Conceptul de ”la țară” în psihologia poporului român
Radu Pircă
Ce faceţi atunci când vi se strică iremediabil ceva, fie că e vorba de blugi sau de frigider? Trec peste cazul în care aveţi un balcon foarte mare (oricum pentru a satisface nevoile de depozitare ale unei familii româneşti medii ar trebui un balcon cam cât Casa Poporului sau, dacă se îndură totuşi să arunce borcanele cu murături stricate şi sifoanele vechi, măcar cât Versailles-ul).
Răspunsul e simplu: duceţi la ţară. Cu prima ocazie vă urcaţi veseli în maşină, încărcaţi tot ce aveţi stricat prin casă şi mergeţi să le faceţi o bucurie rudelor sau cunoştinţelor ce locuiesc în mediul rural. Ce altceva i-ar putea bucura mai mult decât un frigider imposibil de reparat, o pereche de pantaloni rupţi sau un sac de pâine veche?
E greu de spus cum a apărut în mintea orăşeanului român concepţia că semenii săi de la ţară ar fi cam ca indienii americani care cedau mii de hectare de pământ în schimbul unor mărgele colorate şi că vor cădea pe spate extaziaţi la vederea unor electrocasnice defecte şi ruginite, a unor haine pe care nu le-ar purta nici cerşetorii sau a unor alimente pe care gândacii din bucătărie le refuză cu tărie. De asemenea, ideea de “la ţară” presupune că mediul rural nu e altceva un spaţiu de depozitare practic nelimitat, unde oamenii probabil depozitează vechiturile peste lanurile de grâu, că sunt bune, îngraşă pământul. La câte frigidere se duc în fiecare an la ţară în virtutea acestei concepţii, cred că deja sătenii noştri, ca să mai aibă loc să trăiască, au început să înalţe din ele un turn Babel de care îşi mai zgârie din când în când NASA navetele spaţiale.
Una dintre explicaţiile care se oferă frecvent pentru concepţia de “la ţară” e aceea că oamenii de la sat ar fi mai descurcăreţi şi găsesc ei ceva de făcut cu vechiturile – explicaţie ce presupune că tehnologia e mult mai evoluată în mediul rural, unde dintr-un frigider defect, cu un pic de izolierband, oamenii pot încropi în bătătură un elicopter sau un accelerator de particule. Poate că de vină e şi faptul că oamenii de la ţară sunt totuşi foarte politicoşi – sau pur şi simplu îi consideră pe compatrioţii lor de la oraş nişte indivizi un pic cam limitaţi, pe care mai bine îi laşi în prostia lor, că oricum nu pricep.
Un lucru e însă sigur: dacă această concepţie supravieţuieşte în psihologia poporului nostru, în anul 3000, Muzeul Țăranului Român va expune, ca artefacte specifice unei gospodării de săteni de pe Alpha Centauri, un teleportor defect din care s-a scurs tot freonul, o sabie laser tocită căreia nu-i mai merge butonul ON/OFF şi un costum din aluminiu pentru ieşiri în spaţiu destrămat pe la cusături şi tocit în fund.
Dacă ţi-a plăcut acest text, s-ar putea să-ţi placă (nu promitem că o să şi râzi) şi:
Lasa ca si ei si-o cer. Nu i-am mai imbia cu electrocasnice daca nu am fi vazut ce cuibare faine le-au facut gainilor din masinile vechi de spalat Alba Lux sau ce cusca i-au facut cainelui din carcasa frigiderului Arctic. ;))
@Slvc,
Din frigider fac incubator:))
Sau ce polizor pentru ascutit cutitele misto fac din motorul de la masina aia de spalat AlbaLux 🙂
în primul rând, absolut orice obiect duci la ţară poate fi folosit ca piesă componentă sau ca metodă de întreţinere pentru o afumătoare.
în al doilea rând, unde e vivi floricica şi de ce nu scrie doar ea, că ea ştie?
Deci, da…tocmai tre sa duc nist parchet la tara!!! l+am scos de la mine din casa, l-am raschetat pe ala misto, de lemn, iar pe cel din laminat il duc la tara…:))))
@sebra
Ca bine zici!
Iar cu capacul rasnitei de cafea se decupeaza niste pogaci de-a dreptul artistice, cu model! ;))
Pirca, eu nu vad nimic anormal in povestea ta: masina e mai stabila cand are portbagajul incarcat. Evident, n-o sa iei cu tine la drum plasma din sufragerie, cuptorul cu microunde ori frigiderul functional. Nu, iei tot ce poate fi lepadat (fara durere in suflet) la destinatie pentru ca la intoarcere o sa umpli portbagajul si tu, ca tot omu’ cu bun simt, cu ce mai au rudele tale de la tara prin batatura (vreo 2-3 gaini, un curcan, o jumate de porc, cateva borcane cu muraturi, o damingeana cu vin) ca nu cumva sa jignesti pe cineva de acolo si, de asemenea, pentru siguranta rutiera (stabilitatea masinii).
De asemenea, schimbul e echitabil, rudele tale fiindu-ti recunoscatoare ca nu le-ai lasat numai cu praful din batatura ci le-ai incropit o plantatie de electrocasnice (cu putina apa de la Dumnezeu, cine stie, poate la anu’ vor da rod).
@Anonimu_Mihai
Rod, nu stiu, dar rugina, sigur! Buna la tratamentul naturist al anemiei, ca doar e derivat de fier! Ca sa vezi ce grijulii suntem cu ei! =))
@slvc,
Ce-s ăia pogaci, bre? :-??
@Silavaracald, eu sunt modest si n-am vrut sa spun cat sunt de grijuliu cu cei de la tara. Dar acum, ca tot s-a prins lumea, indraznesc sa spun ca e vorba de sacrificii pe care le fac atunci cand renunt la toate gioarsele si epavele din gospodaria proprie. Pai, nu-i asa, eu trebuie sa mananc numai ficatei si sa beau numai vin rosu pentru a tine nivelul fierului din organism la cote normale cand as putea beneficia de tot ce le daruiesc lor.
@Anonimu_Mihai,
Vinu’ roşu, musai tre să fie curat, de butuc, de la ţară, că altfel se oxidează ficăţeii ăia :))
@Sebra,
Asta era secretul? nu stiam eu de ce, dupa cate o paranghelie cu vin rosu si ficatei, ma trezeam plin de rugina (desi initial am suspectat-o pe consoarta din cauza regularitatilor acestor pete de rugina: erau drepte, lungi de vreo 30-40 de cm si late de vreo 2 centimetri).
@A_Mihai,
Uhhh…voi n-aveţi preşuleţ???? =))
@sebra
Un fel de plăcinte în aluatul cărora se pun jumări date prin mașină.
Iar la faza cu preșulețul… =))
@Sebra,
Aveam, dar l-am dus la tara din greseala (cat regret acum, mai ales ca vine frigul ) =))
Si eu care ma gandeam ca mainile alea puse in cap de bunicu’ cand m-a vazut cu biblioteca, parchetul, frigiderul si tamplaria veche erau in semn de multumire. Mai am un aragaz, dar dupa ce am citit textul asta, m-am hotarat sa il duc la bunicul din partea nevesti-mi. 🙂
@slvc,
Aha, eu moldoveancă fiind, nu ştiu decât de poale’n brâu :))…Mă rog, după poale’n brâu am aflat şi de plăcinta dobrogeană…
@A_Mihai,
Dute fuga şi ia-l înapoi, că ăla măcar nu lasă semne :))
@Sebra,
Stau in cumpana. Pe de o parte, covorasul ala insemna acasa pentru mine si l-as lua. Pe de alta parte, Grizzly, potaia care pazeste curtea (de ce i-or fi spus asa cred ca realizezi) l-a luat deja in stapanire (covorasul).
Da-mi un sfat ! 😀
@A_Mihai,
Ohh…e greu, mai ales că e şi gratis (sfatu’, de el vorbeam). Poţi să-ţi spun cu certitudine, să nu încerci să-l momeşti pe Grizzly cu sacoşa aia cu pâine uscată, el obişnuieşte mămăligă!
@Sebra,
Cu orice fel de sacosa m-as duce acolo, cred ca tot eu as reprezenta o tentatie mai mare (ce caine ar scapa ocazia sa se plimbe tantos prin ograda cu o bucata de pantaloni, eventual unsa cu niscaiva carne, in gura).
Cat despre sfat, daca imi salveaza viata/viitorul (iti dai seama ca, daca reusesc sa scot presuletul de la Grizzly fara rani majore, sunt asigurat pentru restul vietii) sunt dispus sa platesc oricat (numai sa-mi spui contul in care trebuie sa-ti transfer banii :D). Sunt dispus sa platesc acum pentru ca nu se va mai intampla sa-mi sufle careva presuletul.
@A_Mihai,
M-ai impresionat cu ataşamentul tău faţă de preşuleţ.Nu îndrăznesc să-ntreb cum s-a născut acest ataşament şi nici de unde vine imperioasa dorinţă de a-l şti din nou la locul lui, dar cert e că trebuie să vezi ce mai ai prin casă de dus la ţară, să poţi face un troc corect, măcar cu stăpânul lui Grizzly şi poate prosteşte el javra aia neînţelegătoare la nevoile tale 😀
Sebra, nu indraznesti sa intrebi pentru ca stii deja raspunsul :)) (cand e presuletul la locul lui si eu sunt la locul meu )
Ideea cu trocul e valabila. Care e numarul contului tau? 😀
@la tara: te—-nșeli! arde focu—-n curte o saptamână ::)
@A_Mihai
In loc sa ii ceri nr de cont, de ce nu aranjezi un troc si cu Sebra? Vezi poate are un presulet extra, macar o carpeta cu Rapirea din Serai sa te invelesti in serile friguroase. Presuletul tau de la tara o fi plin de purici si alte vietuitoare..
@mitza,
ce sa-i dau eu la schimb Sebrei? N-as vrea s-o jignesc cu vreo amaraciune de jeepan din 2010 sau cine-stie-ce alta idee proasta (vreun apartament, casa la munte etc.). As putea in schimb sa gatesc, sa spal, sa fac menajul, sa fac piata, sa repar orice se strica prin casa daca imi gaseste un presulet la o intrare (oricare ar fi intrarea aia) 😀
@Sebra,
Imi iau inima in dinti si te intreb (asa cum m-a sfatuit @mitza): te intereseaza schimbul de care am pomenit in comentariul de mai sus?
@A_Mihai
Daca tot esti asa priceput in ale gospodariei, de ce nu pui mana sa impetesti un presulet? Sau crosetezi unul! Lui Sebra ii puteai oferi niste sincere multumiri, cred ca era OK cu asta.
@slvc – Deci un fel de Fornetti locale – pogacele alea? :))
@amatorii de presulete – Cred ca mamaia inca mai pastreaza doua rotocoale uriase de presuri de-alea din tot felul de resturi colorate ( acum pe la Ikea vaz c-ar fi considerate fashion ), trebuiau sa faca parte din zestrea mea si aproape c-am fost dezmostenita total cand le-am refuzat… Ii dau bunicii id-ul vostru? :))
@A_Mihai, Mitza,
Ar fi foarte ok dacă ne-am menţine în on topic 😉 Altfel parcă văd că ne expediază admin
în spamla ţară :))@mitza: Sebra vrea ceea ce nu se mai prea gaseste in lumea noastra (doar multumiri sincere). Ai sanse mai mari sa primesti o super-masina, o vila sau o casa decat multumiri sincere.
De crosetat nu pot ca nu mai am cu ce: andrelele erau printre obiectele care au ajuns la tara. Aveam mai multe seturi si ultima data cand le-am vazut formau o capcana ingenioasa pentru prins sobolani in grajd.
@NA: poti sa-i dai ID-ul numai daca nu vrea sa le iau pe toate (mie imi ajunge unul si sunt convins ca mai sunt muuulti altii in situatia mea doar ca nu au curajul sa solicite ajutor)
@Sebra: am retinut observatia. Numai necazul asta cu presuletul m-a facut sa-mi pierd mintile si sa ma abat de la subiect. Acu’ abaterea se datoreaza si acelei damingene de vin pe care am saltat-o de la tara (ca nu mai avea unchiu’ loc in pivnita pentru acareturile cu care l-am cadorisit) 😀
io am remarcat un fenomen paranormal.
cu chestiile scoase dintr-un amarat de apartament de 40mp, am umplut vreo 3 camere la tara. au inceput sa cam dea si alea pe dinafara.
fireste, apartamentu e tot plin, iar io nu-mi gasesc niciodata sculele, ca le pune nefasta bine.
@dracu-am ras toti in casa sa ne tavalim,nu alta!!
asa este,la fel patii si io 🙂
frigiderul cel vechi …il iau la pila si fac avioane pt irigatii. cutiile goale de margarina Rama sau cutiile de smantana au o mareata intrebuintare:ghivece de flori sau rasad…dupa caz.
dovada ca romanii sunt un popor eco 🙂
[…] astea, sa ajunga pe mana mai stiu eu cui, sau la groapa de gunoi…”. Sau “Mai bine le duc la tara…” Ideea era ca orice ai vrea sa faci, pentru a obtine un beneficiu in urma faptului ca […]