Petreanu – plăcerea machiajului fără restricţii

O cititoare Daily Cotcodac ce voia să verifice cum i-ar sta cu o anume coafură s-a speriat foarte tare când, intrând pe acest site de makeover virtual, a dat peste poza lui Vlad Petreanu. De ce s-a speriat? În primul rând pentru că, fiind o femeie tânără, nu mai văzuse niciodată cum arată un bărbat în plină criză de sciatică. Iar în al doilea rând fiindcă ea ştia – ca şi noi, de altfel – că Vlad Petreanu are prietenă, nu că el e prietena… Citeşte mai departe…

Recomandări de seară: cine n-are bătrâni să folosească Google translate

Încă mai există în presă oameni care scriu bine. Mă rog, nu știu pentru câtă vreme, că au început să cam iasă la pensie (Răzvane, depune-ți, mă, dosarul de pensionare, ții ocupat locul unui tânăr bine pregătit profesional, cu solide cunoștințe de Google translate).
Citeşte mai departe…

Lațul amintirilor

Trilulilu a lansat Zonga

Aseară, în club La Scena, Trilulilu a lansat Zonga, o aplicație care oferă acces la cea mai mare colecție de muzică oficială din România. E încă în versiunea beta, dar vă puteți face o idee răsfoind site-ul lor. Ce am înțeles eu până la ora asta, după două aspirine: Citeşte mai departe…

Nosferatu loveşte din boschet

„Nenică, ori vrei să mă faci de râs, ori ai un simţ al umorului de fineţea unui tren marfar în marş. Păi ce texte publici de la mine, vrei să mă faci de râs? Sunt multe dezastre pe blogul meu, dar precizia cu care le selectezi p-alea catastrofale mă înspăimântă”, îmi scrise Petreanu ieri pe mail. Tonul său mai degrabă mâhnit decât revoltat, jignirile bine temperate și încheierea forțat optimistă mă duc cu gândul că n-ar vrea totuși să se strice cu mine – cumva, nu știu de unde, pare că a înțeles că vreau să-i fac un bine atunci când îi pun câte un link aici. Mizez pe elita comentatorilor Daily Cotcodac, și în special pe maestrul Cougar, regele trollingului, că lucrurile nu vor sta deloc așa.

Nosferatu loveşte din boschet (titlu alternativ: Ambulanţierii groazei loveşte năprasnic la organ)

Vlad Petreanu

Înţeleg că e o mare panică printre mămici şi mămăi (specia de curtea blocului, sub-aria băncuţa de lângă ghenă) în chestiunea difuză a unor presupuse răpiri de copii pentru prelevare de organe.

Cum ar veni, taman când mam’mare e-ntoarsă cu spatele la ăla micu’, pac! sare răpitorul din boschet, smulge copilul şi se transportă cu el în gheare spre o sală de operaţii clandestină, un’ să i se extragă orgănelele lui proaspete şi mici, numa’ bune să fie transplantate, tot clandestin, la bătrâni perverşi şi bogaţi (şi foarte mici de înălţime).
(Continuarea o puteti citi pe Amar de Zi… )

Scenă de viaţă în subteran

Vlad Petreanu

Bucureştenii sunt claustrofobi. Parcarea subterană de la Inter este mereu liberă, dar bucureştenii preferă să se ia de gulere pentru un loc cât batista pe trotuarele de deasupra. Dar, aşa e, la subsol te striveşte tavanul, pe care-l ştergi cu scăfârlia dacă porţi bocanci cu talpă groasă. Afară, spaţiu, nene, spaţiu la verticală. Nu că ţi-ar folosi la ceva, dar omul e vicitima convingerilor sale – iar bucureşteanul cu atât mai mult.
(Continuarea o puteti citi pe Amar de Zi… )

Recomandări de seară

64% dintre români cred în miracole, arată un sondaj realizat de Fundația Soros. 25% cred în astrologie sau horoscop. 60% cred în deochi. În muncă – nici n-au mai pus întrebarea.
Citeşte mai departe…

3 poveşti cu Petreanu, aşa cum s-au întâmplat ele (3)

Julius

Într-o duminică, pe la prânzişor, sunt chemat în biroul redactorului şef. Duminica e o zi moartă pentru presă, cele mai palpitante ştiri provin din conferinţele de presă. „Şefu’ se plictiseşte”, îmi zic. „Probabil, doreşte companie de calitate”.

– Luaţi loc, domnu’ Julius, mă pofteşte Petreanu, cu o voce spartă, fără să-şi ridice ochii din ziar.

Carevasăzică, e prost dispus – Petreanu e ca Vorobianinov, mareşalul nobilimii al lui Ilf şi Petrov, ghiceşti imediat în ce dispoziţie s-a trezit. Când e bine dispus, îmi spune „băi Giulius”; când e prost dispus, sunt „domnu’ Julius”, cu „J”.
Citeşte mai departe…

3 poveşti cu Petreanu, aşa cum s-au întâmplat ele (1)

Pe Petreanu nu l-am cunoscut prea bine câtă vreme am lucrat împreună, şi nu pentru că el era redactor şef iar eu doar un amărât de reporter, deci socialmente complet diferiţi, ci pentru că învăţasem deja că la slujbă e exact ca-n dragoste: nu e bine să te încrezi în relaţiile bazate pe sinceritate.

Trei sunt întâmplările pe care amândoi ni le amintim din acea perioadă. Bineînţeles, ni le amintim complet diferit – mărimea salariului, să ştiţi, e o lentilă foarte sensibilă. Indiferent ce mizerii colportează Petreanu în lipsa mea (slavă Domnului că eu nu am acest obicei!), vă ofer acum nebănuita şansă să aflaţi adevărul gol-goluţ. (Citeşte prima poveste pe Amar de Zi… )

Trupele DC eliberează Amar de Zi

Cotcodaci! Dictatorul Petreanu a fugit de pe Amar de Zi! La cererea cititorilor acestui blog, armatele eliberatoare ale Daily Cotcodac au intrat pe petreanu.ro.
Citeşte mai departe…