Îl stiti pe George Nicolescu – domnul orb care cântă „Eternitate”? Ati observat că uneori e îmbrăcat cam fistichiu, în costume roz sau verde crud cu volane? Teoria mea e că tipul habar n-are; că familia se distrează pe seama lui („Băi, la Festivalul de la Mamaia îl îmbrăcăm pe tati într-o pijama pepit cu elefăntei!”) în timp ce bietului om i se dau asigurări că totul e în regulă: „Stai fără grijă, porti un Armani clasic, la doi nasturi”.
Cam asta e, mutatis mutandis, si povestea ultimului roman al lui Vladimir Nabokov, „Originalul Laurei”. Un manuscris la care scriitorul rus se juca din când în când, ca să scape de fandacsii, si pe care nu l-a dorit niciodată publicat, fiindcă e prost, ciudat si neterminat. (more…
Intentionam să mimez smerenia cu ocazia acestui week-end cultural pe Daily Cotcodac; mă gândeam să provoc doar vreo 16 comentarii politicoase, fără să mai rănesc vanitatea de mascul alfa literar-artistic a lui Julius si fără să mai stârnesc geloziile lui Eftimie si 4Mall (acesti Andreea Pora si Radu Moraru ai intereselor juliusconstantinesciene); vroiam, pe scurt, să mă limitez la a spune:
a. ”Explozia întârziată a fructelor de mango” (A case of exploding mangoes) a lui Mohammed Hanif e un roman tocmai bun pentru un cititor Daily Cotcodac (l-am putea încadra în categoria ”L-ar citi si Julius” – care presupune recomandări calde de lectură). E o poveste cazonă, creativă, ludică (găsiti: poante cu caporali; poante cu homosexuali; poante cu gaura din saltea) în manieră Hasek ori Heller (more…
Caminul 16 este camin de baieti si se afla in partea de vest a Hajdeului. Aici vei intalni mai multe femei decat in orice camin de fete. Mai ales la dushuri. O femeie in caminul 16 arata incredibil de atragatoare.
Caminul a fost construit anume cu 10 etaje pentru ca Ceausescu s-a rastit la bocancii celor care facusera Hajdeul ca “De ce irosesc ei terenul agricol al patriei lui Bazavan construind camine cu numai 4 etaje?” “Sire,” i s-a raspuns, “solul este… care e cuvantul acela, romanesc… HIGHLY UNSTABLE! Riscam sa patim ce vor pati americanii in 9/11″ (more…
Recitind comentariile voastre pentru a întocmi topul de săptămâna asta, am constatat că avem un număr neobişnuit de mare de comentarii foarte haioase (acum ne pare rău că săptămâna trecută v-am comparat cu cititorii de Caţavencu; am exagerat, nu eraţi chiar aşa deprimaţi, arătaţi doar ca şi cum v-ar fi murit cineva drag). “Pesemne e din cauza textelor, înseamnă că sunt foarte proaste”, ne-am zis – dar la fel de surprinşi am fost să vedem că nici textele noastre nu erau rele, ba unele dintre ele erau chiar haioase (profit de ocazie să-l rog pe Pircă să nu mai scrie texte de umplutură aşa de bune, fiindcă asta mă obligă pe mine să scriu ca Steinbeck şi zilnic îmi vine destul de greu). (more…
În aşteptarea week-end-ului cultural (spunem aşa pentru că ştim că abia aşteptaţi să aflaţi de la Raeţchi în ce cărţi se mai găsesc învăţăturile lui Pahomie şi Nil Sinaitul despre cum trebuie purtată lupta cu nevoinţa trupească), vă propunem un mic ghid de compus muzică grindcore.
Copiii se joacă în parcul din spatele blocului domnului P. Ne găsim în Berceni, deci e foarte plauzibil că ţâncii sunt pe afară şi din alte motive decât acela că n-au ce face în timp ce li se instalează Windowsul. Unul din puşti începe să urle “nino, nino”. Domnul P. simte că îl aşteaptă o zi lungă: pe vremea lui, joaca de-a maşina poliţiei dura ore în şir, până începea “Leca noş deţa”. Surprinzător, copilul se opreşte după doi de “nino” şi urlă “Danonino!”. Domnului P. nu-i vine să creadă. Se bagă în spatele perdelei şi se lipeşte cu urechea de geam – poate mai logic ar fi fost să se lipească de perete, deoarece în Berceni termopanele sunt de câteva ori mai groase ca zidurile. (more…
- Nu te-ntoarce acum, dar e una-n chiloţi în spatele tău.
- Cum, în chiloţi? Cum să nu mă-ntorc? Se uită? Faci mişto…
- Nu, pe bune, e în chiloţi galbeni cu flori portocalii şi are un maieu galben, nu poartă sutien… Şi e încălţată-n pantofi cu toc cui. Tocuri de 10, zic eu.
- Mă uit.
- E?
- Nene… Foarte Tare! Da’ nu-s chiar chiloţi.
- Da’ ce-or fi ăia?
- Nişte pantalonaşi foarte scurţi… şi foarte subţiri. Şi foarte mulaţi.
- Da, le lipseşte numai dantela. I se vede fofo.
- Pe bune? Fofo? Nu vrei să schimbăm locurile? (more…
La Mall parchează un arab/Cu ochii mici, cu părul rar.
Ah, nu, nu era arab şi nu era în nevoie şi nici n-avea un singur cal, ci vreo 150. Arabul care nu era arab avea un şort turcesc, un maieu importat dintr-o ţară în care spălarea tricourilor este ilegală şi nişte şlapi de plastic veritabil, de Obor. Tricoul care nu cunoscuse niciodată bucuriile scaldei în maşina de spălat se suflecase peste burtă. Buricul, ca multe alte burice de acest tip, lupta fără speranţă pe două fronturi, înghiţit de grăsime şi împâslit de scame. Fiind cald, scamele erau jilave. Umezeala venea de peste tot, în broboane de transpiraţie şi pârâiaşe de sudoare. Buricul exprima nefericire, în contrast cu expansionismul exuberant al vecinătăţilor buricului. (more…
Înainte să eşueze scriind din când în când texte proaste pentru Daily Cotcodac, unii dintre autorii de pe DC au fost nişte tineri promiţători (poate că ei ar scrie şi acum texte bune, dar astea, logic, nu s-ar califica pentru publicare în revista noastră). În următoarele zile, vom avea câteva texte de tinereţe, primele publicate pe blogurile lor de câţiva autori de pe DC (nu vă îngrijoraţi, vom avea şi week-end cultural, chiar dacă voi fi nevoit să-l scriu singur – sunt convins că o recenzie îmbietoare la Rezistenţa materialelor vă va trezi gustul pentru lectură). (more…
Twitter
Facebook
JULIUS
Mihaela
Lepka
Fratele Andryusha
ionut
