Sapte olteni si o hamsie |
Vivi Floricica
Se gasesc 7 olteni, stabiliti in Bucuresti, sa plece la peste. Zis si facut. Se duc repede in Obor, isi cumpara undite de cea mai buna calitate, isi fac linia, isi cumpara si cel mai mare juvelnic gasit la vanzare (ca doar eram 7, trebuia sa avem loc sa tinem pestele) si gratar (de ala mare, ca noi ne apucam sa vindem mici, nu sa ne ducem la peste). Dupa asta trec pe la supermarket, isi cumpara carne cat sa opresti Oltul cu ea pe motiv „nu toata lumea mananca peste”, bere cat sa mai faci un lac in Cismigiu si gata. Asta e tot.
Seara se da adunarea la unul acasa. S-a nimerit sa fie la mine. Am cautat pe net o balta, am decis cu ce sa mergem pana acolo, am pus totul in masina de seara, ca maine ne trezim si gata sa plecam. Ne punem ceasurile sa sune la ora 4 (am auzit noi ca pescarii adevarati se duc cu noaptea in cap) si acu’, daca le stabiliram pe toate, sa ne cinstim cu un pahar de vin. La un pahar de vin ne-am intins la bancuri si, in final, am adormit care pe unde a apucat, nu se stie cand. Pe la 5 jumate, eu m-am trezit ca urla unul: „Scularea, ba! Ca e 5 jumate, hai sa mergem”. Ne trezim cu chiu cu vai, trecem peste episodul cu baia si sus in masina. V-ati prins, eram 7 si nu mergeam cu vreo duba, ne duceam cu Super Nova (ati retinut, da? Nu Nova, Super Nova). La masina ne luam la cearta care cum sa stea, ala ca e gras, ca ala ca are buba la picior, pana la urma ne inghesuim 5 in spate si ceilalti 2 impingeau de usi sa se inchida. Reusim sa ne urnim din fata blocului, pe drum iar ne luam la cearta ca 3 ar fi fumat, ceilalti 4 tipau ca se face prea mult fum in masina. In final, va zic, n-a mai fumat niciunul, s-au certat pana au ajuns la balta. Balta am gasit-o relativ usor, drumul a fost chinuitor, in rest… fir intins.
Cand am ajuns, nici dracu pe acolo, si noi care ne gandeam ca pescarii adevarati sunt deja pe balta. Cand ne-am vazut singuri am inceput sa strigam si sa jucam hora: „Suntem cei mai adevarati pescari”. Ca sa sarbatorim, am scos sticla de tuica din portbagaj si hai sa dam noroc sa ne cinstim. Dupa ce ne-am cinstit si ne-am incalzit (ca era frigul dracu’ la ora aia), hai sa legam acele, sa scoatem ramele. Cu asta ne descurcam destul de bine. Punem totul la punct si gata. Ne dam aproape de balta si pe treaba. Bagam unditele in balta si asteptam. La mine incepe sa se duca pluta la fund. Restul urlau: „Trage, trage, stai nu scoate acu’!”. Unul fuge la masina sa aduca juvelnicul. Noi asteptam. Cand vedem ca nu mai e de gluma scot undita. Cand sa trag, bai, era un monstru. Nu puteam. Se arcuise undita de tot, alti 3 trageau alaturi de mine si: „Baaaa, nu mai trageti ca-mi rupeti guta!” striga unul de-al nostru. V-ati prins, ni se incurcasera, ca noi stateam toti intr-un stufaris. Ne-am certat din nou ca la usa cortului, am schimbat momeala am dat din nou. Care a dat, ca restul erau cu ramele prin cap, eu aveam un ac prin geaca. Dam din nou. Cand sa dam, unul dintre noi cade in balta. Ne punem cu gura pe el ca abia momisem si noi pestii acolo si asta tocmai ii speriase. Intr-un moment de luciditate unul dintre noi isi da seama ca omul are nevoie de ajutor. Il scoatem , ii donam fiecare cate un pulover, cateo izmana, cate o soseta si e fresh.
Pe la pranz ne trezim ca e timpul sa facem gratar. Nu cred ca e nevoie sa va mai zic ca n-a prins niciunul nimic. Am pus de gratar (pulpe, mici, ceafa de porc), am bagat burta in draci, am baut si inapoi la locurile noastre. Cat statusem noi la masa, muscase un peste (nu-i de mirare, la ce liniste se facuse pe balta cat timp am mancat noi). Cand am vazut, ne-am luat iar la cearta, ala ca e undita lui, ala ca e a lui, io ca e a mea (erau toate la fel). Am lasat-o moale, am pus hamsia in juvelnic si ne-am vazut de treaba.
In timp ce ne vedeam de treaba a aparut un pescar. Nu era pescar adevarat, ca daca era, ar fi venit la de dimineata, ca noi. S-a asezat la cativa metri distanta de noi. Noi ne-am dat coate, am ras de ne-am tavalit pe jos si in timp ce ne hlizeam ala a prins un peste. Pfua, s-a lasat linistea. Ne-am pus si noi pe treaba. Pana sa bagam noi rame in ac, ala a mai prins cativa pesti si pana sa dam si noi cu undita omul a si plecat. A venit pentru cat a avut nevoie. Ne-am rasfirat si noi de-a lungul baltii si ne-am hotarat sa facem ca el. N-am mai vorbit, n-am mai miscat, doar am dat cu undita si am asteptat. Nu stiu ce s-a intamplat cat timp am asteptat ca eu cand m-am trezit ca se auzea un animal la cativa metri de mine. M-am uitat in jurul meu, nimeni. M-am dus la masina, 4 insi dormeau care prin masina care pe sub ea pe la umbra. I-am trezit pe toti si i-am luat cu mine ca se aude un animal, sa mergem sa vedem ce e. Ne luam bate, pietre in mana, si ne ducem pas, pas prin balarii. Ascultam din nou, se auzea si mai tare. Cand ne apropiem, dupa un mal de pamant, sotul meu sforaia de tremura balta, undita peste el, ramele iesisera din cutie, colcaiau prin jurul lui.
Dupa toate astea, am plecat acasa. Meritam si noi sa ne odihnim.
S-o pupe mama de hamsie, ca fara ea radea lumea de noi c-am fost dupa iepuri sau dupa elefanti…
Twitter
Facebook
Miruna
Adriana Popescu
JULIUS
25 Aprilie 2009 la 5:41 pm
Si acum ar fi si culmea sa te superi daca auzi bancuri cu olteni.
25 Aprilie 2009 la 5:52 pm
@Ciprian
Am zis io ca traim ca pestii
25 Aprilie 2009 la 6:36 pm
25 Aprilie 2009 la 8:43 pm
Pai daca v-ati certat pana si pe locurile din masina, cum ati impartit o hamsie la 7 olteni?
25 Aprilie 2009 la 9:52 pm
De la ţuică se trage. Cred că aţi servit vreo 2 kile de a căzut şi prietenul în apă … Dar tare bună e.
25 Aprilie 2009 la 11:34 pm
pozele sunt prea mici totusi. vreo modalitate sa le vedem si noi mai in detaliu?
26 Aprilie 2009 la 10:11 am
misto scrisa si foarte amuzanta
26 Aprilie 2009 la 11:46 pm
eram sigur ca era vreunu` somnoros pe acol
)
bine ca n`ai apucat sa dai ca nu mai dormeai acasa
27 Aprilie 2009 la 1:39 am
Hahhhah!
Cand ai prietenii langa tine nu mai conteaza cati pesti prinzi!
Important este ca v-ati simtit bine!
Si daca viitoare s-o faceti si mai lata :
27 Aprilie 2009 la 8:55 am
stiti ca sezonul la pescuit inca nu s-a deschis, nu?
27 Aprilie 2009 la 11:27 am
era mare hamsia
?
27 Aprilie 2009 la 2:02 pm
Asta imi aduce aminte partidele de pescuit de acum 2 ani, din care veneam mai mereu cu 3 amarti de pestisori pe cae ii dadeam la pisica, dar cu brta plina de bere si fripturi! Si de fiecare data ne promitem ca data viitoare vom da serios la peste, exact cum zice si “studentu”: DE MAINE MA APUC DE INVATAT!!!
27 Aprilie 2009 la 4:09 pm
Vivi, sa traiesti! Am ras cu lacrimi. Mi-ai inseninat ziua! Revista presei de dinainte ma terminase psihic.
Bine de tot!
27 Aprilie 2009 la 10:18 pm
Bai, stiu ca nu e vremea bancurilor cu olteni, da’ tot vi-l zic, chit ca am sange de oltean in capilare: cand n-au ce face, oltenii scot hainele de pe ei si le pazesc.
27 Aprilie 2009 la 11:15 pm
o singura data am fost la peste, undeva la un iaz..de pe langa Iasi.Am prins 21 de pesti, in vreo 8 ore. Mentionez ca nu aveam mai mult de 8-9 ani.
Lu tata ii era ciuda, zicea ca pestii is beti. Ba ii prindeam de coada, ba scoteam carligu din ochi..chestii d’astea…de pescar incepator. Si norocos, pe deasupra.
28 Aprilie 2009 la 12:04 am
Halal olteni… Pai zaibaru unde era in timpul asta, sau v-ati facut “capitalisti” si-ati dat-o pe licori mai “fine”?
28 Aprilie 2009 la 7:27 pm
Si eu am avut tentative de pescuit… Chiar am prins unul si cand am ajuns acasa l-am spalat frumos si l-am pus pe masa. Numai ca uitasem un amanunt: matza. Asa frumos s-a ospatat cu pestisorul meu…