Julius Constantinescu

Ştiu că în regiunea pe care o reprezinţi cu atâta cinste munca nu face parte dintre valorile tradiţionale – dovadă proverbiala prosperitate a moldovenilor. Există, desigur, şi excepţii: de pildă, moldovenii stabiliţi în Ardeal sau plecaţi la muncă în Spania sau Italia. Nu e cazul tău – tu ai ales Bucureştiul, locul în care orice papagal poate avea succes. Plus că toate proastele care înainte te ascultau cu gura căscată la terasele de pe Copou acum te puteau auzi la radio şi suspina: “Ce păcat că n-am decodor, că aşa prind doar sunet, nu pot să-l şi văd pe Buzdu…”.

Când ai fost prins pentru prima oară furând glume din Academia Caţavencu şi Aspirina Săracului, lumea te-a privit cu îngăduinţă: “Încă nu s-a acomodat. Poate el nici nu ştie, săracul, că nu e frumos să furi de la alţii”. (more…

Julius Constantinescu

Un depozit de marfă confiscată al poliţiei de frontieră Timiş a fost prădat la sfârşitul săptămânii trecute, autorii, rămaşi necunoscuţi până în acest moment, furând în principal ţigări şi parfumuri. Furtul din sediile poliţiei nu este ceva nou în România – acum doi ani, dintr-o secţie de poliţie din Bucureşti s-au furat banii de salarii.

Dincolo de imaginea proastă lăsată de poliţişti, furtul direct din sediile poliţiei poate avea efecte pozitive pentru noi, cetăţenii. În primul rând, e bine ca infractorii să nu dea în cap la oameni pe stradă şi să acţioneze în zone controlate şi supravegheate de poliţie, unde riscurile pentru cetăţean sunt minime. Aşa, poliţia are grijă ca nimeni să nu păţească ceva în timpul furtului. (more…

Julius Constantinescu

Nu vroiam decât să verific dacă mi-au intrat nişte bani pe cardul ING, chestiune de maximum un minut.

Bag cardul, introduc codul PIN. “Bună ziua, Iulian Constantinescu. Specificaţi suma dorită”. Asta era singura opţiune, nimic despre verificarea soldului. Scot cardul şi îl mai bag o dată – acelaşi rezultat. Mă scarpin în cap, încerc ecranul cu degetul în mai multe locuri, tot nu vrea. Scot cardul şi mă mut la bancomatul alăturat. Aceeaşi poveste. “Hmm, ciudat”, îmi spun, şi îmi încerc norocul la cel de-al treilea şi ultim bancomat, cel pentru operaţii fără numerar. (more…

În urma presiunilor exercitate de cititoarele DC (acum câteva zile i-am fi spus “cicăleală”, dar pe vremea aia eram mai tineri, ce ştiam noi atunci?), în cadrul redacţiei s-a pus problema dacă ar trebui sau nu să scriem un text elogios la adresa femeilor. Atfel spus, dacă să cedăm sau să ne ţinem tari pe poziţii. Cei mai activi patru membri ai redacţiei au reacţionat diferit, după cum veţi vedea. (more…

Julius Constantinescu

Puţini bărbaţi iubesc cu adevărat băutura şi sunt în stare să îşi pună întreaga viaţă în slujba ei. Aceştia sunt numiţi îndeobşte beţivani şi societatea îi ostracizează, arătându-i cu degetul ori de câte ori are nevoie de un exemplu negativ, pentru că beţivanii sunt mereu la îndemână şi incapabili să se apere. Beţivanii mai sunt numiţi şi “pleava societăţii”, iar atunci când un sărman beţiv zace întins pe trotuar, lumea, în loc să-l ajute să se ridice şi să-i îndrume paşii spre casă, se strânge în jurul lui şi îi aruncă ocări (more…

Destul cu textele coerente şi cu o fărâmă de logică, la care cititorii clatină din cap: “Mda, merge, dar cam slăbuţă ideea”! Astăzi vom publica primul nostru text postmodernist, o prostie fără margini scrisă la mahmureală, ceva atât de idiot şi lipsit de orice logică încât, la final, veţi exclama, plini de admiraţie: “Extraordinar! Cât de subtil! Eşti mare, Eftimie!”.

Aşadar, rămâneţi pe Daily Cotcodac, foarte curând vom publica imensa operă “Castrawurstul”, ceva cu adevărat genial sau o mare prostie, probabil ultima.

Julius Constantinescu

La început, în Comuna Primitivă adică, pe vremea când oamenii nu se căsătoreau şi trăiau cam la comun, bărbaţii nu plecau de-acasă decât pentru a vâna, a pescui sau a aduna lemne. În rest, stăteau liniştiţi la ei în peşteră pentru că nimeni nu avea o femeie anume a lui, şi chiar dacă ar fi avut, simpla vedere a ciomagului noduros îi tăia femeii primitive orice pornire de a-i face scandal. Istoria nu a consemnat că strămoşii noştri ar fi avut parte de discuţii de genul: “Tu să nu-mi spui mie că ai stat toată ziua să vânezi mamutul ăsta anemic, că nu sunt proastă! Şi nici nu puţi ca de obicei, sigur te-ai spălat în vreo băltoacă azi, plus că văd că ţi-ai luat şi blana aia fără purici. Deci, unde-ai fost de te-ai gătit aşa?”. (more…

Julius & Pircă

Pentru că noi nu pierdem vremea cu prostii ca cercetătorii britanici, astăzi vom încerca să vedem de ce românii nu fac filme de groază.

Până acum, în România s-au făcut aproape toate genurile de filme, de la filme de artă (de unde ştim că sunt de artă? Pentru că, dacă maşinistul aţipeşte şi uită să schimbe rola, spectatorii din sală continuă să se uite la ecranul alb fiindcă practic e imposibil să-ţi dai seama că s-a schimbat ceva) până chiar la un soi de “James Bond” cu Florin Piersic (care probabil că dacă s-ar fi turnat azi ar fi fost mai popular decât adevăratele filme cu James Bond, care n-au avut niciodată replici memorabile gen “Bond, ciocoflendere, James Bond”). Numai filme de groază nu s-au încumetat regizorii români să facă vreodată, şi vom vedea îndată şi de ce. (more…

Până îşi termină 4mall de bibilit următorul reportaj din Africa, încercăm să vă ţinem puţin ocupaţi:

1. Azi e ultima zi în care vă mai puteţi înscrie la concursul de Dragobete al Denisei, unde premiul este un laptop HP Mini. De asemenea, tot astăzi e ultima zi în care vă mai puteţi convinge prietena sau iubita că Dragobetele e o sărbătoare pentru ţăranii care se uită la Etno, nu pentru orăşeni ca voi care se uită la domnu’ Dan.
2. Adi Hădean, idolul femeilor şi regele bucătăriei online, prestează acum şi pe ebucătăria.ro. Sugestia noastră este să vă uitaţi pe ascuns (more…

Pircă & Julius

De departe, cel mai îndrăgit accesoriu vestimentar masculin este tricoul. Şi este şi normal să fie aşa pentru că, dintre toate hainele, în tricou îţi petreci cea mai mare parte a vieţii (afară de moldoveni, desigur, în cazul lor particular de acest privilegiu se bucură tenişii). Blugii, de pildă, nici nu se apropie de popularitatea tricoului: păi poţi să dormi în blugi? (bine, acum depinde şi de cât de beat eşti; savanţii americani spun că, după suficientă tărie, poţi dormi şi în frac). În schimb, tricoul este multivalent: e bun şi la dormit, e bun şi la dus gunoiul, şi la ieşit până la colţ după ţigări, şi la mers la piaţă şi la un spectacol de teatru experimental sau festivalul scurtmetrajului finlandez (more…