Julius Constantinescu

Un cetăţean în jur de 40 de ani, destul de scund, destul de robust, purtând pe cap o şapcă albastră ce contrastează cu întreaga sa înfăţişare altfel cenuşie, mă salută cu deferenţă, oprindu-se politicos în dreptul meu şi zâmbindu-mi cu amabilitate. Îi întorc salutul, uşor descumpănit.

- Ce mai faceţi?, mă întreabă cetăţeanul cu şapcă albastră, arborând în continuare un zâmbet plin de bunăvoinţă. (more…

Julius Constantinescu

Şoferul unui grup de excursionişti poate totuşi restabili armonia între pasageri. Să presupunem, de pildă, că excursia este plănuită în străinătate şi că, la punctul vamal, va întreba un vameş de unde îşi poate procura o “rovignetă”. Desigur, s-a exprimat nefericit, el vroia de fapt o “vignetă” – “ro” vine de la România. Toată lumea se va prăpădi de râs şi se vor face o mulţime de glume pe seama şoferului:
- În Bulgaria se cheama “buvignetă”.
- Ha-ha-ha! Şi în Ungaria “huvignetă”.
- Ha-ha-ha! La ruşi – “ruvignetă”.

Să mai spunem că orice fel de glumă, oricât de slabă – pare greu de crezut, dar da, chiar şi cea cu “buvigneta” -, este o sursă inepuizabilă de veselie şi poate fi repetată ore în şir, obţinându-se acelaşi efect hazliu de fiecare dată. (more…

Julius Constantinescu

Mersul în excursie cu prietenii este o activitate reconfortantă și prilej de mare bucurie pentru orice om, cu excepția celui desemnat să fie șoferul gălăgiosului grup.

Chinul conducătorului auto începe în zorii zilei în care s-a stabilit plecarea în excursie. În timp ce prietenii săi încă dorm sau își savurează cafeluța și croissantul la micul dejun, el este deja afară, făcând ultimele verificări tehnice. (more…

My Prince Charming is Pircă. Fiecare cu prinţul lui.

15:30 Cele trei chiştoace s-au terminat de mult. Mă duc să mănânc ceva ca să mai uit de ţigări.
15:40 Am făcut o prostie. Acum mi-e şi mai poftă de-o ţigară.
15:41 O să mor.
15:42 O să mă chinui mult înainte.
15:43 O să ajung în Iad.
15:44 Diavolul n-o să-mi dea nici o ţigară. (more…

15:00 Trebuie să mai am vreo ţigară pe undeva. Una, Doamne!
15:01 Incredibil câte căcaturi nefolositoare poate avea omul prin casă: orez, macaroane, făină, fulgi de porumb! Ce să fac, nene, cu ele??
15:14 De ce mama mă-sii fumez eu ţigările până la ultimul fum? Toate chiştoacele din scrumieră sunt arse până la filtru.
15:15 Nici în coşul de gunoi nu sunt. (more…

14:40 Sunt la ea ambele chei. Turbez.
14:41 Dau cu picioarele în frigider, în uşă, trântesc dulapurile, trag un şut sănătos în găleata de spălat pe jos. Motanul e de mult sub pat – detestă să jucăm fotbal, de obicei el e mingea.
14:50 Arunc pe jos tot ce-mi cade în mână.
14:50 Sper ca prietenei mele să-i placă bricolajul pe care l-am făcut. (more…

14:10 Nu mai am ţigări. Îmi trag un tricou pe mine să mă duc până jos la Albinuţa.
14:11 Nu găsesc cheia. Prietena mea pleacă la serviciu înainte să mă trezesc eu şi încuie cu cheia ei. Eu nu găsesc cheia mea.
14:12 |mi amintesc că aseară mi-a căzut brelocul în scara blocului. Parcă i-am dat prietenei mele cheia mea, să descuie cât caut brelocul pe jos. Mi-a mai dat-o înapoi?
14:20 Nu e nicăieri. Nu pot ieşi. Refuz să cred că a băgat-o în geantă şi a plecat la serviciu cu ambele chei – dacă e aşa, înseamnă că am rămas încuiat în casă fără ţigări. (more…

Julius Constantinescu

Peste drum de blocul meu e un mic magazin de cartier ţinut de un domn în vârstă. I-am călcat pragul chiar din prima zi în care m-am mutat aici, şi continuu să o fac şi acum, din mai multe motive. În primul rând, stimularea micilor întreprinzători e un lucru benefic pentru mersul economiei şi consider că orice cetăţean responsabil ar trebui să aibă în vedere acest fapt. În al doilea rând, e un fapt ştiut că lanţurile de supermarket desfăşoară activităţi de speculă pe scară mare şi umflă preţurile fără pic de ruşine – prin urmare, în măsura în care acest lucru este posibil, ele trebuie evitate. (more…

Domnii J şi P coboară agale treptele grădinii Cişmigiu, dar nu se îndreaptă spre colţul şahiştilor, aşa cum înfăţişarea lor pensionărească lasă de înţeles, ci cotesc spre stânga, pe aleile înţesate de băncuţe. De data asta, nu au timp să schimbe opinii politice cu oameni de vârsta lor, prezenţa lor în parc are un scop precis: să distribuie ziarul Daily Cotcodac.

Cei doi au stiluri de abordare complet diferite. Domnul P este excesiv de politicos şi se lansează în amabilităţi şi explicaţii interminabile, care îl fac să zăbovească în dreptul unei singure persoane minute bune. În schimb, domnul J este dezinvolt, glumeţ şi foarte, foarte expeditiv – pare mai degrabă un sergent bucurându-se de permisie şi fluierând admirativ după cele mai reuşite reprezentante ale sexului frumos. (more…