Serată muzicală DJ Cotco: pentru cine a compus de fapt Antonín Dvořák

DJ Cotco

 

Îndesat, rotunjor, naționalist, habotnic, valoros, de formație solidă – ai spune că tocmai l-am descris pe George Damian​. Vorbeam însă despre Antonín Dvořák​, unul dintre cei doi fondatori ai școlii muzicale cehe.

 

Organist în biserică (știu, încă pare că vorbesc despre fratele George), acest muzician serios și foarte prolific era prototipul est-europeanului din spațiul de influență germană, așezat și plicticos, care își netezește tacticos mustățile înainte să ducă halba la gură. Citeşte mai departe…

Serată muzicală DJ Cotco: cum era să-și încheie Rahmaninov cariera în băutură

DJ Cotco

 

Serghei Rahmaninov e considerat ultimul romantic al muzicii clasice. Ceea ce nu e neapărat un lucru extraordinar – îmi imaginez cum, pe la mijlocul anilor 1910, instrumentiștii își dădeau coate când intra Rahmaninov în sală: ”Hai că iar a compus moș Serghei una de-aia nouă de-a lui, ca pe vremea lui Ceaikovski. Pe barba lui Rasputin, iar o s-o ardem cu transcripții de vioară din secolul trecut!”
Citeşte mai departe…

Platon, filosoful care a spus ”Când iubești, sexul nu contează”

Alexandru Vasile Sava

 

Spre deosebire de Socrate, Platon nu părea a avea vreun handicap în ce privește seducția: venea dintr-o familie din înalta aristocrație, era un atlet de succes, pasionat de filosofie și care, după unele surse, ar fi fost și un poet relativ reușit. O combinație astăzi foarte rară, după cum ar putea atesta orice femeie care a ieșit vreodată la o întâlnire cu un sportiv, un poet, un student la filosofie sau cu un puștan de bani gata. Poate că tocmai din cauza aceasta, prea răsfățat fiind de zei, Platon nu s-a mulțumit cu plăceri fizice obișnuite – cum s-ar mulțumi în zilele noastre, ca să dau un exemplu la întâmplare, un bărbat însurat.
Citeşte mai departe…

Serată muzicală DJ Cotco

DJ Cotco

 

Știm despre Vivaldi că în vremea sa era considerat, în cel mai bun caz, un tip excentric; dușmanii îl prezentau drept avar, iubitor de lux, imoral, cu un comportament scandalos. Probabil adevărul era undeva pe la mijloc – ce este sigur e că Vivaldi nu era nici pe departe la fel de plicticos ca cei care se duc azi la Filarmonică să-i asculte concertele.

 

Fiind preot, a fost numit profesor la azilul din Veneția pentru orfane și fete provenite din afara căsătoriei. Bârfele vremii îl prezentau pe Vivaldi drept un satyr cu părul roșu care e mai mult decât îndrumător pentru fetele tinele din orfelinat – cum ar veni, cam ca un profesor din zilele noastre la un liceu bun din București. Citeşte mai departe…

Cele şapte taine ale călugărului (4)

Ovidiu Alexandru Raețchi

 

IV
Primele amintiri din viata micului iudeu crescut de franciscani erau legate de calcio florentino, un joc ciudat care luase nastere chiar in fata Basilicii Santa Croce cam pe vremea lui Lorenzo Magnificul. Tinand traditia, barbatii de sange bun ai Florentei se strangeau cu zecile in fata bisericii, cum prindeau putin timp, in echipe de cate douazeci si sapte; se loveau bezmetic, isi zdrobeau testele si isi puneau piedici, incercand sa impinga, cum apucau, cu mana, capul, piciorul – ba chiar si cu dosul – o minge cam de marimea lunii pline intr-o bucata de plasa: un joc prostest si salbatic, menit, de buna seama, sa nu lase vreo urma-n istorie.
Citeşte mai departe…

Serată muzicală DJ Cotco

În 1791, Mozart a primit de la un nobil cu dare de mână o comandă pentru un requiem – ”Să fie ceva frumos, domnu’ Mozart, să plângă lumea”. A luat pe loc jumătate din sumă drept avans (pe vremea aia lumea era înapoiată și banii se dădeau pe loc, nu ca acum, la 60 sau 90 de zile) și s-a apucat de treabă.

 

Doar că, așa cum frumos s-ar exprima televiziunile noastre, Mozart s-a dus să cânte cu îngerii înainte să termine Requiemul (în re minor, ca să fim riguroși). Nevastă-sa, femeie practică, în loc să-și smulgă părul din cap și să se tânguiască: ”Unde ai plecat tu, Amadeuse? Muriși și mă lăsași cu datoriile pe cap!”, a angajat repede un fost elev de-al lui bărba-su, să termine comanda și să ia restul de bani de la client.

Socrate, omul care a inventat sapiosexualii

Alexandru Vasile Sava

 

Putem presupune că Socrate, la fel ca orice fată din ziua de azi, nu dorea de la viață decât un băiat frumos, de familie bună și tinerel, cu care să poată schimba o vorbă în drum spre gymnasium sau să se giugiulească de-a lungul serilor calde atice, care să-l aline la bătrânețe și care eventual să-i cumpere din când în când o tunică nouă sau o pereche de sandale șic, „cum a primit și Gorgias săptămâna trecută de la ucenicul său”. Din păcate însă, Socrate era lipsit de armele obișnuite ale seducției. Urât, pisălog până la exasperare, celebru neștiutor de toate și relativ sărac față de aristocrații zvelți pe care îi curta, filosoful nostru a trebuit să recurgă la mijloace neconvenționale pentru a-i agăța. Așa a luat naștere maieutica.

 

Arta maieuticii constă, în principiu, în a evita să-ți abordezi direct partenerul, preferând să-i erodezi gradual stima de sine până când acesta cedează sau te pocnește. Citeşte mai departe…

Sex pidosnic și filosofie în Grecia antică

Adina Ștefănescu

 

Sofiștii, profesorii de papagal

Dacă se întâmpla se te naști în persoana unui grec liber, bărbat, acum 2.500 de ani, aveai câteva mici obligații: să îți plătești taxele, să mergi la război (dacă nu anual, măcar la cincinale) și să faci politică (pe vremea aia era democrație participativă, nu prea puteai s-o arzi scârbit de politică pe terasă la MȚR). Dar ca să fii capabil să articulezi două vorbe în agora îți trebuia un minimum de instruire, pe lângă scris, citit și socotit. Cum s-ar spune, trebuia să fii persuasiv, să folosești arta retoricii, pentru că în democrație nu dai cu pumnul, dai cu demagogia. Or, ca să poți deveni un bun și îndrăzneț papagal, trebuia să deprinzi această calitate prin învățătură.

 

Education-in-ancient-Greece-3

 

Societatea greacă s-a gândit la toate și, pentru a-i învăța pe tineri să devină buni de gură, a inventat sofiștii, filosofi prin excelență. Gemeau spațiile publice de acești cinstiți înțelepți, care te ajutau – contra unei sume de bani, evident –  să înțelegi legile, să gândești critic și să te contrazici până te pleznea careva. Citeşte mai departe…

Cele şapte taine ale călugărului (3)

Ovidiu Alexandru Raeţchi

 

Citeşte: Prima parte, Partea a II-a

 

Cu toata nenorocirea lui de orfan si cu tot felul lui mohorat de a privi in jur, Alon a avut parte de o copilarie aproape fericita, fiind asezat de soarta si de coruptia functionarului florentin, in primii ani de viata, inainte de a lua drumul Greciei, intr-un colt aproape vrajit de lume: in Basilica Santa Croce isi dormeau somnul de veci – in sarcofage somptoase, de pe vremea marilor Medici – Michelangelo Buonarroti, invatatul Machiavelli, autor al unor importante istorii, pisanul Galileo Galilei – cel care il cam necajise pe papa – sau Leon Battista Alberti, parintele tuturor marilor artisti ai Florentei. Pana si Dante avea un minunat mormant acolo, desi, la drept vorbind, corpul ii fusese ingropat la Ravenna, unde fusese exilat, pe buna dreptate, pentru ganduri necurate.
Citeşte mai departe…

Cele șapte taine ale călugărului (2)

Ovidiu Alexandru Raețchi

 

Citește prima parte aici
 

II

 

La exact sase saptamani dupa savarsirea brit milah-ului, Baruch a murit pe un drum de tara, mai la deal, cu un cutit infipt in spinare, jefuit de cerceii si inelele din incrustarea si vinderea carora isi hranea familia. A horcait si s-a tarat vreo doua ore, sub cerul instelat al Toscanei, gandindu-se infuriat ca o va lasa singura pe Rahela – pana cand tot sangele i s-a scurs din corp. Cand a simtit ca se va duce, i-a multumit lui Iahve, Cel al carui Nume apare de 6823 de ori in Cartile Sfinte, pentru ca moare dupa ce samanta lui a dat rod bun, barbatesc; a mai apucat sa isi spuna ca ii e frig si sete – si chiar atunci a vazut cum doisprezece ingeri vin ca sa il duca la sanul lui Avraam. Citeşte mai departe…

Comentarii Recente

  • @Dan1, Tzica cred ca e in vreo biblioteca, restul sunt pe facebook.:-)
  • @sebra: Auzi sebruţo, da ‘ pe Rozica, Cms, Ruşen, Ciprian, NA sau Tzica i-ai mai văzut? 🙂
  • Ca de obicei,Sebra are dreptate ! De fapt,doamnele au intotdeauna dreptate !! Barbati din toate tarile,uniti-va...
  • Eu sunt sigura ca Ina a scris textul iar Julius a bagat promo.
  • Insinuezi ca doamna Ina nu le are cu virgulele, ori ca Julius-Mogulius semneaza textele CA COpyPonta?!?