Un Othello rural

Scris pe 20 Mai 2009 de admin
Tags: Tentativa moarte n-are Trimite acest text prin Yahoo Messenger

Julius Constantinescu

Vasile M. bănuia, cam de doi ani, că nevastă-sa îl înşeală cu vecinul Aurel P. Nu reuşise să-i prindă niciodată (după cum reiese şi din faptul că atât nevastă-sa, cât şi vecinul Aurel erau încă vii), iar Vasile încercase în zadar, cu parul, s-o convingă pe nevastă-sa să mărturisească: femeia nu credea în relaţiile bazate pe comunicare şi sinceritate.

Pe acest fond de suspiciune a căzut Vasile acasă luni după-amiază. După ce s-a convins că nu-i nimeni acasă, inteligenţa sa nativă i-a spus imediat că nevastă-sa trebuie să fie la Aurel, aşa că a plecat s-o recupereze.
Dar, să-l părăsim pentru moment pe acest Othello rural şi să vedem ce făcea, în timpul ăsta, Aurel P. Ei bine, Aurel P. făcea prost: tocmai fusese vizitat de un executor judecătoresc, în legătură cu un teren pe care-l pierduse în instanţă. Prin urmare, Aurel nu era într-o dispoziţie sufletească tocmai strălucită, ba chiar am putea spune că era nervos şi că ar fi luat fericit pe cineva la omor.

Pe acest fond de aşteptare a lui Aurel a picat Vasile la el în târlă, în chestiunea cu nevasta. “Dragă vecine, iartă-mă, te rog, ai picat într-un moment prost. Vino mai bine mâine, te servesc cu o dulceaţă şi discutăm”, i-ar fi spus Aurel, dacă ar fi fost un tip înzestrat cu darul vorbirii; totuşi, punând mâna pe par, exact asta a vrut exprime. Din nefericire, orbit de gelozie, Vasile n-a priceput aluzia cu parul, aşa că a insistat în legătură cu presupusa prezenţă a nevesti-sii în bătătura lui Aurel. Văzând că Vasile nu-nţelege cu frumosul, anume cu parul, Aurel s-a văzut nevoit să-i spună mai direct, respectiv cu sapa, să se care dracului din târla lui. “Mă”, urla Vasile, “unde-i nevastă-mea?”. “No, aşteaptă puţin”, l-a liniştit Aurel, “că apare ea acu’, să te bocească”.

Promo: Astăzi mi-l fac vâlvoi, mâine mi-l prind în coamă Moartea vine prin ghivetă

1. radu a spus:
20 Mai 2009 la 9:17 pm

Doamne ca bine le mai zici laughing

0	Răspundeţi

2. Moroi a spus:
20 Mai 2009 la 9:42 pm

Bestial… Nu este nimic de comentat la asa ceva. Pur și simplu bestial. Totuși as fi vrut sa-l dovedească domnul Vasile.

0	Răspundeţi

3. 4mall a spus:
21 Mai 2009 la 12:27 am

@julius: De CURiozitate, acum tot cu Vasile tineai?

0	Răspundeţi

4. Robintel a spus:
21 Mai 2009 la 12:49 am

laughing Othello… Bag de seamă că devii un fel de clasic.

0	Răspundeţi

5. akaty a spus:
21 Mai 2009 la 1:18 am

Daca invitatia era la o dulceata de nuci verzi, mai ca uitam de nevasta si mi-as fi rasfatat papilele cu asa gusturi.

0	Răspundeţi

6. Leizi a spus:
21 Mai 2009 la 3:29 am

laughing fain post,absolut superb.cat am mai ras.Rusine sa rad de raul altora.dar de ce sa se bata cu parul?Mai bine bagau un conquitador si se duelau asea big grin

0	Răspundeţi

7. DaNu a spus:
21 Mai 2009 la 9:11 am

….si nevasta?……unde era nevasta?

0	Răspundeţi

8. punKreas a spus:
21 Mai 2009 la 9:30 am

Mai Julius, tu esti un Liviu Rebreanu al blogosferei big grin

0	Răspundeţi

9. Food For Depression a spus:
21 Mai 2009 la 10:11 am

Frumos si amuzant spus dar tare trist pe fond!

0	Răspundeţi

10. yogibeer a spus:
21 Mai 2009 la 10:43 am

Sadic tare mai esti, dar amuzant in acelasi timp.

0	Răspundeţi

11. Un Othello rural » visurat.ro a spus:
21 Mai 2009 la 10:59 am

[...] să mărturisească: femeia nu credea în relaţiile bazate pe comunicare şi sinceritate.(more… winking De la Julius citire X1_AdParams = { ‘pub’ : ’560302451683403′, ‘site’ : ‘visurat’, [...]