Vivi Floricica

Se gasesc 7 olteni, stabiliti in Bucuresti, sa plece la peste. Zis si facut. Se duc repede in Obor, isi cumpara undite de cea mai buna calitate, isi fac linia, isi cumpara si cel mai mare juvelnic gasit la vanzare (ca doar eram 7, trebuia sa avem loc sa tinem pestele) si gratar (de ala mare, ca noi ne apucam sa vindem mici, nu sa ne ducem la peste). Dupa asta trec pe la supermarket, isi cumpara carne cat sa opresti Oltul cu ea pe motiv „nu toata lumea mananca peste”, bere cat sa mai faci un lac in Cismigiu si gata. Asta e tot.
Seara se da adunarea la unul acasa. S-a nimerit sa fie la mine. Am cautat pe net o balta, am decis cu ce sa mergem pana acolo, am pus totul in masina de seara, ca maine ne trezim si gata sa plecam. Ne punem ceasurile sa sune la ora 4 (am auzit noi ca pescarii adevarati se duc cu noaptea in cap) si acu’, daca le stabiliram pe toate, sa ne cinstim cu un pahar de vin. La un pahar de vin ne-am intins la bancuri si, in final, am adormit care pe unde a apucat, nu se stie cand. Pe la 5 jumate, eu m-am trezit ca urla unul: „Scularea, ba! Ca e 5 jumate, hai sa mergem”. Ne trezim cu chiu cu vai, trecem peste episodul cu baia si sus in masina. V-ati prins, eram 7 si nu mergeam cu vreo duba, ne duceam cu Super Nova (ati retinut, da? Nu Nova, Super Nova). La masina ne luam la cearta care cum sa stea, ala ca e gras, ca ala ca are buba la picior, pana la urma ne inghesuim 5 in spate si ceilalti 2 impingeau de usi sa se inchida. Reusim sa ne urnim din fata blocului, pe drum iar ne luam la cearta ca 3 ar fi fumat, ceilalti 4 tipau ca se face prea mult fum in masina. In final, va zic, n-a mai fumat niciunul, s-au certat pana au ajuns la balta. Balta am gasit-o relativ usor, drumul a fost chinuitor, in rest… fir intins.

Cand am ajuns, nici dracu pe acolo, si noi care ne gandeam ca pescarii adevarati sunt deja pe balta. Cand ne-am vazut singuri am inceput sa strigam si sa jucam hora: „Suntem cei mai adevarati pescari”. Ca sa sarbatorim, am scos sticla de tuica din portbagaj si hai sa dam noroc sa ne cinstim. Dupa ce ne-am cinstit si ne-am incalzit (ca era frigul dracu’ la ora aia), hai sa legam acele, sa scoatem ramele. Cu asta ne descurcam destul de bine. Punem totul la punct si gata. Ne dam aproape de balta si pe treaba. Bagam unditele in balta si asteptam. La mine incepe sa se duca pluta la fund. Restul urlau: „Trage, trage, stai nu scoate acu’!”. Unul fuge la masina sa aduca juvelnicul. Noi asteptam. Cand vedem ca nu mai e de gluma scot undita. Cand sa trag, bai, era un monstru. Nu puteam. Se arcuise undita de tot, alti 3 trageau alaturi de mine si: „Baaaa, nu mai trageti ca-mi rupeti guta!” striga unul de-al nostru. V-ati prins, ni se incurcasera, ca noi stateam toti intr-un stufaris. Ne-am certat din nou ca la usa cortului, am schimbat momeala am dat din nou. Care a dat, ca restul erau cu ramele prin cap, eu aveam un ac prin geaca. Dam din nou. Cand sa dam, unul dintre noi cade in balta. Ne punem cu gura pe el ca abia momisem si noi pestii acolo si asta tocmai ii speriase. Intr-un moment de luciditate unul dintre noi isi da seama ca omul are nevoie de ajutor. Il scoatem , ii donam fiecare cate un pulover, cateo izmana, cate o soseta si e fresh.

Pe la pranz ne trezim ca e timpul sa facem gratar. Nu cred ca e nevoie sa va mai zic ca n-a prins niciunul nimic. Am pus de gratar (pulpe, mici, ceafa de porc), am bagat burta in draci, am baut si inapoi la locurile noastre. Cat statusem noi la masa, muscase un peste (nu-i de mirare, la ce liniste se facuse pe balta cat timp am mancat noi). Cand am vazut, ne-am luat iar la cearta, ala ca e undita lui, ala ca e a lui, io ca e a mea (erau toate la fel). Am lasat-o moale, am pus hamsia in juvelnic si ne-am vazut de treaba.
In timp ce ne vedeam de treaba a aparut un pescar. Nu era pescar adevarat, ca daca era, ar fi venit la de dimineata, ca noi. S-a asezat la cativa metri distanta de noi. Noi ne-am dat coate, am ras de ne-am tavalit pe jos si in timp ce ne hlizeam ala a prins un peste. Pfua, s-a lasat linistea. Ne-am pus si noi pe treaba. Pana sa bagam noi rame in ac, ala a mai prins cativa pesti si pana sa dam si noi cu undita omul a si plecat. A venit pentru cat a avut nevoie. Ne-am rasfirat si noi de-a lungul baltii si ne-am hotarat sa facem ca el. N-am mai vorbit, n-am mai miscat, doar am dat cu undita si am asteptat. Nu stiu ce s-a intamplat cat timp am asteptat ca eu cand m-am trezit ca se auzea un animal la cativa metri de mine. M-am uitat in jurul meu, nimeni. M-am dus la masina, 4 insi dormeau care prin masina care pe sub ea pe la umbra. I-am trezit pe toti si i-am luat cu mine ca se aude un animal, sa mergem sa vedem ce e. Ne luam bate, pietre in mana, si ne ducem pas, pas prin balarii. Ascultam din nou, se auzea si mai tare. Cand ne apropiem, dupa un mal de pamant, sotul meu sforaia de tremura balta, undita peste el, ramele iesisera din cutie, colcaiau prin jurul lui.
Dupa toate astea, am plecat acasa. Meritam si noi sa ne odihnim.
S-o pupe mama de hamsie, ca fara ea radea lumea de noi c-am fost dupa iepuri sau dupa elefanti…