Şilavarăcald

Vi se întâmplă uneori, când vă aşteptaţi rândul la medicul de familie, să vă intre în faţă un tip/o tipă spilcuit/ă, care-l ţine de vorbă pe doctor suficient de mult încât să vă vină să-l luaţi de guler şi să-l azvârliţi pe trepte? Stati liniştiţi; sunt reprezentanţii firmelor de medicamente şi au rolul de a-i ţine la curent pe oamenii în halat alb cu ultimele noutăţi din domeniu. De regulă, ei/ele sunt persoane tinere, cu aspect plăcut şi cu darul convingerii. Excepţiile nu fac decât să ne încânte – ca Aiurica, de exemplu, fetişcana aia care ne prezintă nu ştiu ce tip de lapte praf. Şi, când zic: “nu ştiu ce tip”, nu e din cauza neatenţiei mele, ci a faptului că-şi schimbă locul de muncă o dată la 3-4 luni, de nu mai ştie nici ea bine ce produs promovează. (more…

Saki (Hector Hugh Munro)

Deschiderea unui nou centru comercial destinat locuitorilor din West End, în special celor de sex feminin, m-a făcut să reflectez. Chiar cumpără femeile vreodată ceva? Desigur, este binecunoscut faptul că merg la cumpărături cu aceeaşi fervoare cu care o albină zboară din floare în floare, dar oare şi cumpără ceva? Date fiind banii, timpul şi energia pe care le consumă în acest scop, eforturile lor comerciale asidue ar trebui să aibă ca rezultat o aprovizionare perfectă cu toate cele necesare în casă; or, dimpotrivă, e de notorietate publică faptul că servitoarele (la fel ca şi gospodinele, indiferent de clasă socială) îşi fac o mândrie din aceea că veşnic le lipsesc chiar şi cele mai banale produse. “N-o să ne mai ajungă gelatina până joi” prevestesc pe un ton fatalist şi, într-adevăr, joi nu mai au gelatină. (more…

Pentru doamne – băieţii de la Judas Priest, probabil după ce s-au însurat şi n-au mai avut voie să cânte cu toţi golanii.

(more…

Şilavarăcald

De obicei, prezentările de medicamente la care participăm de câteva ori pe lună sunt destul de plictisitoare, dar ieri am avut una mai săltăreaţă. Adică a început cu luarea curentului. Chestie care l-a pus pe medicul care urma să conferenţieze în imposibilitatea de a scoate o vorbă, că doar toată ştiinţa lui de carte stătea în memoria laptopului care se încăpăţâna să nu pornească doar de la baterie. (more…

Julius Constantinescu

23 iulie
1612 Tătarii înving armata moldoveană la Cornul lui Sas şi îl iau prizonier pe Constantin Movilă, gândindu-se probabil că domnul Moldovei ar fi un suvenir foarte potrivit să le aducă aminte de această ţară frumoasă şi bogată în pradă.

24 iulie
1945 Preşedintele Harry Truman îl informează pe Stalin că SUA deţin bomba nucleară – deci, dacă se gândeşte cumva s-o fure, măcar să ştie de unde. (more…

Radu Pircă

• Secolul al XIX-lea
După înfrângerea finală de la Waterloo, urmaşii capeţienilor au revenit pe tron, pentru o nouă tură de incompetenţă (“Restauraţia” ). Singurele realizări au fost înfiinţarea Legiunii Străine (motivele ar trebui să fie destul de evidente, dacă aţi ajuns cu lectura până aici) şi crearea imperiului colonial francez, total nerentabil, dar bun pentru a ridica moralul soldaţilor, care măcar pe sălbaticii cu suliţe erau destul de siguri că pot bate, . A fost nevoie de două revoluţii pentru a scăpa definitiv de ei în 1848, cînd poporul a pus iar mâna pe putere. Evident, atunci când francezii au fost puşi să aleagă un înlocuitor pentru urmaşii capeţienilor, l-au ales, cu înţelepciune, pe nepotul lui Bonaparte. (more…

• Cititorii din Bucureşti care nu au reuşit să intre în posesia unui număr al ziarului Daily Cotcodac o pot face acum la librăria Cărtureşti din strada Verona (suntem convinşi că ştiţi unde e, doar vă faceţi veacul prin librării; precizarea este, normal, pentru eventualii cititori din provincie: aia de lângă piaţa Romană, vizavi de Patria). Întrebaţi la casă de ziar – dacă vă spun că nu-l mai au, e clar, vor să vă ducă de nas să cumpăraţi cărţi.

• De asemenea, îl mai găsiţi şi la Club Underworld (strada Colţei nr. 48 – de la piaţa Rosseti o luaţi pe Hristo Botev şi apoi faceţi a treia străduţă la dreapta; dacă veniţi dinspre Universitate, deja e prea simplu ca să vă mai explicăm). (more…

Ovidiu Eftimie

Bine mă, oi fi fost eu mahmur, am ras nişte beri şi câteva carafe de vin dobrogean cu o seară înainte, şi poate mă bătea şi soarele în cap, dar, de ce naiba beam IceTea cu aromă de Aloe Vera??

Trebuie să fi existat un moment important în evoluţia omenirii când trei cercetători fumaţi bine au privit cu atenţie planta de birou (căutaţi pe google să vedeţi ce-i aia aloe vera dacă nu ştiţi) şi au zis :“Băă, ştii ce ar trebui să facem cu planta asta?”; “Nu”; “S-o băgăm în şampon!”. Şi astfel au apărut zecile de şampoane cu extract de Aloe Vera.

Da’ ca să bage aromă de Aloe Vera în IceTea trebuie să fi fost ceva mai mult. (more…

Julius şi Pircă

Printre marile paradoxuri, există unul pe care de veacuri filosofii şi logicienii îl ignoră cu bună ştiinţă, ca să nu vadă lumea cât sunt de incompetenţi. Haideţi să fim sinceri: orice prost poate rezolva paradoxurile Kleene-Rosser sau Grelling-Nelson (mă rog, după cum se vede din numele lor, de fapt orice doi proşti), dar îi desfid pe toţi marii gânditori, de la Aristotel la Wittgenstein, să-mi explice de ce obiectele din baie se murdăresc, paradoxal, cel mai tare. (more…