Julius Constantinescu

Mama a venit în vizită la mine pentru câteva zile. Sora mea cea mare mi-a arătat pe loc foloasele pe care urma să le trag de aici, exclamând cu entuziasm: „Ce bine, o să aibă cine-ți face și ție o mâncare caldă!” Asta, bineînțeles, după ce și-a exprimat regretul cât se poate de sincer că nu poate sta la ea, lipsa spațiului locativ răpindu-i, din păcate, această bucurie.
(more…

Julius

Cu Arpad Paszkany, patronul CFR-ului, am fost coleg de facultate. Doar în primul an – eu i-am făcut și pe ceilalți patru. Era un tip de gașcă, ne-a părut rău când s-a lăsat de școală, prin vară, din cauza unor profesori obtuzi.

Mi-am adus aminte de el într-o zi, discutând cu un fost coleg de facultate (pentru cititorii obișnuiți ai Daily Cotcodac: Dexter).

- Mă, zic, da’ proști mai suntem! Am ajutat o groază de loaze să termine facultatea, da’ pe colegul Arpi, așa un om fain, o dată nu l-am trecut vreun examen. Ia zi, mă, de câte ori i-ai dat tu să copieze? (more…

Julius Constantinescu

Nu știu dacă ați observat, dar în ziua de astăzi nu mai există pete obișnuite, care să iasă cu un detergent obișnuit. Chiar și altădată banalele pete de cafea, ketch-up sau muștar au devenit acum niște pete dificile, pe care producătorii de detergenți le tratează cu toată seriozitatea, inventând detergenți tot mai competitivi în speranța că le vor veni de hac.

Pe vremea lui Ceaușescu exista un status-quo: nu erau decât pete obișnuite și detergenți obișnuiți (vă mai amintiti, poate, cutiuțele alea mici din plastic). Se lupta după reguli stricte, aproape cavalerești. De fapt, petele erau atât de rudimentare încât, de multe ori, ieșeau și cu săpun de rufe! (more…

Respect pentru fani și un mic pipi pe Republica Populară Chineză:

Reamintim, pentru cititorii care au chiulit de la Rubrica de metale noi, că formația Chthonic militează pentru independența Taiwanului (ceea ce nu i-a împiedicat deloc pe chinezi să-i pirateze și să-i vândă albumele, probabil Mao se dă cu craniul de pereții mausoleului).
(more…

Julius Constantinescu
Icneam prin somn și zvârleam din picioare, căci visam teribil: o creatură cadaverică, cu pielea galbenă și stafidită ca o mumie, rară la păr și oribilă la privit, făcea obiectul terorii generale. Se spunea că deprinsese gustul tuturor cărnurilor încă din burta hidoasei creaturi care îi dăduse viață, și că încă de pe atunci prefera carnea de om.
(more…

Julius Constantinescu

Aurel Tătar, unul dintre tinerii de perspectivă de care Dejul nu duce deloc lipsă, părăsise bodega și se îndrepta spre casă, așa cum îi șade bine unui om gospodar. Aerul tare de-afară îi limpezise mintea, și iată-l pe tânărul nostru căutând o soluție pentru excedentul de bere procesată de harnicii săi rinichi. Pentru un tânăr mai puțin ager, lipsurile cu care se confruntă sectorul toaletelor publice din municipiul Dej ar fi fost poate o problemă; nu și pentru agerul Aurel, care observase că Dejul suplinea această lipsă printr-un număr îndestulător de garduri. (more…

Julius Constantinescu

Dacă la ştiri se anunţă că în zona Vrancea s-a produs un cutremur de 4,1 grade pe scara Richter – ştire de umplutură, un cutremur de genul ăsta nu clatină nici măcar un pahar –, mama mă sună să se asigure că n-am păţit nimic. În caz că pe Calea Dorobanţi se ciocnesc un Maserati şi un Ferrari, mama intră în panică şi sună să vadă dacă sunt bine, deşi eu am o rablă. Dacă pe CNN se anunţă că naveta spaţială Discovery s-a ciocnit cu nava USS Enterprise a căpitanului Jean-Luc Picard undeva în galaxia Andromeda, mama mă sună să mă-ntrebe dacă nu mi-a căzut cumva un nit în cap. Se întâmplă.

Alteori nu mă întreabă direct dacă am păţit ceva, mă ia pe ocolite. (Continuarea o puteti citi pe Pensionarul.ro… )

Julius

Păstrând tradiția de anul trecut, câștigătorul de anul acesta al RoBlogFest-ului, George Damian, a pășit pe scenă cu aceleași emoții pe care le-a avut și îndrăgitul Eftimie: să reziste naibii în picioare măcar 2-3 minute și, dacă e posibil, să nu vomite pe MC-ul evenimentului.

Îmbrăcat la cămașă și sacou (aici a rupt cu predecesorul său, îndr. Eftimie urăște sacourile – probabil fiindcă te strâng atunci când ridici halba), rotofeiul documentarist s-a rostogolit pe scenă, a privit cu un aer buimac cinstita asistență prin ochelarii săi rotunzi și, câteva clipe lungi, s-a balansat periculos. Revenit într-o poziție sigură, a apucat microfonul și a răcnit fericit: (more…

Julius Constantinescu

Pe la 1 noaptea, cobor de la un amic din Dristor și-mi găsesc mașina blocată de o Dacie 1310. Pentru că n-o lăsasem pe un loc plătit, sun la secția 12, mai ales că nu mai vorbisem de mult cu prietenii mei cu chipiu și mă gândeam că-s îngrijorați că nu mi se mai întâmplase nimic (probabil au bănuit ei că m-am mutat din cartier, mai ales că știu și ei că zona nu e sigură, dat fiind că o păzesc chiar ei). După câteva minute, apare un agent burtos. Nu-l cunoșteam, era nou, chiar îmi venea să-i zic: “Bă, n-ai semnat tu atâtea procese verbale câte AN-uri am eu la Secția 12!”. Tipul aruncă o privire ce trăda competență, așa cum numai polițiștii supraponderali știu să arunce, și-mi comunică părerea lui:

- O fi stând p-aci, de-aia v-a blocat. (more…

Încep să vină ofertele pentru CotcoTrip, în câteva zile zile le adun pe toate și facem un grup pe facebook să le dezbatem.
(more…