Poveste de Crăciun din viitor
Julius
Pe mine apropierea sărbătorilor mă face întotdeauna mai optimist.
– Când o să fiu la azilul de homleși, mă confesam deunăzi unor prietene foarte bune, în zdrențe și cu barba plină de firimituri, și o să povestesc că am fost cândva cu niște femei mișto de tot, credeți că o să mă asculte cineva? Nu știu de ce am impresia că or să mi-o taie scurt: ”Da, tataie, știm, Angelina Jolie a umblat vreo trei ani după tine. Acum culcă-te”.
– Cred că visezi, m-au întrerupt prietenele mele foarte bune. Azilul e scump, tu o să fii un homeless pe stradă. O să stai întins pe băncuță în parc, cu capul pe un sac de cârpe, și o să povestești toate astea câinilor vagabonzi. Iar ăia vor da îngăduitor din coadă.
Ați urmărit emoționanta poveste de iarnă ”Fetițe și chibrituri”.
Eu de aia am facut un copchil si investesc in cariera lui de lautar. Sau fotbalist. Ca sa imi plateasca un azil ca lumea, cu mini-bar la cap si bere la rece.
Fanteziile nu`s de-un fel…
[…] Julius Pe mine apropierea sărbătorilor mă face întotdeauna mai optimist. – Când o să fiu la azilul de homleși, mă confesam deunăzi unor prietene foarte bune, în zdrențe și cu barba plină de firimituri, și o să povestesc că am fost cândva cu niște femei mișto de tot, credeți că o să mă […]… citeste mai mult […]
Ce-ti veni cu azilul de homelesi? Tu ai un blog, castigi pe rupte… Bine, te si preocupi sa fie tot timpul texte noi!… 😀
Aiurea! La batranete Julius o sa fie un soi de Hugh Hefner autohton, cu totii stim asta. Vaicarelile astea-s de fatada, ca poate mai citesc si colegii socialistii DC.