Când durerea te lucrează pe la spate
Julius Constantinescu
Diferenţele dintre o durere de spate lombară şi, prin urmare, cât se poate de serioasă şi una rebelă provocată de nervul sciatic sunt semnificative. În primul rând, o durere cumsecade de spate te împiedică să te ridici dimineaţa din pat. Cunoaşteţi, probabil, eforturile supraomeneşti de a te răsturna pe o parte, încercând să te agăţi de marginea patului şi să te foloseşti disperat chiar şi de o pernă, doar pentru a te înălţa cu un centimetru; cum îţi muţi centrul de greutate în vreo şase locuri până reuşeşti să te ridici în patru labe, precum şi alte proceduri complexe, care-ţi pot lua chiar şi o oră. Dimpotrivă, suferindul de dureri rebele ale nervului sciatic se trezeşte plin de viaţă, vioi şi optimist. Va azvârli plapuma şi va sări din pat cu uşurinţă – abia când va atinge pământul îl va fulgera o durere violentă în coapsă; piciorul de sprijin îi va ceda şi, din cauza avântului, se va repezi ca berbecul cu capul în podea.
Suferindul de dureri atroce de spate se va aşeza cu greutate pe tron, potrivindu-se cu grijă deasupra lui şi prăvălindu-se peste colac. Se va ridica şi mai greu, ţinându-se de chiuvetă. Cel care e deranjat doar de dureri sporadice nu va avea probleme cu mersul la toaletă; singurul incident ar putea surveni în momentul în care se ridică – din nou, piciorul de sprijin poate ceda, caz în care nu-i rămâne decât să spere că ţeasta, bine antrenată în impactul repetat cu podeaua, va rezista şi maşinii de spălat.
Dacă te doare rău spatele, poţi să uiţi de maşină. Dacă, în schimb, te supără uşor nervul sciatic, şofatul nu e o problemă – din când în când, ai putea simţi cel mult o uşoară paralizie a piciorului. Dacă ajută Dumnezeu, n-o să fie piciorul de frână. Si, mai ales, nu în curbe.
În fine, mersul pe jos: suferindul de dureri groaznice va ieşi din casă doar dacă este neapărat necesar. Va merge cu paşi mărunţi, târâind uşor picioarele după el, sub privirile înţelegătoare ale trecătorilor, care îl vor crede handicapat. Omul deranjat de dureri sciatice rebele poate parcurge pe jos distanţe apreciabile, în condiţii absolut normale. Doar uneori – când trece prin dreptul unei staţii de autobuz aglomerate, într-un magazin sau la intrarea în sala de cinema, când toată lumea se uită la el -, durerea îl va fulgera din fund până-n talpă, făcându-l să ţopăie brusc, să-şi azvârle picioarele în sus cu o mişcare de french can-can şi, într-o încercare disperată de a-şi păstra echilibrul, să-şi mişte braţele în mod spasmodic. Unii, mai răi la suflet, vor râde; alţii, mai miloşi, vor clătina din cap: „Sărăcul, aşa băiat tânăr şi epileptic…”.
dureri de spate, tataie – rezultate similare: Petreanu
Bre nea Julius, dacă te supără şalele, ascultă aci sfat de la om păţit: medicamentele şi fizioterapia sunt fix pix, şi nici de la sine nu trece. Kinetoterapia, aia e soluţia. Să pui muşchiul la loc pe spate.
Da. Deci le-am avut pe amandoua, la diferite momente in trecut. O data a fost cica lumbago, pardon, scuzati! Trebuia sa stau covrig numa’ pe-o parte, ca sa nu pun nu stiu cate kilo forta pe vertebre. Doctorul ala zicea ca vin vreo cateva… zeci? sute?… de kilograme din astea forta pe vertebra cand e sa fie. Mi-a dat niste pastile si m-a pus sa-mi cumpar seminte de mustar sa-mi fac cataplasme.
Si am patit-o si cu nervul asta de care zici tu, sciatic. Prima oara am crezut ca, in sfarsit, trebuie sa scot apendicele. N-a fost sa fie,insa a fost misto sa mut piciorul de pe acceleratie pe frana si invers ajutandu-ma de maini.
Asa ca m-am apucat de fotbal.
[…] de dureri atroce de spate se va aşeza cu (more…) De la Julius citire X1_AdParams = { ‘pub’ : ‘560302451683403’, ‘site’ : ‘visurat’, […]
Eu am învăţat că n-are leac, aşa că m-am apucat de băut anti-inflamator de Maramureş la crize. Tu să nu faci ca mine, că şi epileptic, şi beţiv nu e-n regulă.
La lumbago, pardon, scuzati!, am baut si eu anti-inflamator din ala de Maramures, numai ca nu se numea anti-inflamator, ci vasodilatator, si nu era din Maramures, ci de la rudele din Turda. Trimis pana la Constanta via Posta Romana, laolalta cu 2 kile de nuci si 3 de fasole.
Ei, si m-am tratat intern cat m-am tratat, pana cand nevasta-mea a decis brusc sa intrerupa cura si a varsat tot medicamentul in chiuveta. Din pacate, flaconul de vasodilatator mai continea circa 1 litru de medicament. Au fost 2. Litri. In concluzie, nu m-am vindecat definitiv, iar consecinta logica este ca, atunci cand ma intind pe burta sa-i citesc juniorului povesti seara si stau in pozitia “barcutza” am pus-o. Ma ridic cu ofuri, injuraturi si scartzaituri.
Si pe langa subiect, de-mi este permis: daca veniti sa petreceti Invierea la mare, cautati-ma sa mergem la Bregovic pe plaja, sa ne facem prastie cu Alkohol.
Chiar trebuia sa imi aduci aminte cat de tare ma doare spatele?
Hm…stau cocotzata pe perne ca un vulpoi. Daca ma impingi…cad 😀
Dar de diminetile alea cand dai sa te dai jos din pat si realizezi ca ai dureri in oase si muschi de care nici nu stiai ca exista, iar oasele si muschii de care stiai, si pe care intentionai sa-i folosesti la mers si alte activitati similare, nu raspund, ce zici?
lasa Julius ca asa te apropii de intuirea/simtirea conditiilor meteo din Atlanticul de Nord, cind s-a scufundat Titanicul, fara sa iti faci update la windows…sau medicamente
Recomand cu incredere ketonal :D…sau vodca(dar pana in 200 de ml ca sa nu patim ca in textul anterior) ! Grupul celor cu dureri atroce de spate te saluta !
eu nu am putut lua nimic pentru ca toate au contraindicatii pentru cei care au astm. so…mi-am tarat piciorul in continuare si am indurat. am luat ceva calmant cu plante si ala m-a ajutat sa merg.
Sigur, urmatoarea iarna eram calare pe placa prin vaioaga din Valea Dorului 😀
va tin la curent cu intamplarile mele cu sciatica/lombago smth azi dupa 14, merem la fizio :))
Asa cum spunea cineva mai sus, kinetoterapie. Si calmante. Plus nervi de otel, ca si asa ramai intepenit 😀
Chiar si un masaj usor facut acasa ajuta. A! Si sa stii ca nu trece doar intr-o sigura sedinta de kineto…
Mai alearga tu mult prin padure c-o sa te calce ursu’…macar scapi de durerile’n spate.
Tratament.. O pastila de Diclotard si… trece ca prin minune.
Vorbesc din experienta. Plus tratament cu Sulfasalazin. 😉
Bine aţi venit la rubrica Cititorii răspund, noi ne plângem 🙂
Ba, nu-i de ras! E nasol rau cu treaba asta. Eu ma tratez lipind cu scoci o patura din triplu strat de lana in jurul zonei lombare. Cand n-o am, merge rabdarea… pana la o limita. Dar serios, cat de amuzant o suna, nu-i de ras!
Sara buna!
Acus, condoleantele mele celor care au probleme de sciatica sau lombare.
Pt cei din Bucuresti, recomand cu caldura (dupa incercari repetate pe pielea/ coloana personale şi ale celorlalţi din familie) cabinetul Somavita de pe G-ral Berthelot, kinetoterapeut Butnaru Constantin.
Ca si in alte situatii, pastilele trateaza efectul si nu cauza. Eu pledez (in toate cazurile) si pentru incercarea medicinii alternative; concret acuma am apelat la Bowtech. Al treilea doctor la care am fost si-a dat seama ca mi-e deplasat osul soldului din imbinarea cu coloana vertebrala. Imi spunea ca-l pune la loc dar, ca sa nu sara din nou, va trebui sa stau 2 saptamani leguma in pat iar a treia as fi avut voie doar prin casa (si, ce era cel mai nasol, fara sex in tot acest interval 🙁 ). Ei bine cu terapia Bowtech oasele s-au reasezat la loc fara faza de legumix. Din pacate nu asta e singura problema la salele mele. Continui terapia …
s-o decis. fizio+acicultura(acupunctura)
Dupa indelungi cautari pe la diferiti doctori, care mai de care laudati si ridicati in slavi, dupa dureri continue timp de 4 ani, de la o banuiala ca ar fi ceva degenerativ, apoi cum ca ar fi o discopatie, am ajuns in sfarsit sa aflu, cu stupoare si cu un sentiment de deja-vu, ca sufar de spondilita anchilozanta si ca ma pricopsisem si cu o hernie de disc pe deasupra. De la fizioterapie, care in cazul asta a facut numai rau, la doctori care m-au trimis la nebuni sau la homeopati, va zic cu mana pe inima: cand epuizati toate variantele, nu ar strica o fuga si pe la un reumatolog. Va veti mira de cate se pot rezolva asa. Fizio – frectie la picior de lemn. Medicamentele cu care am fost indopata pana acum isi spun cuvantul, insa iata ca acum am trecut pe sulfasalazin, si tin cu dintii sa mearga.
Durerea de spate este crancena – ma simt de 100 de ani, si am numai 26. Tot ce este scris in articolul asta este adevarat, de la ridicatul din pat pana la taratul pe strada 😉
Din pacate ne putem lua de mana. Preferam alte imprejurari.. :))
Eu is in tratament cu sulfa(4 la zi) si gimnastica de 9 ani, de la 22 de ani. Deci se poate mai rau, fi multumita. Exact asa ma incurajam si eu. Medicii imi vorbeau la varsta aia, de pensionare… Ha, nimic mai amuzant!
ATENTIE. Baga-te pe grefe… pentru a nu avea probleme cu probele hepatice, sulfasalazinul ca substanta e foarte toxic si ataca ficatul iar ca protectie prefer ceva natural, grefa + alte fructe la greuceanu.
Mai nou si sulfasalazinul costa chiar daca e eliberat pe reteta gratuita…. asa ca treci pe salazopirin. La el nu platesti nimic. E aceeasi substanta-compozitie dar cu alta denumire.
In rest… sanatate!
PS. Nu doresc nici macar 1% durerea noastra celor care au luat in deradere acest subiect pe aici si nu numai. Sunt sanatosi bine mersi si isi permit. Nu ar strica sa fie mai retinuti pe viitor la asemenea subiecte sensibile.
:)) Iata un coleg intr-ale suferintei! Da, si eu as preferat sa ne luam de maina in alte imprejurari. Inca nu am ajuns la 4 pe zi, numai 2, am inceput de o saptamana si ceva, si stiu ca este foarte toxic. Am ameteli si dureri de cap, dar incerc sa compensez mancand mai multe fructe si legume. Curand cred ca o sa incep inotul, chit ca nu stiu, dar mi s-a recomandat. O sa ma bag pe grefe, mersi de sfat. Momentan am reteta pe sulfa, pana ajung la 4 pe zi mai e, si in functie de cum reactionez si de ce imi zice doctorita, poate trec pe salazopirin. Stiu ca se plateste si ca e destul de scumpa sulfa, dar n-am ce face. De putut mai rau, se poate, asta e clar, nu ma plang, ca m-am plans destul.
Nici eu nu doresc nimanui durerea asta, lumea tinde sa ia in deradere durerea de spate; asta e, fiecare cu ce poate.
Multumesc inca o data pentru sfaturi 🙂
Dupa ce am luat un tub de oxigen in spinare (care si-a facut practica in meseria de lacatus mecanic/ajutor de sudor autogen stie)singur singurel… nu am mai scapat de dureri de spate… pana am schimbat patul, acu vreo 2 ani. Bineinteles ca si acu ma doare (stie nevasta, ca pe mine ma doare in …..) cand trebuie sa duc gunoiul….
Mamaaa, parca ar fi numai pensionari pe-aicea! Cum o zis omu’ de dureri de sale, cum are toata lumea ce comenta :)) Patzit si io. Dupa 2 saptamani de pilule si prafuri si toate celea, in care imi lua 15 min sa traversez o straduta cu sens unic, intr-o zi am descoperit ca pot sa merg iar fara sa tarai piciorul drept ca un veteran de razboi care se plimbase pe o alee cu mine. In concluzie, uitand ca sunt in mijlocul strazii la o ora la care este lume, am inceput sa topai ca apucata de streche tipand la prietenul meu: “Baai, pot sa merg! Pot sa meeerg!”
Dac-as fi citit articolul asta la vremea lui, nu ma apuca Pastele de anu’ asta cu sciaticu’in vine! Nororc ca n-a trebuit sa ma tarasc pe strada! Tarsait de ici-colo, maxim patru, cinci metri, pe iarba cruda.
Insa tot raul spre bine: am avut mai mult timp sa admir pomii infloriti, ramanand ore in sir intr-o pozitie, practic, imuabila. 😀
E molima de lombosciatica? Asa rau v-a ruginit Pastele asta? Simona Tache, Insi, NA..
@Chitusca: Adevaru’ e ca de Pasti am fost mai zglobie, de ce sa nu recunosc! Intre Florii si Pasti am compatimit (Saptamana patimilor, deh), practic, cu Iisus, cum ar veni. 😀