Scorpion Chanel

Ionuț Șendroiu

 

Vicenţiu Romulus Ardelean este ofiţer de stare civilă la primăria din Cluj. Pe tată-său l-a chemat tot Vicenţiu, iar pe bunic, la fel. Părerea lui este că lupta împotriva kitsch-ului generalizat, care intoxică România, trebuie să înceapă de jos, de la prenumele cetăţenilor.

 

– Cum ne permitem noi, ca ofiţeri de stare civilă, să vorbim despre corupţie şi poluare, când trecem în certificatele de naştere nume ca Mercedesa, Ronaldo sau Titanic?!

 

Este pauza de masă, iar Vicenţiu Romulus taie în felii perfect egale, de 2,5 cm grosime, rulada de ciocolată cu vanilie oferită de o colegă de la contabilitate, care îşi serbează ziua de naştere.

 

– Că miticii de la Bucureşti fac asta, înţeleg, nó, că de la ei nu poţi avé nici o pretenţie. Da’ noi, aci, în Cluj, ar trebui să dăm un exemplu de decenţă!
Citeşte mai departe…

Vomitând cu Marele Alb (ultima parte)

Ionuţ Şendroiu

 

Îmbrăcată în costumul de scufundare, Anastasia s-a plasat prima lângă zona care permitea accesul în cușcă, așteptând OK-ului căpitanului. Gagica lui Manchester a urmat-o, reușind să-și pună costumul fără mari peripeții, cu o singură pauză pentru vomitat. Înainte de a pleca spre zona scafandrilor, şi-a trecut cu tandrețe degetele prin părul iubitului.

 

– Vii și tu, sweetheart?

 

Sweetheart, atârnând pe balustradă precum unul din ceasurile topite ale lui Dali, i-a dat un răspuns  lipsit de romantism, dar care părea extrem de sincer.

 

– No fucking way, honey!
Citeşte mai departe…

Vomitând cu marele alb (2)

Ionuţ Şendroiu

 

Vomitând cu marele alb (2)

 

La scurt timp după ce ambarcațiunea, un schif cu două punți, și-a început slalomul printre stâncile pe care le-ați văzut în imaginile din episodul precedent, singurul copil care s-a mai urcat la bord în afară de Anastasia și Sânziana, un puști longilin din State, având în jur de 14 ani, s-a ofilit pe o banchetă. Slalomul a fost mult mai greu de digerat decât se poate înțelege din poze datorită numeroselor stânci subacvatice, care, deși nu apăreau în fotografie, trebuiau ocolite. Imediat ce stâncile s-au mai rărit, căpitanul i-a dat blană, iar puștiul și-a pus un prosop în cap și a început să se decoloreze dramatic. Mi-am luat fetele deoparte și le-am recomandat să privească în zare spre repere care nu se mișcă.

 

1
Citeşte mai departe…

Vomitând cu Marele Alb

Ionuţ Şendroiu

 

Tocmai se lumina de ziuă când microbuzul a oprit în satul de pescari Gansbaay, în dreptul unei clădiri albe care avea deasupra intrării mulajul de ipsos al unui mare rechin alb, zâmbind flegmatic. Acesta era sediul agenției care organiza scufundări în strâmtoarea cunoscută sub numele de Aleea Rechinilor.

 

Intrare

 

Sharks Alley

Circa 30.000 de foci se împerechează anual pe insula Dyer, situată la câțiva kilometri în largul Gansbaay, iar lecțiile de înot ale puilor de focă atrag în zonă cele mai mari exemplare de rechin alb din lume. Acești giganți patrulează prin canalul îngust dintre insula Dyer și Geyser Rock, locul preferat al focilor juvenile pentru primele contacte cu oceanul. Imaginile cu rechini monstruoşi țâșnind din valuri cu câte un pui de focă în fălci, pe care le puteți vedea pe orice motor de căutare, dacă tastați ”great white shark hunting seals”, sunt fotografiate în această zonă. Citeşte mai departe…

Cum ne intoxicăm pios în postul Paştelui

Dr. Ionuţ Şendroiu

 

Bănuiesc că preafericitul care a inventat postul Paştelui avea ceva cunoştinţe medicale şi nu era chiar rău intenţionat. Din punct de vedere medical, menirea iniţială a postului a fost aceea de a-i ajuta pe enoriaşi să-şi destupe arterele înfundate cu slănina ingurgitată în timpul iernii.

 

Analizînd foarte pragmatic, putem afirma că, de-a lungul secolelor, postul Paştelui i-a ajutat pe creştini să gândească mai bine (prin faptul ca le permitea să transporte ceva mai mult oxigen la creier, printre plăcile de aterom), să muncească mai eficient (se mişcau mai uşor, datorită reducerii cantităţii de osânză de pe burdihan şi a colesterolului din vene si artere) şi nu în ultimul rând să se înmulţească mai plăcut (prin ameliorarea erecţiei, funcţionarea sistemului erectil masculin fiind serios şifonată de grăsimile din sânge).
Citeşte mai departe…

Ușor cu anti-vaccinarea pe scări

Dr. Ionuţ Şendroiu

 

De când reputata specialistă în campanii anti-vaccinare Olivia Steer a început să derapeze mai tare prin media românească, datul cu părerea despre vaccinuri a devenit un fel de sport național. Inițial, nu am intenționat să intru și eu în cor, doar că, între timp, am observat că Olivia a plecat bine de tot pe câmpie, în fruntea unui grup de vegani, și m-am gîndit că, dacă o ține tot așa, s-ar putea să ajungă prin vestul Africii și să se trezească în vreun pat de spital care miroase a insecticid.
Citeşte mai departe…

Consideraţii despre mzungi

Ionuţ Şendroiu

 

De când mogulul a vizitat Tanzania, noţiunea de “mzungu“ apare în postările DC mai frecvent chiar decât cea de “intelectual abstrus“. Ca unul care a făcut nu ştiu câţi ani naveta în Africa, mă simt aproape obligat să îmi dau cu părerea.

 

Ce e mzungu?
Ca şi mânzu’, este, desigur, un cuvânt de etimologie geto-dacă, nerevendicat încă de tracologi. Până când tracologii vor prezenta plăcuţe ceramice descoperite pe sub Sfinxul din Bucegi, cu mzungi demiurgici în diferite poziţii, mzungu rămâne o vorbă grea din limba swahili.

 

Conform google, mzungu înseamnă alb.

 

Conform realităţii din teren, a fi mzungu este trăsătura de căpătâi pe care o poate avea un non-african. De exemplu, papa este în primul rând mzung şi abia apoi catolic şi bărbat (reprezentat al sexului masculin, vreau să zic). Citeşte mai departe…

Cum scăpăm ieftin de Piţi

Ionuţ Şendroiu

Contractul care îi permite lui Piţurcă să paraziteze echipa naţională prevede, plin de patriotism, o clauză prin care Federaţia Română de Fotbal este obligată să-i plătească despăgubiri de jumătate de milion de euro în caz că oboseşte să-i mai tolereze incompetenţa. Ce scurt-circuit s-a petrecut în craniul lui Mircea Sandu atunci când a semnat acest document este mai puţin important acum. Important este că 500.000 de euro reprezintă o sumă care ar fi păcat să intre în contul lui Piţi, venind dinspre naţionala de fotbal a României.

Singura parte bună din acest contract este că FRF trebuie să marce banul spre Piţurcă doar în caz că îl demite. Nu se precizează nici o sumă care ar trebui virată în caz de deces.

Odată cu această observaţie, avem deja mai multe variante.
Citeşte mai departe…

O rimă pentru Jean Vlădoiu (3)

Ionuţ Şendroiu

În afară de faptul că feţele noastre erau complet necunoscute celor din galerie, nu aveam pe noi niciun însemn al Rapidului. Momentul de stânjeneală a fost diluat de Andrei care a strigat spre vânzătoarea de seminţe :

– Zece de floare la mine şi zece de dovleac la băiatu’ cu ochelari.

Apoi a început meciul, care a fost senzaţional, iar atmosfera în bucata aia de tribună s-a destins total. Până prin minutul 80, când, la 1-0 pentru România, Iordănescu îl trimite la încălzire pe Jean Vlădoiu. Singur fotbalist de la Rapid se pregătea să intre pe teren. Evident, Jean a venit să-şi facă genuflexiunile în faţa galeriei rapidiste, ceea ce a creat animaţie printre suporteri. Citeşte mai departe…

O rimă pentru Jean Vlădoiu (2)

Ionuţ Şendroiu

A doua zi, imediat după raportul de gardă, doamna conferenţiar & şef de secţie ne-a convocat în cabinetul rezidenţilor să discutăm o electrocardiogramă, considera dumneaei, de o mare valoare didactică şi ştiinţifică. Semănă vag cu mustaţile lui Dali, dacă Dali şi-ar fi înfipt degetele într-o priză de 380 V. În anul trei eram în stadiul de alfabetizare a electrocardiogramelor, doamna doctor aştepta, de fapt, o reacţie din parte rezidenţilor, pe care îi fixa, insistent, cu privirea. Aceştia păreau şocaţi, ceea ce dovedea, probabil, că se pricepeau.

– Complexele QRS sunt grav modificate, se aventurează o rezidentă cu ochelari groşi.
Citeşte mai departe…