Julius Constantinescu

Vineri seara, ca să fiu cool, am dus-o pe sor-mea aia mică într-un club, să ne bestializăm tinereşte. Înăuntru, oamenii se uitau cu milă la ea: “Săraca, a venit cu tac-su, n-o lasă singură…”. Iar nici un băiat de vîrsta ei nu se înghesuia s-o invite la dans, de frică să nu-l iau de guler şi să-l silesc s-o ia de nevastă dacă a dansat cu ea.
La un moment dat, cît sînt eu de pensionar, tot m-a furat ritmul. Am început bîţîindu-mă discret; apoi, am încercat o figură mai complexă, care-mi ieşea magistral în liceu, la discotecă, şi încet, încet mi-am dat drumul: aruncam din mîini şi din picioare cu o dezinvoltură admirabilă, ţopăiam plin de vitalitate, dansam nebuneşte. (more…

Gheorghe Hagi, un fotbalist care a facut mari multi antrenori, cu exceptia unuia singur: antrenorul Gheorghe Hagi

..

Vineri seara, in timp ce ma cauta sciatica pe-acasa, mi-am tras pantalonii de Irinel si m-am dus intr-un club, sa fiu cool. Cat de cool am fost, puteti afla diseara din Daily Cotcodac (bineinteles, daca nu cumva m-a filmat careva cu telefonul mobil si v-ati distrat deja pe youtube). Si tot atunci, puteti afla daca mi s-a strigat din public “Pensionarii, fata la perete!”, “Stay alive, mosule, stay alive!” si alte mascari de-astea pe care le spune tineretul din ziua de azi.

Exact când ma spargeam mai tare in figuri, ma bate cineva pe spate. Era nervul sciatic: „Ce faci, ma?”. Ma intorc pe jumatate si-i arunc peste umar: „Bine, dansez”. Nervul sciatic râde de se prapadeste: „Hai sa mori tu!”. Dupa care ma prinde de fund, ma tine strâns si-mi zice in bataie de joc: „Haide, ma, danseaza, ce faci?”. Ramasesem cu mâna stânga deasupra capului, batând energic aerul cu ea, in timp ce cu dreapta ma tineam de sale. Nervul sciatic se distra demential dându-mi drumul câteva secunde si apucându-ma din nou, iar eu eram saream ca o maimuta curentata, spre deliciul asistentei, convinsa ca numarul cu tataie intra in pretul biletului.

Julius Constantinescu

Fănel T. avea 25 de ani şi nici un gînd de însurătoare. De la o vreme, însă, pe Fănel îl bătea la cap sî se-nsoare nu numai tac-su, ci şi vecină-su Gheorghe M. – care ţinea atît de mult ca Fănel să se aşeze la casa lui o dată în calitate de vecin, iar a doua, pentru c-o lăsase gravida pe fie-sa. Fănel nu era însă sensibil la argumente de-astea, tăindu-i-o scurt lui Gheorghe: “Lasă-mă, bre, în pace, că nu mă-nsor. Io cu fata lu’ matale avem orizonturi aspiraţionale complet diferite. S-o iau ca să ce? După un an, să eşuăm în incomunicabilitate?”. “În ce, mă?”, a căscat Gheorghe ochii. “Vezi, mai eşti şi ţăran prost…”, s-a scîrbit Fănel. (more…

Vivi Floricica

Se gasesc 7 olteni, stabiliti in Bucuresti, sa plece la peste. Zis si facut. Se duc repede in Obor, isi cumpara undite de cea mai buna calitate, isi fac linia, isi cumpara si cel mai mare juvelnic gasit la vanzare (ca doar eram 7, trebuia sa avem loc sa tinem pestele) si gratar (de ala mare, ca noi ne apucam sa vindem mici, nu sa ne ducem la peste). Dupa asta trec pe la supermarket, isi cumpara carne cat sa opresti Oltul cu ea pe motiv „nu toata lumea mananca peste”, bere cat sa mai faci un lac in Cismigiu si gata. (more…

Julius Constantinescu

Când au apărut la televizor reclamele la Prostamol, am realizat cu groază că merg mult prea des la toaletă. Prin urmare, m-am dus la cel mai bun specialist din Bucureşti, şeful clinicii de urologie a unui spital foarte bun: “Doctore, salvează-mă! Sunt atât de tânăr!”. Omul m-a privit cu neîncredere, mi-a făcut un control, m-a pus să-mi fac un set complet de analize şi, la sfarşit, m-a asigurat că n-am absolut nimic. Nu m-am lăsat păcălit şi l-am sunat pe cel care mă trimisese la reputatul urolog: “Băi, dă-mi pe altcineva, nu mă mai trimite la toţi ageamiii”. Pe un ger de minus 15 grade, m-am târât la spitalul Panduri, unde mă aşteptau doi profesori universitari (cazul meu era atât de grav, încât nu mă mai puteam lăsa pe mâna unui singur specialist; trebuia să lucrez cu comisii). (more…

Radu Pircă

Pentru fericiţii necunoscători, PowerPoint este un progrămel de calculator al cărui scop este acela de a face prezentări însoţite de imagini şi sunete. Prezentările sunt menite să îţi impresionezi şeful atunci când vrea, din motive de neînţeles, să ştie ce ai făcut în ultimele două luni la birou şi, din motive tot atât de obscure, nu e dispus să considere drept muncă statul pe sentimente.ro şi messenger (deşi numai tu ştii cât de mult efort ţi-a trebuit ca să o convingi pe blonda_79 că nu eşti un funcţionar pârlit, ci un milionar plictisit, care din excentricitate închide messengerul de fiecare dată când intră valetul cu castronul de caviar). (more…

Julius Constantinescu

Să ne întoarcem puţin în timp, în vremea lui Ponţiu Pilat şi a împăratului Tiberius, şi să ne imaginăm cum ar fi arătat cazul Iisus la “Sinteza Zilei”.

În primul rînd – fără să se pronunţe asupra vinovăţiei lui Iisus, asta fiind treaba justiţiei -, Victor Ciutacu ar fi condamnat circul de prost gust din Grădina Ghetsimani: “Poate-mi explică şi mie cineva de ce era nevoie de circul ăsta, să salţi omul în toiul nopţii cu arhiereii, cu toată mulţimea aia înarmată cu săbii şi ciomege. (more…

Diseara, doar in Daily Cotcodac, puteti citi cum ar fi aratat cazul Iisus la “Sinteza zilei”. Victor Ciutacu demascand circul de prost gust facut la arestarea lui Iisus, Valentin Stan facandu-l praf pe Pilat din Pont si Mugur Ciuvica deconspirand dedesubturile Invierii – diseara, doar in Daily Cotcodac.

„Să vedem însă şi cine este acest domn Iisus din Nazareth: este fiul lui Dumnezeu, chiar domnia sa a recunoscut în mod public. Si atunci, nu pot să nu mă întreb de ce oamenii obişnuiţi, atunci când mor, mor, iar domnul Iisus e cât se poate de viu, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Este evident pentru toată lumea cred că Dumnezeu a făcut uz de puterea pe care o deţine pentru a-l învia pe fiul său. Domnule Gândea, este o sfidare la adresa cetăţenilor de rând! Cine se crede acest Dumnezeu şi cum îşi permite el să se situeze deasupra oamenilor obişnuiţi?”

Julius Constantinescu

Într-o seară, sună cineva la uşă. Deschid şi, în loc de Claudia Schiffer, cum se întâmplă de obicei, dau peste un bătrânel cu ochelari, uşor adus de spate. “Mersi mult, mă!”, îmi zice moşul, printre dinţi. “Mersi mult!”. Mă gândesc c-o fi scăpat de la nebuni, aşa că-l iau uşor: “Nu vă supăraţi, da’ cine sunteţi?”. “Nu mă recunoşti, nu?”, zice bătrânul. “Păi, nu”. “Eu sunt tu peste 30 de ani. Sunt moş Julache”. Mă înmoi. “Ia te uită ce tip de treabă am devenit”, îmi spun în gând. “Am bătut atâta drum doar ca să-mi mulţumesc”. Mă invit înăuntru şi întreb, cabotin: “Am ales bine fondul de pensii, nu?”. “Excelent”. După care, până să-mi dau seama ce se petrece, îmi croieşte un baston în cap. (more…