Sunt sănătos, dar mă tratez
Julius Constantinescu
Când au apărut la televizor reclamele la Prostamol, am realizat cu groază că merg mult prea des la toaletă. Prin urmare, m-am dus la cel mai bun specialist din Bucureşti, şeful clinicii de urologie a unui spital foarte bun: “Doctore, salvează-mă! Sunt atât de tânăr!”. Omul m-a privit cu neîncredere, mi-a făcut un control, m-a pus să-mi fac un set complet de analize şi, la sfarşit, m-a asigurat că n-am absolut nimic. Nu m-am lăsat păcălit şi l-am sunat pe cel care mă trimisese la reputatul urolog: “Băi, dă-mi pe altcineva, nu mă mai trimite la toţi ageamiii”. Pe un ger de minus 15 grade, m-am târât la spitalul Panduri, unde mă aşteptau doi profesori universitari (cazul meu era atât de grav, încât nu mă mai puteam lăsa pe mâna unui singur specialist; trebuia să lucrez cu comisii). Cu toate că venisem cu pijamalele, m-au trimis acasă, spunându-mi că n-am nici pe dracu’ (am părăsit spitalul Panduri dărâmat, fiind convins că sunt în fază terminală şi că m-au trimis să mor acasă). Am dus boala cu demnitate până anul ăsta, când am hotărât că e timpul să-mi fac un nou control. Doctorul ăsta m-a trimis fără multe menajamente la psihiatru, dar, evident, nu m-am dus.
De-a lungul vremii, am mai suferit de TBC (am suflet de artist), de cardiopatie ischemică (habar n-am ce e, dar are multă lume), de trei hernii (se ştie că tipii care se joacă toată ziua pe calculator pretinzând că scriu sunt predispuşi spre hernie), de malarie (când au dat la ştiri că au apărut ţânţari Anofel în Bucureşti), ba chiar, citind la un moment dat într-o carte că ciuma bubonică poate reveni după sute de ani, n-am găsit om mai potrivit ca mine care s-o readucă în actualitate.
Momentan, sufăr de hepatită B – cică un milion de români suferă de această boală. Simptomele mi s-au părut imediat familiare: am ficatul mărit şi o stare de oboseală cronică. Toată seara, mi-am pipăit cu îngrijorare ficatul (a doua zi, am aflat că ficatul e pe partea cealaltă). Cât despre oboseala cronică, unii specialişti sunt de părere că sufăr de o formă benignă, cunoscută şi sub numele popular de lene.
hai ma Julica…chiar tu sa fii cel mai bolnav dintre toti?:))
Anexita n-ai luat-o in calcul? Ca vremea asta rece te impinge si catre astfel de afectiuni mortale…
Vai, nu se poate, am ras cu lacrimi. Cati oare nu am trecut prin asa ceva? Noroc ca n-ai dat la medicina, e stiut faptul ca medicinistii isi recunosc in organism toate bolile pe care le studiaza in anul respectiv.
Dar sa vezi cum m-am lecuit: am gasit pe net un atlas de dermatologie cu poze. Cum vedeam o poza, pupam pamantul ca eu nu am dihania aia pe mine. Nu mai era loc de “mi se pare ca am ceva”, pur si simplu nu existau bubele alea pe pielea mea nicaieri. Am inchis atlasul multumit – eram dermatosanatos. Te scapa si de ipohondrie – garantat.
Hmm! my brother from another mother.
cand eram mica imi cumparase tata un ceas atat de prost incat ruginise pe dos de la transpiratie. m-am trezit intr-o zi cu o “ciuperca” ruginie pe incheietura si am dat fuga la doctorul de familie. doctorita ingrozita, nu mai vazuse o astfel de ciuperca de piele. m-a luat de mana cealalta (ca poate se ia) si m-a dus la directorul clinicii. domnul la fel de ingrozit. trimitere la spitalul de ciuperci. noroc ca luase si sora-mea (aveam ceasuri identice) si m-am tratat doua zile cu sapun si peria de sarma.
am mai avut de atunci cateva tumori minore, o unghie inflamata si “un ochi in sange”. am urmat sfatul medicilor, “iar ai venit, ma”, si am terminat psihologia.
Stii ce scrie pe crucea unui ipohondru? “V-am spus eu!”
Eiiii DA. Domnul Julius is back !!! Gata pana de inspiraţie. Asta da postare care zguduie de râs şi cel mai ipohondru dintre toţi bolnavii sănătoşi! Genială … lăsaţi postările de genul celei ante-precedente şi vrem să auzim cât mai mult de bravul soldat Julică ! Good job. Mă speriasem 🙂
exact aşa face tata. De fiecare data când dau ăştia o reclamă la medicamente, notează numele medicamentului pe o foaie. Nu contează dacă nu e bolnav, lui îi trebuie.
Pe mine ma exaspera bunica… tot zicea ‘de asta bunica am si eu’. La un moment dat si bunicul s-o molipsit.. Auzea ca unul a murit de nush ce.. “D’apai si eu creca ma duc de amu.. si pe mine ma doare ca si pe ala”..
Vad ca de vreo juma de an tata a inceput cu tot felul de ceaiuri, cica din astea foloseau ai ai lui.. Oare se iau astea? Sa ma duc si eu pe la doctor. Cine stie?:))
Eu pe la 17 ani mi-am scos amigdalele.Toate bune si frumoase pana atunci.Apoi a inceput scoala(a da,am uitat sa mentionez ca operatia am sferit-o in vacanta de vara) si cum uram liceul am inceput sa mint eu ba ca nu primesc destul aer(bine…fratii mei mult prea iubiti faceau misto si imi ziceau sa stau mai mult pe geam),ba ca ma dor plamanii si tot asa.Am ajuns sa stau cu zilele acasa spre fericirea mea.Intr-o zi ma duc la doctor ca deh,sa fac si eu analize si raze…si cand colo ma gaseste cu de toate :)).Dupa indelungi cautari si analize am astm atipic si o rinita alergica,dar vreau sa va spun ca am facut o gramada de analize.La un moment dat am facut si o gastroscopie si de durere si ciuda si tot am stat 2 saptamani acasa in convalescenta…cum trebuia sa merg la scoala cum ma lua cu plans :D.ntz ntz..copii astia
“Omul m-a privit cu neîncredere, mi-a făcut un control,”
adica un tuseu rectal? :)) ca parca p-acolo se verifica prostata…
Mmmmm….lovely!
Am trecut si eu prin faze asemanatoare!
Insa nu atat de grave!
Julica e clara treaba. In zilele in care iti gasesti cate o boala, nu ai baut destul. Pai tu stii ca dupa 200 de whiski sau 3-4 beri, eu ma transform in SUPERMAN. Asa ca incearca asa si da-le incolo de medicamente! 😉
Daca erai femeie, probabil sufereai si de balonare…
Jerome K. Jerome mai avea o asemenea caterinca cu bolile, parca asa mi-aduc aminte, “Three men in a boat”.. 🙂 Mi-a placut povestirea ta.. Spumoasa.. 🙂
@ion dascalu: pentru intelectuali de-astia ca tine o sa facem curand niste concursuri cu premii in carti (asta a fost pe bune)
@Julius: Ce carti? Ca parca m-ar interesa dama de trefla…
esti mai rau ca bunica`mea:))
:)Lasă, Jul, noi să fim sănătoşi…
@ ion dascalu, ma enervati! exact acelasi lucru vroiamm sa il spun acuma, dar am verificat intai lista de comentarii sa nu ma repet!
@ 4mall, da’ cu intregul sobor de dame ar fi rau?
@julius: desi nu cred ca ma ridic la nivelul lui Ion Dascalu (apropo, felicitari pentru postul cu explicatia intrebarilor cretine!!), astept cu nerabdare concursul
Julius: Lasati, nu-mi trebuie o asa onoare, ce atatea concursuri.. 🙂 Remarca mea de mai sus a fost neutra.. In niciun caz belicoasa.. In fine, inca o mica mentiune, sunt un fan al tau, de prin 2004 (primavara).. 🙂 Toate cele bune iti urez..
bag seama, ca ai o sanatate de fier, iar umor in cantitati care depasesc semnficativ prevederile legale in vigoare..
nu mai dai si la altii?
Stii cum se lauda babele in fata blocului?
– Eu iau 6 boabe (tablete) in fiecare dimineata si inca 4 seara!
– Asa putine?? Pai esti sanatoasa tun! Eu iau 8 dimineata, 2 la amiaza si inca 5 seara! Eu sunt mult mai bolnava decat tine.
Bre nea Julica, mersul des la buda se datoreaza in primul rand BERII!!! Ca si eu intr-o alta era credeam ca va trebui sa ma leg de Prostamol. Numai ca observand cantitatea de bere ingurgitata… 😉
O sinuzita nu vrei? O fac cadou ;))
Îmi amintesc reclama aia la prostamol. Îmi amintesc pentru că aveam toate simptomele: mergeam des la baie, nu puteam dormi din cauza nevoii de urinat o noapte întreagă , viaţa mea sexuală avea de suferit… Din fericire nu sufeream de adenom de prostata, eram doar gravidă in luna a opta.
@loredana: http://www.flickr.com/photos/lonecellotheory/444308797/ 🙂
=)))
genial…
A aparut o noua boala mult mai grava decat SIDA. Se numeste BRANDOZA. Principalele simptome sunt inima marita si… s*la belita
brava jerome k jerome. tema e clasica, dar o tratezi gratios 😉
[…] la ei în sat. Mai apoi, mi-am dat seama câtă dreptate avea: degeaba are omul sănătate, dacă e ipohondru şi se macină la gândul că va muri curând fiindcă suferă de o boală […]
si toate astea ti se trag ,fireste, de la astenie:))
Lenea nu e ceva benign!! 😀
[…] Julică mărturiseşte că suferă de cea mai grea boală dintre toate câte există: ipohondria. […]