Cum i-a salvat cetatea transilvăneană a Ciceului viața domnitorului moldovean Petru Rareș

Julius Constantinescu

 

În cei unsprezece ani de domnie scurși până în 1538, Petru Rareș reușise o performanță greu de atins chiar și pentru un moldovean contemporan: aproape toți vecinii îl urau din rărunchi. Polonezii îl voiau mort, valahii îl voiau mort, turcii și tătarii îl voiau și ei mort; în condițiile astea, principele Transilvaniei, care l-ar fi prins viu, era practic singurul vecin cu care putem spune că se înțelegea mai bine.

 

 

Petru Rareș, micul Ștefan cel Mare

 

Motivele pentru care Petru Rareș era atât de popular țineau de firea lui iute, moștenită de la tac-su. Mereu dornic să intervină ba în Țara Românească, ba în Polonia sau Transilvania ca să impună interesele Moldovei, asemeni marelui Ștefan, lui Petru Rareș îi scăpase totuși un mic amănunt, și anume că tac-su era capabil să învingă pe câmpul de luptă pe oricine. Or, între timp, armata Moldovei decăzuse considerabil, iar turcii și polonezii nu mai aveau nici un motiv serios să treacă cu vederea obrăznicia domnitorului moldovean, așa cum o făcuseră pe vremea lui Ștefan. Prin urmare, în anul 1538 turcii și polonezii se înțeleg să atace simultan Moldova și să-l înlăture pe Petru Rareș; în același timp, la ordinul sultanului, tătarii trec și dânșii Nistrul, prădând și incendiind totul în cale.

 

În care vom vedea cum alergatul prelungește viața

 

Neputându-se hotărî de cine ar prefera mai întâi să fie ucis, Petru Rareș fuge de-i scăpără tenișii spre Transilvania, singura cale liberă rămasă. Scopul său era să ajungă la cetatea Ciceu, aflată în stăpânirea sa. Însă noul domn al Moldovei înscăunat de turci a trimis cete de ostași în urmărirea lui, cu ordin să-l prindă, viu sau mort, pentru a-l preda turcilor. Iată ce ne spune istoricul Constantin Gane despre deznodământul acestei întreprinderi: ”Nu izbuti. Pe cât a fost de viteaz Petru Rareș la război, pe atât de iute la picior a fost în fuga aceasta”.

 

Cu moldovenii pe urmele lui și cu perspectiva de a fi predat turcilor legat fedeleș tot mai aproape, Petru Rareș mai avea o problemă cel puțin la fel de spinoasă, și anume cum să treacă granița fără ca prietenul lui, voievodul Transilvaniei, să-l miroasă. În cele din urmă a avut noroc cu niște pescari, care l-au recunoscut și l-au luat cu ei, trecându-l de străjile maghiare deghizat în pescar. Părea că lucrurile merg ceva mai bine, doar că, odată ajuns în Transilvania, Petru Rareș e recunoscut din nou – de data asta însă de oameni mai puțin prietenoși, care îl alarmează pe principe. Deconspirat și având pe urmele lui gărzile ungurești, domnul Moldovei o ia din nou la fugă, dar de data asta lucrurile se desfășoară totuși mult mai ușor – după ce întrecuse o ceată de moldoveni de-ai săi, vă dați seama cam cât de dezechilibrată a fost cursa împotriva unor ardeleni. Când domnul Moldovei intra triumfal în goană în cetatea Ciceului, urmăritorii tăi încă se mai îndemnau: ”No, hai și-om mere”.

 

Așa a reușit să ajungă Petru Rareș din Moldova în Transilvania, după niște peripeții aproape la fel de palpitante ca o călătorie cu acceleratul Iași – Timișoara.

 

Ciceu, cetatea de vacanță a domnitorilor moldoveni

 

De ce avea însă Petru Rareş o cetate în Transilvania? În fapt, Petru Rareș avea mai multe posesiuni aici, impetuosul domnitor moldovean fiind încă din prima domnie foarte activ pe scena politică transilvăneană. Cât despre cetatea Ciceului, o moştenise de la Ştefan cel Mare, care la rândul său o primise în dar de la regele Ungariei, Matei Corvin (după ce abia scăpase cu viață din bătălia de la Baia, marele rege maghiar se purta foarte prietenos cu Ştefan și simțea mereu acea nevoie de a-i face daruri pe care o au și copiii ochelariști față de bătăușul școlii). Istoricul cetății e mai lung, Ciceul a avut mai mulți proprietari, dar cert e că în a doua jumătate a secolului XV ajunge posesiune a domnului Moldovei. Aflată în județul Bistrița-Năsăud de astăzi, la 20 km de Dej, Ciceul nu era deci un avanpost moldovean spre vest, ci o posesiune feudală în cel mai strict sens, care îi fusese dăruită de regele Matiaş lui Ștefan cel Mare spre a-i servi de refugiu în caz că pierde domnia.

 

Marele Ştefan nu a avut niciodată nevoie de ea – şi chiar de-ar fi avut, e aproape sigur că nici aici nu l-ar fi lăsat maică-sa înăuntru, i-ar fi strigat în versuri de pe ziduri să plece să lupte cu turcii. Nici succesorii lui Ștefan nu s-au refugiat aici (poate ar fi făcut-o, dar nu erau așa iuți de picior ca Petru). Singura dată când Ciceul şi-a îndeplinit funcția de refugiu a fost în 1538, când Petru Rareş, atacat de turci, poloni și tătari, ia calea exilului.

 

#rezist 

 

Din ce ați citit până aici, e posibil să vă fi făcut impresia că Petru Rareș era cam degeaba și că principala sa calitate era iuțeala cu care fugea de dușmani (așa, cam ca soldații francezi din zilele noastre). Nimic mai neadevărat: însuși faptul că turcii, polonezii și tătarii s-au înțeles să-l atace simultan arată că acest fiu al lui Ștefan cel Mare semăna în destule privințe cu tac-su. Odată închise porțile cetății în urma sa, Petru Rareș organizează în mod strălucit apărarea. Pentru început, îi alungă din cetate pe pârcălabul Simion și episcopul Atanastasie, bănuindu-i că s-au înțeles că Ioan Zápolya, voievodul Transilvaniei, ca să deschidă porțile și să-l predea (aici Petru Rareș semăna doar parțial cu tac-su: Ștefan cel Mare era la fel de suspicios, doar că nu se împotmolea în proceduri, la prima bănuială te și scurta de cap).

 

 

 

 

Domnitorul moldovean a rezistat patru luni asediului lui Ioan Zápolya. În tot acest timp, se pare că bistrițenii l-au ajutat pe domn cu ce-au putut, trimiându-i inclusiv doi zugravi să-i spoiască capela. A fost un gest frumos, care ne mai arată și faptul că ardelenii n-au avut mereu boală pe moldoveni.

 

Cetatea Ciceului ar fi rezistat probabil încă mult timp, dar lipsa proviziilor i-a silit în cele din urmă pe apărători să o predea (nu știm foarte exact cu ce lipsuri s-au confruntat, dar presupun că s-au predat abia când li s-a terminat jânul, poțiunea magică a moldovenilor). Timpul îndelungat în care a rezistat i-a permis însă lui Petru Rareș să negocieze o predare convenabilă: domnitorul moldovean ceda cetatea ungurilor, primind în schimb permisiunea de a rămâne aici până ce avea să se hotărască soarta sa. Imediat ce deschide porțile și intră în custodia lui Zápolya, Petru începe să tragă sforile la Stambul pentru a-și recăpăta domnia.

 

Regele cadourilor

 

Abilitățile de combinagiu, moștenite și ele de la marele Ștefan, au dat roade și, în iunie 1540, Petru Rareș e primit de sultanul Suleiman Magnificul, care-i promite că-l va repune în scaun. La rândul său, Petru Rareș promite să nu mai iasă din cuvântul turcilor (și foarte multe pungi cu galbeni, însă sunt sigur că motivele politice au prevalat). Își recapă scaunul în primăvara lui 1541 și, până la moartea sa din 1546, va avea o domnie relativ liniștită – va mai participa o dată la o coaliție antiotomană condusă de hansburgi, mai mult așa, să nu spună lumea că din cauza vârstei s-a înmuiat și a devenit om de cuvânt, dar va trece repede înapoi de partea turcilor. Sultanul l-a iertat când l-a sunat curierul, într-o dimineață: ”Domnu’ Suleiman? Am un pachet din Moldova pentru dumneavoastră. Ajung în zece minute la adresă, sunteți acasă?”

 

N-o să ghiciți niciodată ce era în cutie, de s-a bucurat sultanul așa mult: noul voievod al Transilvaniei, Mailat, legat fedeleș.

 

Despre Petru Rareș se pot spune multe, dar nu că nu se pricepea la cadouri.

 

 Asta a fost povestea asediului cetății Ciceu, care i-a salvat viața unuia dintre cei mai mari domni ai Moldovei, Petru Rareș. Dacă vreți să vedeți cu ochii voștri cetățile care fac obiectul poveștilor noastre de apărare românească, descărcați din Google Play sau iTunes aplicația Drumul Cetăților de la Bitdefender – cu ajutorul ei puteți găsi peste 300 de fortificații. Check-in-urile de acolo vă aduc premii – de pildă, la trei check-in-uri din aplicație primești pachetul Bitfedender Total Security 2017, dar urmează și alte premii surpriză.

5 Comentarii »

  1. CID 08/08/2017 @ 08:52

    Nu se poate, text nou și sunt primul iar !!! Să joc la loto?

  2. Dan1 08/08/2017 @ 12:13

    @CID: Ei, auzi, să joci la loto! Nu-ţi forţa norocul! :))

  3. Cms 08/08/2017 @ 15:08

    Da, mai degrabă câştigi Sincere Felicitări la concursurile Daily Cotcodac.

  4. 4mall 09/08/2017 @ 09:27

    Daca tot au aparut si textele, facem o reuniune de clasa?

  5. Cms 09/08/2017 @ 21:58

    Nu sună rău. Ce propuneri ai, 4mall?

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Comentează