Serată muzicală DJ Cotco
În 1791, Mozart a primit de la un nobil cu dare de mână o comandă pentru un requiem – ”Să fie ceva frumos, domnu’ Mozart, să plângă lumea”. A luat pe loc jumătate din sumă drept avans (pe vremea aia lumea era înapoiată și banii se dădeau pe loc, nu ca acum, la 60 sau 90 de zile) și s-a apucat de treabă.
Doar că, așa cum frumos s-ar exprima televiziunile noastre, Mozart s-a dus să cânte cu îngerii înainte să termine Requiemul (în re minor, ca să fim riguroși). Nevastă-sa, femeie practică, în loc să-și smulgă părul din cap și să se tânguiască: ”Unde ai plecat tu, Amadeuse? Muriși și mă lăsași cu datoriile pe cap!”, a angajat repede un fost elev de-al lui bărba-su, să termine comanda și să ia restul de bani de la client.
În fine, ăsta n-a izbutit mare lucru, dar femeia e înzestrată de Dumnezeu cu tenacitate: nevastă-sa a angajat un alt elev, care s-a încadrat cu Requiemul în deadline.
Din ”Lacrimosa”, Mozart apucase să scrie doar opt măsuri înainte să plece să cânte cu îngerii, restul e scris de băiatul ăla.
Nimeni nu reține cum îl chema pe băiatul respectiv. Practic, nu s-a schimbat nimic în 200 de ani: era un băiat oarecare despre care se știe că respectă deadline-urile, astăzi probabil ar fi lucrat în Pipera.
Mozart – Lacrimosa
Măi, tu pui presiune pe noi, să ne cuprindă remuşcările. Nu doar că n-ai putut plăti serverul, nici pe DJ Cotco nu l-ai recompensat material, dar uite cum sare bietul de el în ajutorul site-ului de pamflete şi alte aroganţe…
Oare cum e pana la urma? Daca atingi fericirea iti cresc aripi sau trebuie sa ajungi in Rai ca sa ai voie sa o atingi?