Rudele sună întotdeauna de două ori. La uşă. Duminică dimineaţa
Julius Constantinescu
Unul dintre drepturile inalienabile ale rudelor este acela că pot să dea buzna peste tine oricând. Nu există nici o lege omenească sau de natură divină care să poată priva o rudă de dreptul de a-ţi strica o zi, o săptămână sau, dacă e cazul, o perioadă nedeterminată de timp. Îl poţi refuza pe cel mai bun prieten al tău, poţi să-l rogi să vină în altă zi pe tipul care ţi-a salvat viaţa pe front cărându-te în spate 10 kilometri, dar este absolut imposibil să nu-l primeşti pe vărul Mirel din Paşcani (chiar dacă, să spunem, nu l-ai mai văzut de când eraţi mici).
De regulă, rudele au treabă în oraşul tău luni dimineaţă – prin urmare, vin de duminică. Duminică dimineaţă. Un amic din Iaşi ajunsese să urască din suflet ziua de duminică pentru că, un an de zile, a primit vizita a două rânduri de neamuri: o duminică veneau unii, o duminică alţii. La un moment dat, începuse chiar să-i îndrăgească pe cei care veneau la ora 9, pentru că ceilalţi veneau la 7.
Nimic nu poate opri o rudă atunci când a pornit spre tine. Stim cu toţii că rudele nu sună niciodată pe mobil, deci nu le poţi spune că nu eşti acasă – nu, rudele sună întotdeauna pe fix. În caz că n-ai fix, o să te trezeşti cu ei direct la uşă – au luat adresa de la maică-ta, care le-a spus să insiste dacă nu răspunzi, că sigur eşti acasă.
În faţa rudelor, nu eşti în siguranţă nicăieri. Să spunem că ţi-ai construit un castel în munţi, într-un loc inaccesibil. O forţăreaţă inexpugnabilă, pe care nici o armată din lume n-o poate cuceri. Sâmbătă noaptea umpli şanţul cu apă, ridici podul şi te culci. N-apuci să aţipeşti, că te trezeşte văr-tu Costel de Normandia, care dă cu catapultele-n ziduri: “Vere, coboară podu’ ăla! Haide, mă, că ştiu că eşti acasă”.
Şi… amicul din Iaşi nu cumva e parte din echipa Daily Cotcodac?! 😀
Nimeni nu-ti poate opri rudele sa vina duminica dimineata. Dar nimeni nu te poate opri sa nu te duci tu la ele de sambata. Sau eventual sa fugi in munti, sa parjolesti fantanile si sa otravesti ogoarele.
Bravo,cheguevara…Adica de ce n-am deveni noi rudele care deranjeaza?Daca ne cauta Costel,noi sa fim deja plecati la Gigel.Iar Costel sa sune la usa pana il gonesc vecinii din bloc.
No bine, dacă totuşi te-a prins pe picior greşit, adică acasă, soluţia e simplă: “Bine că venişi, vere, că trebuie să plec urgent pănă mâine, şi n-aveam cu cine-l lăsa pe Pufi. Vezi că televizorul nu merge, da’ am cărţi acolo în bibliotecă. Udă şi florile, te rog, iar dacă ţi-e frig, că n-au dat încă ăştia căldură, ai în debara nişte pături. De mâncare nu prea am nimic, da’ găseşti tu la alimentara din colţ câte ceva. Uite, aici, cheile! Pune-le în cutia poştală când pleci. Paaa!” După care o întinzi urgent la un amic, nu înainte de a-i sălta damigeana cu molan.
Ai putea sa le spui ca te-au schimbat la maternitate – cand te-ai nascut, ca nu esti ruda cu ei.
Sau zici că noii veniţi fac cinste la restaurant de fiţe, că aşa e obiceiul pământului la bucureşti
sau că obiceiul pământului e să gătească musafirii şi îl trimiţi la piaţă pt merinde
De data asta nu am nimic de carcotit. Ai PERFECTA dreptate. Si daca mai locuiesti si in zone de mare interes (munte, mare) cosmarul tine cat sezonul, eventual si in extrasezon ca e ‘trendi’.
Unde mai pui ca din reintalnirile astea gen surprize-surprize(dupa ani grei de despartire) nu lipseste niciodata intrebarea “Si nu te-ai insurat?” plus priviri pline de compatimire, nu? 🙂
Hai duminica placuta!!!!
… unde n-am mai citit eu ceva de genul ăsta????…
[…] mai bune taste… … din on-line-ul românesc le au Simona Tache, Cristi Suţu si Julius Constantinescu. Cu observaţia că Şutu e mai versatil stilistic. Mai sunt buni Ciutacu şi Bucurenci – cu […]
Pe blogul lui VisUrat ai mai citit acum ceva timp un text despre acelasi subiect, dar Julius a mentionat asta(probabil se astepta sa sara şacalii la gatul lui):”. Un amic din Iaşi ajunsese să urască din suflet ziua de duminică …”
Scapă intreg de data asta.
Pt ăia din Paşcani,aşa-i tradiţia.Cât a stat sor’mea în Paşcani,mătuşa şi unchiu’ se prezentau în fiecare duminică ,fix la 8.30 dimineaţa şi plecau după ce vedeau şi Sclava Isaura.Care era seara pe la 17 .
Probleme de-astea au doar cei care au asemenea mocofani pe post de rude. Ceea ce inseamna ca si ei descind din acelasi neam prost, de marlani, dar au ajuns la oras si au devenit “prima generatie incaltata”. Cu ego-ul crescut exponential datorita acestei marete realizari – parasirea ulitei pline de namol a copilariei – se uita cu un dispret suveran la varul Costel, sa zicem, care-i bate la usa ca pe vremuri, la 7, cand scoteau impreuna vacile la camp.
E superb totusi sa uiti de unde ai plecat, ca sa te poti bate mai bine cu caramida in pieptul tau de proaspat bucurestean, rostind scarbit in timp ce scuipi cojile de la seminte pe asfalt: provincialilor…
daca te faci tzandari sambata seara si vrei sa dormi pina pe la doo, vino in angola! pe aici nimeni nu se trezeshte inainte de prinz, iar var-tu mirel n-o sa primeasca viza niciodata
Amicul ala din Iasi care indragea rudele care veneau la 9 era VisUrat,nu ?
Si apropo, Florian cum de nu mai comenteaza pe aici ? Comentariile lui faceau articolul mai amuzant 🙂
@sendroiu
Este un cantec care spune ceva de genu’: “rudele mele imi dau fiori…”, dar parca angola imi da si mai multi.
Si ca tot e pranzul: Buna dimineata! 🙂
ce destept esti tu robert! da` n-ai vrea totusi sa ne lasi pe noi astia mai prostuti asa,sa ne ducem zilele dupa cum ne duce mintea?
hai pa!
Domnule, dar ce te impiedica sa ii intimpini cu casa varza duminica dimineata? Si sa=i pui sa te ajute? ( o zugraveala mica, o tevaraie de inlocuit, o gresie de pus in baie…se gaseste ceva de varzuit ). Daca nu tine, incearca planul B: cere-le cu imprumut niste bani. Pe pariu ca nu mai auzi de ei o vreme?
Stiu eu pe cineva care patise ceva de genul, venisera verii lui proaspat casatoriti in vizita, cu rata de 6, duminica (aveau si ceva treaba prin obor) si dau navala la asta in casa. Mai ca l-au fortat pe asta, batandu-i obrazul, sa le dea si de baut si de mancat si sa le puna si maneaua lor preferata.. Se stieeee! Spumega asta intr-un hal, dar nu prea avea ce face ca si-i dorea cu darul la botezul aluia mic. Au rezistat eroic pana spre seara si inca trei saptamani pana dupa botez. Oamenii acum se credeau de la oras, in fiecare duminica dimineata puteai sa-ti fixezi ceasul 6.30 de indata ce auzeau la usa TiC-TaC rasunand din pumn zdravan de taran. Veni si duminica cand nu le-a mai raspuns, au insistat juma de ora oaspetii la usa, mai mai sa darame usa (cica ei intrasera la griji sa nu fi patit asta ceva inauntru, mai mai se cheme politia, salvarea si pompierii, fiindca ei stiau ca varul e sanatos tun, “daca o fi patit ceva finutul?”). Au revenit si duminica viitoare si iar au insistat neamurile la usa de au trezit vecinii si apoi nu au mai venit. Dar veni Craciunul si varul lor de la oras se duse la tara, ca tot se taia porcul si se puteau face provizii pentru masa de Craciun. Nici nu intra bine pe poarta ca il luara toti la rost ca de ce se ascunde de ei. Scuza lui: – Dar nu m-am ascuns de voi, Doamne fereste, duminica ma duc cu sotia si asta micul la biserica sau mergem la vreo manastire. E asa de liniste si foarte frumos tin predica.” , “- La 6 jumate,pai si preotul este in izmene la ora aia”, “La manastire ma duc de pe la 4 dimineata, iar la biserica pe la 6 si-umpic, ca noi suntem multi la oras si trebuie sa prind loc bun.” I-a mers, l-au iertat, ba chiar incepusera sa-l laude ca bun obicei a capatat, nu ca ei care merg la biserica doar cand mai moare sau se insoara vreunul. Pana dupa Boboteaza au dormit toate duminicile ca niste prunci pana pe la orele 13. Dar cosmarul nu se termina. Exact in prima sambata dupa sarbatori, seara, se aud ciocanituri anemice in usa, venisera bunica Maritza si cu inca vreo doua babe de prin sate sa mearga si ele cu ei la manastire, ca sunt batrane si le-ar face bine sufletului si daca se poate sa innopteze la ei, ca daca aveau rata la 4 dimineata ar fi venit atunci. Despre cu.m orbecaia asta la 4 dimineata sa porneasca masina si sa caute pe harta o manastire nu va mai spui..
Da, Julica, nu ai cum sa scapi de rude. :))
@Robert
Ti-ai pus net la tara si te retine DC sa te mai duci in vizite la neamuri? Ce te-ai oparit asa? Daca te mai iei de Julica,de viu te mananc.
@yo, Cip
Lăsa-ţi-l, bre, pe
Costelrobert în pace! Io îi înţeleg dracii. Iar nu i-a deschis văru Ghiţă uşa ieri dimineaţă, de-a trebuit să bată tot Bucureştiu’ ca să dea peste un hotel mai ieftin… Aveţi înţelegere pentru necazul omului, ce naiba!@SLVC
Cred ca si eu ca s-a infierbantat umbland cu o caciula de oaie toata ziua prin capitala dar sa se exprime frumos. Aici nu e pe Ghencea.
@Cip
Vorbeşte şi el cât poate de frumos: “mocofani”, “mârlani”… Încă s-a abţinut, că-l leagă amintiri frumoase de văru’ Ghiţă, cu care scotea vacile la câmp… Îţi dai seama ce-i iese pe goarnă când e vorba de altcineva, care nu-i din neam cu el?! 😉
@slvc
Am si eu fosti colegi, amici de prin Pascani, dar sunt oameni cu care te poti intelege, face cate o gluma buna. Nu stiu ce fel de malformatie e robert.
@Cip
Nu ştiam că-i din Paşcani. Julius dăduse un exemplu oarecare. Şi nici măcar nu lăsa să se înţelagă că “vărul Mirel din Paşcani” îl vizitează pe el la Bucureşti. “Oraşul meu”, adică al Tiranului, poate fi la fel de bine Craiova sau Băileşti sau Botoşani, nu neapărat capitala…
Pe mine nu provincialismul geografic mă deranjează, cât suficienţa obtuzităţii, indiferent din ce zonă vine. Putem fi mai buruienoşi la gură atunci când tema şi contextul o permit, dar nu e permis să ataci nejustificat o întreagă categorie de populaţie doar pentru că ai avut tu o experienţa mai neplăcută cu unii reprezentanţi ai ei, pe un anumit palier. Sper doar să se mai maturizeze şi el… Ştii tu: fiecare şut în fund te ajută să faci un pas înainte! 😉
@slvc,cip
cum stiti voi sa-l scoateti pe om din necaz!
da nu-i oricine,poate n-ati observat…aristocrat din ala gingas si citit pe deasupra,cu punga de seminte la gat si oaia dupa el.
parca ma doare inima pentru slapii aia rupti de la atata drum in zadar..ce inseamna sa nu ai nici macar fix:(
@yo
Fix n-o avea. Fix-uri, cel puţin unul! 😉
@slvc
ohoo! nici nu se-nchide papornita de la atatea..
[…] Julius poveste cum suna rudele. De obicei de doua ori si nu la telefon, ci la usa, si nu oricand, ci duminica dimineata. Nice. Eu le-am educat altfel daca nu vor sa le trimit acasa. […]
pe la tine umbla varul mirel din pascani acum? ma miram de ce nu am mai auzit de el de mult… poate suntem rude, te pomenesti:D
Pina acum metodele propuse de slvc si sendroiu par cele mai eficiente pentru a scapa de rude.
Eu ma pot socoti un norocos… La cit stiu sa fiu de „dragut”, nici dracu nu are curajul sa-mi apara la usa fara sa sune cu vreo 2 zile in avans. Nimeni nu are curajul nici sa ma sune de ziua mea sa ma felicite inainte de ora 09.00, iar in weekend pur si simplu nimeni nu are dreptul sa ma sune la telefon fara un motiv foarte intemeiat (de exemplu sa-mi spuna ca U Craiova a cistigat cupa campionilor)…
Aaaaaaaaaaaaaa, si am taiat firul de la sonerie, asta dupa ce m-am trezit intr-o duminica la ora 10 ca-mi suna soferul de la serviciu la usa, ca a fost trimis sa ma aduca la o scurta sedinta 😀
Imi aduc aminte ca intr-o revista PIF de prin anii 80 era un cadou interesant, o sonerie, care avea in ea o pompita cu apa. O montai la usa si, cind apasa cineva butonul de la aceasta sonerie, se stropea din cap pina in picioare… Numai buna pentru rude matinale.
Dar nu numai rudele fac chestii din astea. De vreo doua ori m-au trezit duminica la 7.30 niste martori ai lui iehova sa-mi explice nu stiu ce. Le-am explicat eu, cit se poate de politicos, ca daca nu se cara dracului din fata mea si mai au curajul sa ma deranjeze vreodata, am sa-i ajut sa dea ochii cu iehova….
@Robert
Te superi foarte tare daca te rog sa ne pupi undeva? (de exemplu prin alta parte!)
Mai ales ca pornesti de la o premisa gresita. Rudele pot veni in vizita de oriunde. De exemplu niste oraseni la a 7-a generatie, din bucuresti, pot sa-ti bata tie la poarta de la sura duminica la ora 7……
@ciprian
:))))))))
@Arsulici
Mie de ce nu-mi zâmbeşti ca lui Ciprian, că şi io i-am dat la gioale robertului! 🙁
@SLVC
Poate te ignora anumea… pisi 😉
@Cipcirip
Nu mă ignoră, bre, că ne-am împăcat. Şi, de altfel, uite că mă nominalizează la soluţiile cele mai reuşite de a scăpa de rude, alături de cea a dr. Şendroiu. Da’ nu vrea să-mi zâmbească. Cred că de-aia că-s mai frumoasă ca el. Ia uită-te mai atent la avataruri? Eeeei? Am ceva… numai al meu… Un farmec anume, că nu ştiu cum să-ţi explic mai clar… Inefabil, bre, asta e!
@slvc
:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
PS Scuze pentru intirziere
Ce-mi place mie cand se oftica oamenii :))
Asa se vede taranul deghizat, dupa cum i se inflameaza “creierul”.
Draga robert,
Singurul care s-a inflamat pe aici ai fost tu. Ceilalti doar te-au luat peste picior. Si n-o sa ne coborâm acum la a te face “ţăran” doar pentru asta. Să fii iubit, că ai nevoie! 🙂
Relax, man!
@Arsulici
Mersi, mersi! :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
@Robert
Macar noi avem creier, nu ca tine, care gindesti cu besinile pe care le ai intre urechi.
Tu chiar ai impresia ca pe tine te-au adus extraterestrii si te-au facut direct orasean? Sau familia ta a cazut din car in orasul Caracal si de atunci ai inceput sa ai aere???
Daca nu-ti place de noi, n-ai decit sa stai acolo in orasul de sub coviltirul carutei tale si sa ne lasi pe noi in pace. Traficul pe aceasta revista nu va avea de suferit datorita absentei tale, dimpotriva
Se pare ca dl. Robert e fratele varului din Pascani. Probabil s-a dus si el intr-o duminica sa le arate rudelor cum rasare soarele si curios, entuziasmul a fost destul de limitat. Ba chiar rudele au fost prea binevoitoare si i-au recomandat 3 hoteluri, in caz ca mai vine sa aiba unde sta. Deh, asa suntem noi, orasenii parveniti care ne-am uitat originele
Julius, nu ştiu cum mai stai cu zelistul, dar cu prietenii n-o duci deloc rău. Mă uit cât de repede s-a strâns în jurul tău garda de corp şi a respins atacurile furibunde ale vărului robert. Şi când văd ce compoziţie eterogenă are… chiar şi oponenţi tradiţionali, precum Căpitanul Ciprian sau chinezoaica de yo saeng!… Măi, măi! 😉
@robert
Da, asa mai vii de la ţară, esti putin perspicace, zau. Ai ramas surprins pntru o clipa cu.m de te-am recunoscut.. ce credeai ca nu-ti simtim putoarea de balegar pe care o expiri?
mai da` ce s-a mobilizat lumea!
@julius
acu` dupa ce ne-am batut asa crancen pentru tine,ne dai ce ti-am cerut?;;)
@cip,slvc,arsulici
=))=))
sa vezi ce super e cand are maica-ta/soacra-ta cheie si intra dimineata fix la tine in dormitor…:))
@ Clawd
:)) si eu sunt de aceeasi parere…si e vorba despreee Vis…
[…] Rudele sună întotdeauna de două ori. La uşă. Duminică dimineaţa […]
[…] e ca un frate pentru mine şi cu toţii ştim câtă bucurie ne aduc rudele din provincie care vin în vizită […]
La mine au acaparat totul prin casa. O singura perioada din zi ma uit si eu la tv (vad stiri seara la masa), si pe aia au acaparat-o schimband pe un post de muzica. M-am rupt total de lume, nu mai stiu ce se mai intampla.
Fara aer conditionat, fara filme (doar emisiuni mondene), etc…