Acţionarul român

Cms

Gheorghe fu trezit din dulcea picoteală de după-amiază de nişte ciocănituri repezite în ulucile gardului. Ieşi pe prispă la timp să-l vadă pe Vasile, factorul poştal, cum renunţă să mai bată în gard cu pompa de la bicicletă şi se apleacă să caute nişte pietricele de dat în geam. Amândoi aveau telefoane mobile, dar obiceiurile vechi mor greu.

– Haide, vecine, vino mai repede la poartă, îi strigă Vasile, impacientat. Mi-au trimis ăştia de la centru un mandat pentru tine!
Citeşte mai departe…

Muta

Alina C.

Copilăria mea s-a săvârșit într-un tipic cartier muncitoresc, din cele care astăzi au blocuri gri, iar apartamentele de tip cutie de chibrite adăposteau familii cu doi până la șase-șapte copii. Copiii singuri la părinți erau la fel de rari ca familiile cu trei copii din ziua de astăzi. Noi, copiii de atunci, eram mai răi decât babele din ziua de astăzi. Nimic nu ne scăpa; a doua zi după ce vecinul de la apartamentul 11 se mutase la noi pe scară, știam că are două fete (cam năzuroase!), că e fotbalist (la fel ca vecinul dinaintea lui), că nevastă-sa e vânzătoare, că i s-a rupt ușa de la dulap când au descărcat mobila și orice altceva ar fi putut interesa pe cineva.
Citeşte mai departe…

Gluma de furat pentru Buzdugan şi Morar

“Dacă interes nu e, nimic nu e” – Monica Gabor.

Memoriile unui bugetar

Monica Ionescu

Într-o instituţie publică, amploiatul este dator să rezolve lucrări venite pe calea corespondenţei oficiale (număr de înregistrare, rezoluţii etc, etc).

Fiind un angajat nesimţit şi iresponsabil, am comis impoliteţea de a-mi lua tot concediul pe anul ăsta, de la stat, ca să-mi rezolv nişte probleme legate de acte (tot în instituţii de stat) şi ca să pot pleca şi într-o minunată călătorie. Iar statul a binevoit a aproba tot ce am cerut: concediu, acte, călătorie.

M-am întors la serviciu, aşadar, plină de energie şi odihnită, într-o zi de luni, cum îi şade bine unui funcţionar conştiincios, cu gândul numai la ora de plecare. Pe birou s-au adunat în decurs de 20 de minute câteva grămăjoare de hârtii, mape, plicuri, bibliorafturi, adicătelea lucrările la care trebuie să dau un răspuns.
Citeşte mai departe…

Ponta, să ştii că ne amintim foarte bine de ce protestăm

Dinu Adam

Urmăresc de ceva vreme modul în care funcționează manipularea opiniei publice, dar nu cred că am mai întîlnit pînă acum un caz atît de exemplificativ didactic decît tevatura asta cu Roșia Montană.

La prima vedere, confuzia pare a rezulta din acțiunile ezitante ale guvernanților, eventual din diletantismul bîlbîit cu care aceștia improvizează justificări pe cît de inadecvate, pe-atît de inoportune.

În realitate, avem de a face cu o serie întreagă de diversiuni, ale căror efecte se suprapun și conduc la deturnarea dezbaterii și divizarea ei în polemici colaterale, nesemnificative și derizorii. Maipularea este cu atît mai evidentă cu cît chiar protestatarii de pe străzile marilor orașe nu mai știu pentru ce protestează, căzînd în capcana unor așa-zise confruntări de argumente tehice, ideologice sau patetic-emoționale.
Citeşte mai departe…

Nostalgie de toamnă

foto00031 În urma unor minuţioase cercetări și cu ajutorul unor martori oculari, reporterii Daily Cotcodac au descoperit că pe locul unde se află acum Șantierul Drumul Taberei era pe vremuri un cartier de oameni obișnuiți, care mergeau la serviciu cu mașina în fiecare dimineață, iar seara se întorceau acasă, la familie.
Nu se știe încă ce s-a întâmplat, dar mai săpam.

 

Doamna şi Maidanezul

Ozzy

Tigruţa se opri la jumătatea copacului, întoarse capul în jos şi îl scuipă hârâind pe câinele care lătra nervos la ea. Deşi avea doar 3 ani, era o pisică cu mult prea multă experientă ca să nu ştie exact efectul pe care gestul ăsta îl va avea asupra Maidanezului.

– Eşti conştientă, strigă Maidanezul, că, într-o zi, o să te înhăţ înainte să ajungi la copac, nu?

– S-ar putea, răspunse ea, întinzându-se. Se ştie că a cinşpea mia oară e cu noroc, iar tu de mai mult de două mii de ori n-ai încercat până acum. Dar tu eşti conștient că, într-o zi, o să ies din subsolul blocului şi n-o să mai văd picior de câine pe aici? Va trebui să mă rogi să vin în vizită la adăpost, când o să-ţi fie dor de mutriţa mea dulce.
Citeşte mai departe…

Gluma de furat pentru Buzdugan şi Morar

Tocmai am trecut pe lângă un Opel cu numărul OT-XX-PRA. N-a încăput tot cuvântul.

M@sterchef studențesc

Am fost în vizită în Regie la un nepot, student în București; l-am prins exact atunci când gătea:
Citeşte mai departe…

Taximetristul rocker

Monica Ionescu

Deschid aplicaţia de pe mobil, să comand un taxi. Sunt într-o stare de serenitate specifică femeilor atunci când trebuie să ajungă la un eveniment: am schimbat 8 rochii, 6 tipuri de fond de ten (bb cream, mousse, solid, lichid, neutru, ivoire), patru perechi de pantofiori, genţi, m-am împiedicat de orice era la îndemână, părul nu-mi mai stă. Sunt, deci, relaxată şi calmă.

Aplicaţia îmi bâzâie, accept taxiul propus, nu mă uit la indicativ şi nici la firmă, văd doar că timpul de sosire e 3 minute (HAIT!!, am uitat să mă dau cu ruj şi parfum!), mă împiedic spre ieşire.
Citeşte mai departe…

Comentarii Recente

  • Păi, Şerbane, intră şi tu de mai multe ori pe an şi se multiplică alea cinci articole. Chiar mă întrebam cine e...
  • Iateuită-iateuită!! Mai existați! Mmm… m-am uitat și în urmă: sunt vreo 5 articole aparute de acu’...
  • Nu contează, e mascota Daily Cotcodac.
  • Practic, ce intrebare as avea si eu la acest text minunat. Chiar intelege cineva ce zice TZica?
  • Doua articole in luna august, hmm, ne rasfeti! 🙂