Dacă ați trecut de partea culturală a week-end-ului fără leziuni cerebrale sau alte traume, meritați și un joc. În caz că sunteți ecologiști (noi nu vă dorim, dar asta e, în viața unui om se mai întâmplă și nenorociri), sigur o să-l apreciați, fiindcă e cu salvarea planetei, corporații petroliere ticăloase care distrug mediul, politicieni corupți ca să închidă ochii în fața poluării etc. Sigur, dacă sunteți ecologiști din ăia care cred că să protejezi planeta înseamnă să salvezi în fiecare an Vama Veche, jocul nu e pentru voi, fiindcă nu are butoane de „vomitat pe plajă”, „mers mâncat ceafă de porc la Bibi” „vomitat iar pe plajă cot la cot cu Mircea Toma”. (more…

Radu Pircă

• Secolul supremaţiei franceze
Noul rege, Ludovic al XIII-lea, era foarte preocupat de cai şi de băieţi frumoşi şi a lăsat regatul pe mâna cardinalului Richelieu. Acesta a transformat Franţa într-o mare putere – de fapt, mai fusese şi înainte, dar numai până la prima bătălie. După ce i-a pus cu botul pe labe pe nobili şi pe calvini şi a creat Academia Franceză ca să aibă cine să-l laude, Richelieu a găsit un război – cel de Treizeci de Ani – suficient de uşor şi cu duşmani destul de epuizaţi încât francezii să poată ieşi învingători. Din păcate, regele şi Richelieu au murit prea devreme iar pe tron a urcat Ludovic al XIV-lea (foto), un habotnic afemeiat convins că Franţa trebuie să stăpânească întreaga Europă – şi care, în plus, mai avea şi 5 ani, deci o grămadă de domnie în faţă.
(more…

JAROSLAV HAŠEK

Pe ghidul meu îl chema Jiri şi cum se întâmpla să fie catolic, mi-a sugerat să mă spovedesc înainte să pornim în ascensiune. L-am refuzat, aşa că m-a rugat să-i dau nişte bani ca să-şi ia de băut cât suntem încă în Berna. L-am servit cu dragă inimă.

Plin de bunăvoinţă, mi-a oferit o bucăţică de arsenic pe care muntenii îl ronţăie aşa cum roadem noi cubuleţele de zahăr.

“Cu plăcere”, am spus, mulţumindu-i din tot sufletul.

Jiri a băut atât de mult încât vroia să mă lege de el cu o coardă de siguranţă pe când eram încă în Berna. M-am văzut nevoit să-l refuz din nou şi am plecat fără să fim legaţi între noi spre cabana domnului Grafergeren, care ne-o luase înainte pe un măgăruş.

“Dacă nu o să vă mai revăd niciodată”, mi-a spus Margareta la plecare, “am să vin din când în când să mă rog la mormântul dumneavoastră”. Ce inimă bună au aceste fetişcane din Elveţia! (more…

JAROSLAV HAŠEK

Aş vrea să vă previn de la bun început că nu era absolut deloc intenţia mea, în cursul peregrinărilor prin Elveţia, să-mi rup gâtul, şi că atunci când mi-am adunat curajul pentru a urca pe Moasernspitze am făcut-o doar la îndemnul unor puteri mai presus de mine. Eram sub influenţa a trei sticle de vin şi a fiicei hangiului din Berna la care le-am băut. (more…

Pentru că până acum aţi dat dovadă de o răbdare de fier citindu-ne toate prostiile, v-am pregătit, la week-end-ul cultural, o mică surpriză: o povestire de Jaroslav Hašek, creatorul bravului soldat Svejk, tradusă pentru prima oară în limba română. O puteţi citi mâine, doar în Daily Cotcodac. Traducerea îi aparţine lui Radu Pircă.

Julius şi dna Pircă

• Opera din Constanţa va fi desfiinţată, pentru a se reduce costurile la bugetul local. De asemenea, Muzeul naţional de arheologie din Constanţa, Muzeul de artă şi Muzeul de artă populară vor fi comasate într-un singur muzeu. Mai mulţi artişti s-au arătat dispuşi să vină totuşi chiar şi pe gratis la serviciu numai să nu moară opera, dar consilierii i-au asigurat că nu e nevoie. Să sperăm că banii economisiţi de la cultură vor fi folosiţi cu cap – de pildă, să mai salvăm cu ei nişte troglodiţi de la inundaţii.

• Aseară, în timp ce poporul român o plângea pe Mădălina Manole, Obama vorbea despre măsuri anti-criză. Normal, asta era pe CNN şi am schimbat imediat fiindcă alea nu sunt ştiri (more…

Julius şi Pircă

16 iulie
1794 În Franţa se inaugurează prima linie telegrafică din lume, între Paris şi Lille. Primul mesaj trimis este: “Cetăţene Robespierre, deschide-ţi în puii mei telefonul, că de trei ori mi-a intrat căsuţa poştală până acum!”.

17 iulie
180 Prima atestare a existenţei creştinilor în Nordul Africii, în oraşul roman Scillium. Este vorba, se pare, de o cutie cu mâncare umedă pentru lei.

18 iulie
64 d. Chr. Roma e devastată de un imens incendiu. Împăratul Nero, acuzat că ar fi la originea sinistrului, se apără spunând că n-ar fi putut comite o faptă atât de oribilă deoarece în momentul respectiv tocmai plănuia uciderea maică-sii. (more…

Pentru că Pircă s-a eschivat pretinzând că are de scris (deşi orice om de bună credinţă poate vedea cu ochii lui că n-a mai publicat nimic pe site de vreo două săptămâni), distribuirea ziarului Daily Cotcodac a căzut din nou în sarcina mea. Nefiind obişnuit să pierd timpul (Pircă s-ar putea să vă spună altceva, dar am văzut mai devreme ce preţ se poate pune pe cuvântul lui), le-am dat deja aproape pe toate – abia dacă mi-a mai rămas un rest de vreo 7.000 de ziare. Ziare pe care, evident, le-am păstrat special pentru cititorii noştri care şi-au exprimat dorinţa de a căpăta un exemplar. (more…

Când eram eu mic, exista un singur tip de robinete: alea cu obertainer. Se stricau des, moment în care începeau să vuiască oribil, dar puteau fi reparate de oricine (mă rog, oricine afară de un inginer de instalaţii, care v-ar fi spus că el nu e instalator, să se priceapă la partea practică – cititorii n-au de unde şti că faci aluzie la mine, Pircă, prin urmare paranteza asta n-are nici un haz pentru ei; n-o şterg doar ca să te las să te faci de râs – n.J.). De asemenea, pentru un copil, să poată folosi cuvântul “obertainer” era maxima realizare lingvistică, cam cum ar fi azi să ştie ce înseamnă “serendipitate” (mă rog, nu spun acum că n-ar lua bătaie de la ceilalţi puşti dacă s-ar lăuda prea mult cu asta) sau de la ce vin iniţialele “BDSM” (de fapt, eu nu ştiu precis de la ce vin, dar copiii de la mine de la bloc s-ar putea să ştie). (more…

Radu Pircă

• Epoca Renaşterii şi Reformei
Pentru că armatele franceze abia îşi intraseră în formă cu faimoasele înfrângeri din Războiul de o Sută de Ani, după încheierea păcii regii s-au gândit să le trimită şi peste graniţe, ca să ducă în întreaga lume renumele vitejiei acestui popor. În 1494 au invadat Italia, declanşând o serie de războaie pe care le-a luat peste 60 de ani pentru a le încheia fără pierderi prea umilitoare. Nu vom intra în detalii, deoarece ciocnirea dintre două naţiuni atât de viteze precum francezii şi italienii nu a produs prea multe episoade demne de menţionat; însă când spaniolii şi germanii au intervenit în război, vă daţi seama că puţin a mai lipsit pentru ca armatele lor să mărşăluiască pe străzile Parisului. (more…