Un Othello rural |
Julius Constantinescu
Vasile M. bănuia, cam de doi ani, că nevastă-sa îl înşeală cu vecinul Aurel P. Nu reuşise să-i prindă niciodată (după cum reiese şi din faptul că atât nevastă-sa, cât şi vecinul Aurel erau încă vii), iar Vasile încercase în zadar, cu parul, s-o convingă pe nevastă-sa să mărturisească: femeia nu credea în relaţiile bazate pe comunicare şi sinceritate.
Pe acest fond de suspiciune a căzut Vasile acasă luni după-amiază. După ce s-a convins că nu-i nimeni acasă, inteligenţa sa nativă i-a spus imediat că nevastă-sa trebuie să fie la Aurel, aşa că a plecat s-o recupereze.
Dar, să-l părăsim pentru moment pe acest Othello rural şi să vedem ce făcea, în timpul ăsta, Aurel P. Ei bine, Aurel P. făcea prost: tocmai fusese vizitat de un executor judecătoresc, în legătură cu un teren pe care-l pierduse în instanţă. Prin urmare, Aurel nu era într-o dispoziţie sufletească tocmai strălucită, ba chiar am putea spune că era nervos şi că ar fi luat fericit pe cineva la omor.
Pe acest fond de aşteptare a lui Aurel a picat Vasile la el în târlă, în chestiunea cu nevasta. “Dragă vecine, iartă-mă, te rog, ai picat într-un moment prost. Vino mai bine mâine, te servesc cu o dulceaţă şi discutăm”, i-ar fi spus Aurel, dacă ar fi fost un tip înzestrat cu darul vorbirii; totuşi, punând mâna pe par, exact asta a vrut exprime. Din nefericire, orbit de gelozie, Vasile n-a priceput aluzia cu parul, aşa că a insistat în legătură cu presupusa prezenţă a nevesti-sii în bătătura lui Aurel. Văzând că Vasile nu-nţelege cu frumosul, anume cu parul, Aurel s-a văzut nevoit să-i spună mai direct, respectiv cu sapa, să se care dracului din târla lui. “Mă”, urla Vasile, “unde-i nevastă-mea?”. “No, aşteaptă puţin”, l-a liniştit Aurel, “că apare ea acu’, să te bocească”.
Twitter
Facebook
May 20th, 2009 at 9:17 pm
Doamne ca bine le mai zici
May 20th, 2009 at 9:42 pm
Bestial… Nu este nimic de comentat la asa ceva. Pur și simplu bestial. Totuși as fi vrut sa-l dovedească domnul Vasile.
May 21st, 2009 at 12:27 am
@julius: De CURiozitate, acum tot cu Vasile tineai?
May 21st, 2009 at 12:49 am
May 21st, 2009 at 1:18 am
Daca invitatia era la o dulceata de nuci verzi, mai ca uitam de nevasta si mi-as fi rasfatat papilele cu asa gusturi.
May 21st, 2009 at 3:29 am
May 21st, 2009 at 9:11 am
….si nevasta?……unde era nevasta?
May 21st, 2009 at 9:30 am
Mai Julius, tu esti un Liviu Rebreanu al blogosferei
May 21st, 2009 at 10:11 am
Frumos si amuzant spus dar tare trist pe fond!
May 21st, 2009 at 10:43 am
Sadic tare mai esti, dar amuzant in acelasi timp.
May 21st, 2009 at 10:59 am
[...] să mărturisească: femeia nu credea în relaţiile bazate pe comunicare şi sinceritate.(more…
De la Julius citire X1_AdParams = { ‘pub’ : ‘560302451683403′, ’site’ : ‘visurat’, [...]
May 21st, 2009 at 12:30 pm
May 21st, 2009 at 4:00 pm
@julius: bre, te cam repetzi…e musai sa postezi in fiecare zi?! sau ai pierdut vreun pariu?
May 22nd, 2009 at 10:14 am
Demential