Săptămâna Femeii pe Daily Cotcodac

În urma presiunilor exercitate de cititoarele DC (acum câteva zile i-am fi spus “cicăleală”, dar pe vremea aia eram mai tineri, ce ştiam noi atunci?), în cadrul redacţiei s-a pus problema dacă ar trebui sau nu să scriem un text elogios la adresa femeilor. Atfel spus, dacă să cedăm sau să ne ţinem tari pe poziţii. Cei mai activi patru membri ai redacţiei au reacţionat diferit, după cum veţi vedea. Citeşte mai departe…

Week-end cultural: Napoleon Total War

Radu Pircă

Fiindcă e week-end, e cultură, ca să vă mai relaxaţi după vertijul intelectual produs de castrawurstul lui Eftimie. Am fi vrut să vă oferim o recenzie de carte, dar din păcate Pircă citeşte ceva care a avut ultima ediţie prin 1840, Eftimie – probabil nişte Joyce, ca să-şi găsească inspiraţia, Şendroiu – “60 de trucuri ca să-ţi satisfaci piratul angolez” iar Julius n-are timp să citească fiindcă scrie încontinuu ca să vă distreze pe voi, nesătuilor. Aşa că am decis să publicăm o recenzie lungă, plicticoasă şi doctă de joc pe calculator primită de la un cititor. Am vrea să fie foarte clar că nu e scrisă de niciunul dintre noi, fiindcă jocul, Napoleon Total War, abia a apărut în State. Nu că ne-ar acuza cineva că l-am luat de pe DC++, doar n-am vrea să creadă soţiile sau prietenele noastre că noi ne jucăm când sunt ele acasă în loc să ne gândim la ele (la jocurile vechi e mai simplu putem pretinde că le jucam când eram cu fostele, pentru că de alea nu ne plăcea). Citeşte mai departe…

Wild wild sud-vest, Bucureşti

Adrian Călăraşu

Plecasem destul de târziu de la birou, zăbovisem ca de obicei, ca să mai recuperez din handicapul cultivat atent în perioada în care, în loc să mă ocup de lucruri serioase în ceea ce priveşte cariera mea, alesesem să sparg seminţe în faţă blocului cu toţi derbedeii. Se făcuse destul de târziu, şi nu ştiu din ce motiv, aveam ca o gheară care mă înţepa sistematic în inimă şi care îmi provoaca o stare de nervozitate acută, vecină cu paranoia.

Înaintam şovăielnic şi, odată intrat pe aleea lungă şi obscură, mărginită la dreapta de un gard de trei metri – căruia acum nu îi mai puteam vedeam limita superioară – şi strâmtorat la stânga de gărduleţul din sârmă ghimpată dat cu ulei ars, gard improvizat de comitetul de locatari din blocul vecin, nu prea mai aveam cale de întoarcere. Citeşte mai departe…

Un bărbat trebuie să meargă unde trebuie să meargă (2)

Julius Constantinescu

Puţini bărbaţi iubesc cu adevărat băutura şi sunt în stare să îşi pună întreaga viaţă în slujba ei. Aceştia sunt numiţi îndeobşte beţivani şi societatea îi ostracizează, arătându-i cu degetul ori de câte ori are nevoie de un exemplu negativ, pentru că beţivanii sunt mereu la îndemână şi incapabili să se apere. Beţivanii mai sunt numiţi şi “pleava societăţii”, iar atunci când un sărman beţiv zace întins pe trotuar, lumea, în loc să-l ajute să se ridice şi să-i îndrume paşii spre casă, se strânge în jurul lui şi îi aruncă ocări Citeşte mai departe…

Castrawurstul

Ovidiu Eftimie

Când o să fiu dictatorul acestei regiuni a Europei voi dori să las ceva în urma mea, în afară de văduve şi orfani. La fel cum Napoleon a venit cu o sfeclă şi le-a zis savanţilor să facă zahăr din ea, aşa vreau să îmbogăţesc şi eu industria alimentară şi să termin cu foametea în Africa.

Propunerea mea este Castrawurstul, în fapt un simplu castravete modificat genetic astfel încât să fie jumătate castravete normal, jumătate leberwurst. Citeşte mai departe…

Primul text postmodernist pe DC!

Destul cu textele coerente şi cu o fărâmă de logică, la care cititorii clatină din cap: “Mda, merge, dar cam slăbuţă ideea”! Astăzi vom publica primul nostru text postmodernist, o prostie fără margini scrisă la mahmureală, ceva atât de idiot şi lipsit de orice logică încât, la final, veţi exclama, plini de admiraţie: “Extraordinar! Cât de subtil! Eşti mare, Eftimie!”.

Aşadar, rămâneţi pe Daily Cotcodac, foarte curând vom publica imensa operă “Castrawurstul”, ceva cu adevărat genial sau o mare prostie, probabil ultima.

Un bărbat trebuie să meargă unde trebuie să meargă

Julius Constantinescu

La început, în Comuna Primitivă adică, pe vremea când oamenii nu se căsătoreau şi trăiau cam la comun, bărbaţii nu plecau de-acasă decât pentru a vâna, a pescui sau a aduna lemne. În rest, stăteau liniştiţi la ei în peşteră pentru că nimeni nu avea o femeie anume a lui, şi chiar dacă ar fi avut, simpla vedere a ciomagului noduros îi tăia femeii primitive orice pornire de a-i face scandal. Istoria nu a consemnat că strămoşii noştri ar fi avut parte de discuţii de genul: “Tu să nu-mi spui mie că ai stat toată ziua să vânezi mamutul ăsta anemic, că nu sunt proastă! Şi nici nu puţi ca de obicei, sigur te-ai spălat în vreo băltoacă azi, plus că văd că ţi-ai luat şi blana aia fără purici. Deci, unde-ai fost de te-ai gătit aşa?”. Citeşte mai departe…

Soţii cititoarelor Formulei As au cu ce

Dr. Ionuţ Şendroiu

Formula As este o publicaţie concepută să poată fi citită în timpul croşetatului. Doamna Dorina, liftieră la Municipal, citeşte cam două pagini la un ciorap. Cel mai mult îi place rubrica “cititorii întreabă… cititorii răspund”, pe care o savurează de obicei la un goblen. Pe pagina 4 sunt publicate întrebările unor cititori cu probleme de sănătate. Pe pagina 5 îşi dau cu părerea alţi cititori, care au suferit fix de aceeaşi afecţiune şi acum se cred experţi în a o trata. Citeşte mai departe…

De ce nu se fac la noi filme de groază

Julius & Pircă

Pentru că noi nu pierdem vremea cu prostii ca cercetătorii britanici, astăzi vom încerca să vedem de ce românii nu fac filme de groază.

julaevici8Până acum, în România s-au făcut aproape toate genurile de filme, de la filme de artă (de unde ştim că sunt de artă? Pentru că, dacă maşinistul aţipeşte şi uită să schimbe rola, spectatorii din sală continuă să se uite la ecranul alb fiindcă practic e imposibil să-ţi dai seama că s-a schimbat ceva) până chiar la un soi de “James Bond” cu Florin Piersic (care probabil că dacă s-ar fi turnat azi ar fi fost mai popular decât adevăratele filme cu James Bond, care n-au avut niciodată replici memorabile gen “Bond, ciocoflendere, James Bond”). Numai filme de groază nu s-au încumetat regizorii români să facă vreodată, şi vom vedea îndată şi de ce. Citeşte mai departe…

Girafa pro si contra

4mall

Daca nu stiati, simbolul national al Tanzaniei e girafa (nu stiti ce e ala simbol national? Ceva cam cum e micul la noi, bre!). Dupa ce am aflat asta, m-am perpelit 3 zile si 3 nopti sa inteleg de ce tocmai ea a fost aleasa. Ca babuinul nu a fost luat in calcul, nu pot sa zic ca ma mira, chiar daca tanzanienii sunt niste oameni foarte veseli si nu cred ca s-ar supara daca cineva i-ar asocia cu un cur mare si rosu.

Pana la urma, l-am intrebat pe ghid, pe Giraful adica, de ce simbolul national al Tanzaniei e girafa, si nu un reprezentant al celebrilor Big Five. Explicatia a durat cam o ora, cu argumente pro si contra – la un moment, desi e negru tot, am fost convins ca ghidul e neamt. Varianta prescurtata ar suna cam asa: Citeşte mai departe…