, convinşi că francezii vor empatiza cu ei. Pe 22 decembrie Moreau cucerise Salzburgul şi ajunsese la doar 65 de kilometri de capitala Hasburgilor când aceştia au cerut un armistiţiu. O lună şi jumătate mai târziu, împăratul Francisc a semnat tratatul de la Lunéville, prin care le-a cedat practic francezilor Italia, Elveţia şi Ţările de Jos.

Triumful asupra Austriei era atât de neaşteptat încât Napoleon a fost proclamat salvatorul naţiunii – mai ales că a avut grijă să minimalizeze victoria de la Hohenlinden şi să o scoată în faţă pe cea de la Marengo. Moreau începuse deja să-i pară un rival periculos; mai grav, nevestele lor, care se ştiau de mici, ajunseseră să se urască reciproc. Odată cu venirea păcii, Napoleona avut ocazia perfectă pentru a-l trece pe învingătorul de la Hohenlinden pe linie moartă. A început apoi să-l acuze pe Moreau că ar complota împotriva sa şi i-a instigat pe subalternii acestuia împotriva fostului lor şef. Ney a fost singurul care l-a trădat, drept pentru care a fost făcut mareşal în 1804; de ceilalţi a avut Napoleon grijă. Moreau a fost exilat şi a murit în 1813, în bătălia de la Dresda, unde se găsea în calitate de consilier militar al unei noi coaliţii anti-franceze. Richepanse a fost trimis în Caraibe să reinstaureze sclavia, s-a îmbolnăvit de friguri şi a murit în 1802. Decaen a primit o misiune similară în coloniile franceze din Pacific, dar a avut ghinion şi a supravieţuit. La fel, alţi generali ai lui Moreau precum Grenier sau Grouchy au slugărit ani de zile în posturi de mâna a doua, fără nicio şansă de promovare (sunt convins că cititorii corporatişti înţeleg de ce ar fi fost mai bine să moară de friguri). Abia în 1815 Napoleon, rămas fără nicun comandant de cavalerie competent, l-a făcut pe Grouchy mareşal. Şi cu asta se poate spune că Moreau a fost răzbunat…

Share:

29 comments

  1. anndryusha 3 December, 2010 at 15:03

    Repede, ca să fiu primul: mamă, ce punctualitate germană!
    (Acum pot să citesc :)) )

  2. Claudiu 3 December, 2010 at 15:03

    primu’

  3. anndryusha 3 December, 2010 at 15:14

    Deci, rădăcinile spirituale ale pdl-ului duc până hăt departe, la Napoleon… =)) =))

  4. sebra 3 December, 2010 at 16:15

    Am dat like, am dat share, am dat tweet. Ajunge, da? 😀

  5. anndryusha 3 December, 2010 at 16:19

    @Sebra: Acum poţi să citeşti. =))

  6. gftvmm 3 December, 2010 at 16:23

    Bai nene, da` nu putea Francisc asta sa dea Tara Romaneasca si Moldova in loc de Elvetia si Italia ?

  7. sebra 3 December, 2010 at 16:32

    @Anndryusha,
    Da’ nu-i obligatoriu! Ce, ne dă testare ? =))

  8. anndryusha 3 December, 2010 at 16:35

    Nu-i obligatoriu, da’ stai şi tu măcar 5 minute pe site, să aibă adminii iluzia c-o faci… :))

  9. EstNordEst 3 December, 2010 at 16:45

    Desi postul este foarte lung, mi-a luat mai mult timp sa citesc titlul :))

  10. sebra 3 December, 2010 at 16:45

    @Anndryusha,
    Lasă c-am intrat de mai multe ori şi se pune la trafic. Ţi se pare că-i interesează dacă citeşte cineva?? Ei aş… doar traficul îi interesează :))

  11. Sare'n Ochi 3 December, 2010 at 17:06

    cu un nume ca Hohenlinde (io-la-la-ri-o!), cum putea sa o ia cineva in serios pe batalia aceasta? =))

  12. anndryusha 3 December, 2010 at 17:19

    @Sebra: Dacă-i interesa traficul, nu renunţau ei aşa de uşor la Raeţchi…

  13. Dan1 3 December, 2010 at 17:19

    Ai tu ce ai cu “cititorii corporatişti”… Da’ ai dreptate! =))

  14. RoseN 3 December, 2010 at 17:24

    Suuuuuuuuper, nici macar n-am adormit 😀

  15. infamae 3 December, 2010 at 17:47

    Domnule Pirca, imi place ca acolo unde au castigat in sfarsit francezii ai ales sa scrii “armata de Italia” :)). Subtil domle, subtil.

  16. N.A. 3 December, 2010 at 17:52

    Am dat like, am dat share, am si citit! Sa mai si comentez? :))

  17. sebra 3 December, 2010 at 18:14

    @N.A.,
    Trebuia fuga să te lauzi că ai şi citit?? :-$

  18. Tweets that mention 3 decembrie 1800: Bătălia de la Hohenlinden » Daily Cotcodac -- Topsy.com 3 December, 2010 at 19:04

    […] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, sebra. sebra said: Page not found http://bit.ly/gMFpl4 […]

  19. Iulian rinder 3 December, 2010 at 19:30

    @ anndryusha
    pedelisti nu au legatura istorica decat cu grupurile infractionale. Napoleon are macar o calitate: baiatul si-a facut imperiul utlizandu-si geniul nu limbile in dos.
    Dl. Pirca,
    mersi pentru articol. Da Ney nu era un fel de sex simbol al epocii, celebru pentru curaj si niciodata pentru inteligenta? Sau gafez?

  20. Sare'n Ochi 3 December, 2010 at 19:40

    da, si restul politicienilor romani au legaturi doar cu decoratorii antichitatii. un tarnacop in fata unui student, o devalizare de Bancorex, o pompare de energie vie din subsolul Patriei au doar valaore de a muta bunul public in buzunarul personal – o redecorare prin redistribuire.
    Ney este baiatul care l-a ajutat pe Napoleon sa infranga la Waterloo. faza cu repliatul prin padure nu prea i-a reusit la timp. ca gasise niste fragute. si, uitea asa, grenadierii francezi s-au transformat in primii vanatori de fragute din lume.

  21. nelu 3 December, 2010 at 19:46

    uau! în 1800 se făceau poze!

  22. anndryusha 3 December, 2010 at 20:17

    @iulian rinder: eu făceam referire la capacitatea deosebită de a se debarasa de persoanele care i-au fost de folos la un moment dat. 😉 (Aşa reiese din textul domnului Pircă, eu, unul, nu l-am cunoscut personal :)) )

  23. N.A. 3 December, 2010 at 20:25

    @sebra – Vroiam sa ma fac remarcata.. 😀

  24. Tzica 3 December, 2010 at 21:34

    er…italienii nu sunt aia care schimba tabara??

  25. Insignifianta 3 December, 2010 at 23:57

    Dom’ne, like, de data asta, nu pot sa execut, pen’ca, pur si simplu, fiind mai stufos decat puterea mea de pricepere (articolul), nu mi-am permis, citind cu mare greutate si asta pe diagonala.
    In schimb, pot sa ma laud ca l-am salutat pe Jimmy Wales de cate ori am avut ocazia, deschizand (din curiozitate, decat) link-urile inrosite, in speranta ca voi gasi acolo ceva mai scurt. De citit.
    Inselandu-ma (eu, pe mine), de fiecare data, am inchis aproape instantaneu noua fereastra deshisa pe wiki.Da’ asta, reiterez, dupa ce l-am salutat respectuos pe Jimmy, care, fie vorba intre noi, tot inginer cre’ca este, avand o privire foarte inteligenta.
    Rabdarea mea a avut grav de suferit in urma acestui articol, dar trebuie luat in considerare ca am stationat circa vreo cateva ore bune pe acest site, ceea ce sper ca a dus la imbunatatirea cotei de trafic. Macar si pentru atata lucru ar trebui sa-mi dati un like, daca nu pentru faptul ca am ascultat Moonspell-ii aia ravasitori aproape fara numar, circa de vreo cinci ori.
    Pe bune, Hohenlinden ii zice la satul ala? Si chiar era sat? Care date demografice atesta asta? Si nu cred eu ca se coborau alde arhiducii aia, dimpreuna cu generalii, toti subalternii, basca Napoleon insusi, sa se fugareasca si sa se joace de-a militaria langa un sat! Macar un municipiu resedinta de judet sa ramana consemnat in anale (ma scuzati, dar asa le zice), ce naiba! Noblesse oblige!

  26. Dan1 4 December, 2010 at 00:46

    @N.A.
    (la primul comentariu): Comenteaza bre, ca e gratuit moca!
    @Insignifianta
    “tot inginer cre’ca este, avand o privire foarte inteligenta” dar neputind sa se exprime vrusesi sa zici este? Ca m-am prins imediat! Tine si like-ul mult-dorit si binemeritat!

  27. N.A. 4 December, 2010 at 11:11

    @Dan1 – Poti sa stii? Daca ma trezesc cu factura-n posta?

  28. delia 4 December, 2010 at 11:47

    @Dan1: sa dai like-ul promis “insignifiantei” ca altfel te fac mincinos, de fata cu toata lumea :D,

  29. Topul zilei de ieri: Cele mai mari victorii ale armatei franceze (partea a II-a) 27 July, 2013 at 02:08

    […] a fost elaborat de generalul austriac Weyrother, geniul militar care a stat şi în spatele bătăliei de la Hohenlinden şi care probabil era chemat de împăratul de la Viena de fiecare dată când i se făcea poftă […]

Leave a reply