Radu Pircă & Julius Constantinescu

Unul dintre cele mai enervante lucruri in filme (precizăm că aici ne referim în special la filmele difuzate de canalele româneşti, asta ca să vă facem curioşi si să citiţi textul până la capăt ca să vedeţi ce ne-ar putea enerva la nişte filme aşa bune) este acela că personajul negativ, geniul malefic, îşi dezvăluie întotdeauna planurile în faţa eroului pozitiv, fiind absolut sigur că acesta nu are cum să le împiedice. De fiecare dată când Bruce Willis (l-am ales ca exemplu de erou pozitiv pe Bruce Willis pentru că a jucat în mai multe filme decât Iisus, plus că a făcut mai mult bine omenirii) îl întreabă pe ticălos cam care i-ar fi planurile de viitor, geniul malefic nu pierde nici o ocazie să le expună pe larg, permiţându-i astfel chiar şi unuia ca Bruce (de data asta l-am ales ca exemplu pentru că e mai puţin inteligent decât Elmer, Porky Pig şi chiar decât căpitanul Panait) să le dejoace foarte simplu. (more…

Julius Constantinescu

Ghicitoarea Viorica, adevărata nepoată a bunică-sii, avea un dar al ghicitului cu totul special: le ghicea pe idioate imediat ce-i treceau pragul.
De asemenea, prin harul său, Viorica putea ghici că toate femeile bine înţolite care veneau la ea visau la un bărbat frumos, deştept, atent şi cu bani. Odată stabilită chestia asta, ghicitoarei Viorica nu-i mai rămânea altceva de făcut decât să le indice când şi unde îl vor întâlni pe acest bărbat special (se ştie că bărbaţii frumoşi, deştepţi şi cu bani se dau în vânt după proaste care merg la ghicitoare). (more…

Pe vremea cånd nevastă-ta încă nu te părăsise, frigiderul conţinea o mulţime de lucruri inutile, cum ar fi ciorbă, tocăniţă, friptură, ciulama, mezeluri, ouă, brånzeturi, lapte, unt, roşii şi alte prostii. Nu era bine. Aveai deja burtică, iar måncarea te băga încet, dar sigur, în pămånt. De fapt, frigiderul este un aparat electrocasnic special proiectat pentru berică, apă minerală şi murături – lucru pe care nevastă-ta ţi l-a ascuns cu perfidie atåta vreme.
Celor încă însuraţi, pe care nevestele îi ţin în bezna ignoranţei, Daily Cotcodac are plăcerea – şi datoria – să le arate adevărata lumină din frigider.

.

Julius Constantinescu

Duminică după-amiază, sub soarele călduţ de primăvară, lumea se scurgea alene pe bulevardul Basarabia din Bucureşti. La o trecere de pietoni, un taximetrist frînează brusc şi reuşeşte să evite un tip care sărise din tramvai direct în stradă. În spatele taxiului se propteşte un Fiat Albea galben, nou-nouţ. Taximetristul, un bătrînel liniştit, coboară şi-şi evaluează cu calm paguba: afară de masca îndoită, nu pare a fi păţit nimic. În schimb, Fiatul nu mai e deloc nou-nouţ: are capota făcută armonică, iar pompa de benzină probabil praf – sub maşină se formează imediat o băltoacă de benzină. (more…

In caz ca v-ati luat teapa cu biletele la AC/DC si va vine sa bateti pe cineva, va reamintim ca suntem in Saptamana Patimilor si ca nu e tocmai crestineste sa-ti caftesti aproapele. Tocmai de aceea, Daily Cotcodac va invita sa ascultati o piesa placuta, cu versuri pline de intelegere si de iubire, nu de-alea sataniste de care ati vrut voi sa ascultati la AC/DC. Deci, Divertis.

[audio:http://www.dailycotcodac.ro/wp-content/uploads/2009/04/divertis-hai-cimentu
.mp3]

Vivi Floricica

Ma trimisa mama, azi dimineata, sa ma duc sa-i incarc si ei butelia ca nu vrea s-o prinda Pastele cu ea goala. Cat mai e o butelie? Ma pune dracu’ sa o intreb. Mama: „da’ tu ce crezi? Ca io sunt bursa? Nu stiu!!!”

Eh, o lasai in pace. Asa oi ajunge si eu dupa treij de ani de casnicie… sa nu mai stiu de nimic. Dupa ce luaram si noi un dumicat sa nu ne spurce cucul, hai pe mine cu gura sa ma duc sa-i umplu butelia ca ea se apuca de gatit. Ma imbracai si il strigai pe tata sa-mi pregateasca butelia ca sa plec. In 3 minute ma pomesc cu tata ca urla din batatura sa-i dau cheile sa deschida portbagajul. Ies si incep sa tip din usa (nu v-ati dori sa vedeti o cearta intre olteni): “Baaaa, ej nebun? Nu ma duc cu masina! Da-mi carutul ala de butelie!”. Tata: “Nebuna esti tu si cu ma-ta care vrea acu’ butelie! Lasati-ma dracu-n pace, descurcati-va singure, ma duc sa-mi vopsesc gardu’!” (more…

Julius Constantinescu & Radu Pircă

Unul dintre primele lucruri pe care le învaţă orice persoană născută în afara Bucureştiului, ca mine, despre bucureşteni (mitici, Miticus vulgaris, ca să folosesc denumirea ştiinţifică), este că aceştia se strigă între ei “şefu’!”. Convins de adevărul acestei teorii, non-miticul abia mutat la Bucureşti strigă pe toată lumea “şefu’!” timp de vreo două-trei săptămîni, pînă cînd îşi dă seama că niciun bucureştean nu vorbeşte aşa şi că a spune “şefu’!” în capitală e ca şi cum ai încerca să convingi pe cineva că eşti new-yorkez 100% în timp ce porţi un tricou pe care scrie “Born in Lehliu Gară”.
Singura categorie de bucureşteni care spun tot timpul “şefu’!” sînt taximetriştii, care, luînd mai tot timpul non-mitici de la gară, încearcă probabil să se conformeze aşteptărilor acestora. (more…

4mall

Zilele astea, pe cand citeam diverse prostioare (da, stiu ce-o sa ziceti acum: al naibii laudaros, intai ne scoate ochii ca merge la teatru, acum ca citeste…da’ ne lasi?), am dat peste un articol despre pastilele care iti pot schimba amintirile.
Curios cum sunt (da, stiu, tocmai mi-am scazut speranta de viata), am aflat ca e vorba de niste pastile discriminatorii, adica nu se leaga decat de amintirile neplacute, in sensul ca le da shift delete. Pe langa faptul ca, daca eu as fi o amintire nasparlie (bine, pentru cateva fete inca mai sunt), m-as simti lezat in demnitatea mea, recunosc faptul ca ma simt de-a dreptul speriat. (more…

Julius Constantinescu

Acum, când înţeleg mai bine democraţia, când sunt familiarizat cu normele juridice europene, iar drepturile omului înseamnă mult pentru mine, simt nevoia să mă autodenunţ (bineînţeles, ştiu şi că faptele s-au prescris între timp): pe la începutul anilor ’90, împreună cu tata, am sechestrat, i-am răpit libertatea, am molestat şi am supus torturii psihice un hoţ (mă rog, pe vremea aia se chema că am pus mâna pe el şi i-am dat omorul).
Într-o seară, pe la vreo 10, în timp ce ne uitam la televizor, sună cineva la uşă. „Nea Costică”, zice vecinul care sunase, „vezi că e cineva la tine pe balcon”. (more…