Conceptul de ”la țară” în psihologia poporului român |
Radu Pircă
Ce faceţi atunci când vi se strică iremediabil ceva, fie că e vorba de blugi sau de frigider? Trec peste cazul în care aveţi un balcon foarte mare (oricum pentru a satisface nevoile de depozitare ale unei familii româneşti medii ar trebui un balcon cam cât Casa Poporului sau, dacă se îndură totuşi să arunce borcanele cu murături stricate şi sifoanele vechi, măcar cât Versailles-ul).
Răspunsul e simplu: duceţi la ţară. Cu prima ocazie vă urcaţi veseli în maşină, încărcaţi tot ce aveţi stricat prin casă şi mergeţi să le faceţi o bucurie rudelor sau cunoştinţelor ce locuiesc în mediul rural. Ce altceva i-ar putea bucura mai mult decât un frigider imposibil de reparat, o pereche de pantaloni rupţi sau un sac de pâine veche?
E greu de spus cum a apărut în mintea orăşeanului român concepţia că semenii săi de la ţară ar fi cam ca indienii americani care cedau mii de hectare de pământ în schimbul unor mărgele colorate şi că vor cădea pe spate extaziaţi la vederea unor electrocasnice defecte şi ruginite, a unor haine pe care nu le-ar purta nici cerşetorii sau a unor alimente pe care gândacii din bucătărie le refuză cu tărie. De asemenea, ideea de “la ţară” presupune că mediul rural nu e altceva un spaţiu de depozitare practic nelimitat, unde oamenii probabil depozitează vechiturile peste lanurile de grâu, că sunt bune, îngraşă pământul. La câte frigidere se duc în fiecare an la ţară în virtutea acestei concepţii, cred că deja sătenii noştri, ca să mai aibă loc să trăiască, au început să înalţe din ele un turn Babel de care îşi mai zgârie din când în când NASA navetele spaţiale.
Una dintre explicaţiile care se oferă frecvent pentru concepţia de “la ţară” e aceea că oamenii de la sat ar fi mai descurcăreţi şi găsesc ei ceva de făcut cu vechiturile – explicaţie ce presupune că tehnologia e mult mai evoluată în mediul rural, unde dintr-un frigider defect, cu un pic de izolierband, oamenii pot încropi în bătătură un elicopter sau un accelerator de particule. Poate că de vină e şi faptul că oamenii de la ţară sunt totuşi foarte politicoşi – sau pur şi simplu îi consideră pe compatrioţii lor de la oraş nişte indivizi un pic cam limitaţi, pe care mai bine îi laşi în prostia lor, că oricum nu pricep.
Un lucru e însă sigur: dacă această concepţie supravieţuieşte în psihologia poporului nostru, în anul 3000, Muzeul Țăranului Român va expune, ca artefacte specifice unei gospodării de săteni de pe Alpha Centauri, un teleportor defect din care s-a scurs tot freonul, o sabie laser tocită căreia nu-i mai merge butonul ON/OFF şi un costum din aluminiu pentru ieşiri în spaţiu destrămat pe la cusături şi tocit în fund.
Dacă ţi-a plăcut acest text, s-ar putea să-ţi placă (nu promitem că o să şi râzi) şi:
Twitter
Facebook
Fratele Andryusha
mifty
ionut
16 Septembrie 2010 la 9:22 am
Lasa ca si ei si-o cer. Nu i-am mai imbia cu electrocasnice daca nu am fi vazut ce cuibare faine le-au facut gainilor din masinile vechi de spalat Alba Lux sau ce cusca i-au facut cainelui din carcasa frigiderului Arctic.
16 Septembrie 2010 la 9:26 am
@Slvc,
Din frigider fac incubator
16 Septembrie 2010 la 10:03 am
Sau ce polizor pentru ascutit cutitele misto fac din motorul de la masina aia de spalat AlbaLux
16 Septembrie 2010 la 10:44 am
în primul rând, absolut orice obiect duci la ţară poate fi folosit ca piesă componentă sau ca metodă de întreţinere pentru o afumătoare.
în al doilea rând, unde e vivi floricica şi de ce nu scrie doar ea, că ea ştie?
16 Septembrie 2010 la 11:32 am
Deci, da…tocmai tre sa duc nist parchet la tara!!! l+am scos de la mine din casa, l-am raschetat pe ala misto, de lemn, iar pe cel din laminat il duc la tara…
))
16 Septembrie 2010 la 11:32 am
@sebra
Ca bine zici!
Iar cu capacul rasnitei de cafea se decupeaza niste pogaci de-a dreptul artistice, cu model!
16 Septembrie 2010 la 11:38 am
Pirca, eu nu vad nimic anormal in povestea ta: masina e mai stabila cand are portbagajul incarcat. Evident, n-o sa iei cu tine la drum plasma din sufragerie, cuptorul cu microunde ori frigiderul functional. Nu, iei tot ce poate fi lepadat (fara durere in suflet) la destinatie pentru ca la intoarcere o sa umpli portbagajul si tu, ca tot omu’ cu bun simt, cu ce mai au rudele tale de la tara prin batatura (vreo 2-3 gaini, un curcan, o jumate de porc, cateva borcane cu muraturi, o damingeana cu vin) ca nu cumva sa jignesti pe cineva de acolo si, de asemenea, pentru siguranta rutiera (stabilitatea masinii).
De asemenea, schimbul e echitabil, rudele tale fiindu-ti recunoscatoare ca nu le-ai lasat numai cu praful din batatura ci le-ai incropit o plantatie de electrocasnice (cu putina apa de la Dumnezeu, cine stie, poate la anu’ vor da rod).
16 Septembrie 2010 la 11:43 am
@Anonimu_Mihai
Rod, nu stiu, dar rugina, sigur! Buna la tratamentul naturist al anemiei, ca doar e derivat de fier! Ca sa vezi ce grijulii suntem cu ei!
16 Septembrie 2010 la 11:47 am
@slvc,
Ce-s ăia pogaci, bre?
16 Septembrie 2010 la 12:02 pm
@Silavaracald, eu sunt modest si n-am vrut sa spun cat sunt de grijuliu cu cei de la tara. Dar acum, ca tot s-a prins lumea, indraznesc sa spun ca e vorba de sacrificii pe care le fac atunci cand renunt la toate gioarsele si epavele din gospodaria proprie. Pai, nu-i asa, eu trebuie sa mananc numai ficatei si sa beau numai vin rosu pentru a tine nivelul fierului din organism la cote normale cand as putea beneficia de tot ce le daruiesc lor.
16 Septembrie 2010 la 12:07 pm
@Anonimu_Mihai,
Vinu’ roşu, musai tre să fie curat, de butuc, de la ţară, că altfel se oxidează ficăţeii ăia
16 Septembrie 2010 la 12:15 pm
@Sebra,
Asta era secretul? nu stiam eu de ce, dupa cate o paranghelie cu vin rosu si ficatei, ma trezeam plin de rugina (desi initial am suspectat-o pe consoarta din cauza regularitatilor acestor pete de rugina: erau drepte, lungi de vreo 30-40 de cm si late de vreo 2 centimetri).
16 Septembrie 2010 la 12:30 pm
@A_Mihai,
Uhhh…voi n-aveţi preşuleţ????
16 Septembrie 2010 la 12:59 pm
@sebra
Un fel de plăcinte în aluatul cărora se pun jumări date prin mașină.
Iar la faza cu preșulețul…
16 Septembrie 2010 la 1:02 pm
@Sebra,
Aveam, dar l-am dus la tara din greseala (cat regret acum, mai ales ca vine frigul )
16 Septembrie 2010 la 1:47 pm
Si eu care ma gandeam ca mainile alea puse in cap de bunicu’ cand m-a vazut cu biblioteca, parchetul, frigiderul si tamplaria veche erau in semn de multumire. Mai am un aragaz, dar dupa ce am citit textul asta, m-am hotarat sa il duc la bunicul din partea nevesti-mi.
16 Septembrie 2010 la 1:48 pm
@slvc,
…Mă rog, după poale’n brâu am aflat şi de plăcinta dobrogeană…
Aha, eu moldoveancă fiind, nu ştiu decât de poale’n brâu
16 Septembrie 2010 la 1:54 pm
@A_Mihai,
Dute fuga şi ia-l înapoi, că ăla măcar nu lasă semne
16 Septembrie 2010 la 2:33 pm
@Sebra,
Stau in cumpana. Pe de o parte, covorasul ala insemna acasa pentru mine si l-as lua. Pe de alta parte, Grizzly, potaia care pazeste curtea (de ce i-or fi spus asa cred ca realizezi) l-a luat deja in stapanire (covorasul).
Da-mi un sfat !
16 Septembrie 2010 la 3:24 pm
@A_Mihai,
Ohh…e greu, mai ales că e şi gratis (sfatu’, de el vorbeam). Poţi să-ţi spun cu certitudine, să nu încerci să-l momeşti pe Grizzly cu sacoşa aia cu pâine uscată, el obişnuieşte mămăligă!
16 Septembrie 2010 la 4:34 pm
@Sebra,
). Sunt dispus sa platesc acum pentru ca nu se va mai intampla sa-mi sufle careva presuletul.
Cu orice fel de sacosa m-as duce acolo, cred ca tot eu as reprezenta o tentatie mai mare (ce caine ar scapa ocazia sa se plimbe tantos prin ograda cu o bucata de pantaloni, eventual unsa cu niscaiva carne, in gura).
Cat despre sfat, daca imi salveaza viata/viitorul (iti dai seama ca, daca reusesc sa scot presuletul de la Grizzly fara rani majore, sunt asigurat pentru restul vietii) sunt dispus sa platesc oricat (numai sa-mi spui contul in care trebuie sa-ti transfer banii
16 Septembrie 2010 la 5:37 pm
@A_Mihai,
M-ai impresionat cu ataşamentul tău faţă de preşuleţ.Nu îndrăznesc să-ntreb cum s-a născut acest ataşament şi nici de unde vine imperioasa dorinţă de a-l şti din nou la locul lui, dar cert e că trebuie să vezi ce mai ai prin casă de dus la ţară, să poţi face un troc corect, măcar cu stăpânul lui Grizzly şi poate prosteşte el javra aia neînţelegătoare la nevoile tale
16 Septembrie 2010 la 6:49 pm
Sebra, nu indraznesti sa intrebi pentru ca stii deja raspunsul
(cand e presuletul la locul lui si eu sunt la locul meu )
Ideea cu trocul e valabila. Care e numarul contului tau?
16 Septembrie 2010 la 6:59 pm
@la tara: te—-nșeli! arde focu—-n curte o saptamână :
16 Septembrie 2010 la 7:01 pm
@A_Mihai
In loc sa ii ceri nr de cont, de ce nu aranjezi un troc si cu Sebra? Vezi poate are un presulet extra, macar o carpeta cu Rapirea din Serai sa te invelesti in serile friguroase. Presuletul tau de la tara o fi plin de purici si alte vietuitoare..
16 Septembrie 2010 la 7:18 pm
@mitza,
ce sa-i dau eu la schimb Sebrei? N-as vrea s-o jignesc cu vreo amaraciune de jeepan din 2010 sau cine-stie-ce alta idee proasta (vreun apartament, casa la munte etc.). As putea in schimb sa gatesc, sa spal, sa fac menajul, sa fac piata, sa repar orice se strica prin casa daca imi gaseste un presulet la o intrare (oricare ar fi intrarea aia)
16 Septembrie 2010 la 7:28 pm
@Sebra,
Imi iau inima in dinti si te intreb (asa cum m-a sfatuit @mitza): te intereseaza schimbul de care am pomenit in comentariul de mai sus?
16 Septembrie 2010 la 7:48 pm
@A_Mihai
Daca tot esti asa priceput in ale gospodariei, de ce nu pui mana sa impetesti un presulet? Sau crosetezi unul! Lui Sebra ii puteai oferi niste sincere multumiri, cred ca era OK cu asta.
16 Septembrie 2010 la 11:32 pm
@slvc – Deci un fel de Fornetti locale – pogacele alea?
16 Septembrie 2010 la 11:36 pm
@amatorii de presulete – Cred ca mamaia inca mai pastreaza doua rotocoale uriase de presuri de-alea din tot felul de resturi colorate ( acum pe la Ikea vaz c-ar fi considerate fashion ), trebuiau sa faca parte din zestrea mea si aproape c-am fost dezmostenita total cand le-am refuzat… Ii dau bunicii id-ul vostru?
17 Septembrie 2010 la 12:20 am
@A_Mihai, Mitza,
Altfel parcă văd că ne expediază admin 
Ar fi foarte ok dacă ne-am menţine în on topic
în spamla ţară17 Septembrie 2010 la 2:05 pm
@mitza: Sebra vrea ceea ce nu se mai prea gaseste in lumea noastra (doar multumiri sincere). Ai sanse mai mari sa primesti o super-masina, o vila sau o casa decat multumiri sincere.
De crosetat nu pot ca nu mai am cu ce: andrelele erau printre obiectele care au ajuns la tara. Aveam mai multe seturi si ultima data cand le-am vazut formau o capcana ingenioasa pentru prins sobolani in grajd.
@NA: poti sa-i dai ID-ul numai daca nu vrea sa le iau pe toate (mie imi ajunge unul si sunt convins ca mai sunt muuulti altii in situatia mea doar ca nu au curajul sa solicite ajutor)
@Sebra: am retinut observatia. Numai necazul asta cu presuletul m-a facut sa-mi pierd mintile si sa ma abat de la subiect. Acu’ abaterea se datoreaza si acelei damingene de vin pe care am saltat-o de la tara (ca nu mai avea unchiu’ loc in pivnita pentru acareturile cu care l-am cadorisit)
17 Septembrie 2010 la 2:28 pm
io am remarcat un fenomen paranormal.
cu chestiile scoase dintr-un amarat de apartament de 40mp, am umplut vreo 3 camere la tara. au inceput sa cam dea si alea pe dinafara.
fireste, apartamentu e tot plin, iar io nu-mi gasesc niciodata sculele, ca le pune nefasta bine.
17 Septembrie 2010 la 4:26 pm
@dracu-am ras toti in casa sa ne tavalim,nu alta!!
asa este,la fel patii si io
18 Septembrie 2010 la 10:40 am
frigiderul cel vechi …il iau la pila si fac avioane pt irigatii. cutiile goale de margarina Rama sau cutiile de smantana au o mareata intrebuintare:ghivece de flori sau rasad…dupa caz.
19 Septembrie 2010 la 1:51 pm
dovada ca romanii sunt un popor eco
5 Octombrie 2010 la 11:58 am
[...] astea, sa ajunga pe mana mai stiu eu cui, sau la groapa de gunoi…”. Sau “Mai bine le duc la tara…” Ideea era ca orice ai vrea sa faci, pentru a obtine un beneficiu in urma faptului ca [...]