Fenomenologia şopingului
Julius Constantinescu
Se vede clar că nu vrea să-mi strice cheful, dar parcă nici n-ar lăsa lucrurile aşa. Îmi oferă totuşi şansa să scap tăcând din gură, dar sunt prea aprins:
– Păi dacă nici eu, primul om uitat în cabina de probă, nu sunt şopingar, zi-mi tu cine e!
Prietena mea mă priveşte amuzată, cum te uiţi la un copil care spune numai prostii, doar că nu te poţi supăra pe el – ce ştie un copil?
– Tu nu eşti şopingar, eşti probator.
– …
– Sunt două chestii complet diferite.
– Adică?
– Probatorii sunt ăia care probează tot. Intră în cabina de probă cu douăzeci de articole şi la sfârşit cumpără o eşarfă. Sunt coşmarul vânzătoarelor.
– Păi dacă nu le vine…
– Exact, aici e diferenţa dintre şopingar şi probator.
Ne aprindem ţigări, simt că urmează ceva important.
– Probatorul vrea neapărat ca haina să-i vină bine. Pentru şopingarul adevărat, asta nu contează deloc, el gândeşte: “Îmi place lucrul ăsta, trebuie să-l am!”. Dacă intri în cabina de probă, sunt şanse mari să nu-ţi vină sau pur şi simplu să nu-ţi mai placă. Şopingarii adevăraţi ştiu asta şi nu probează niciodată nimic.
– Păi, şi dacă ajungi acasă şi nu-ţi vine?
– Ai 24 de ore să le schimbi.
– Aha.
Fumez şi meditez.
– Deci şopingar adevărat e Alina.
– Da.
(Alina are două dulapuri de haine pe care nu le-a purtat niciodată. N-ar da din ele o hăinuţă nici măcar unui copil sărman din Africa, ar apăra dulăpioarele cu preţul vieţii).
– Dar, totuşi, şi probatorii tot şopingari sunt, zic, cu o oarecare speranţă.
E nemiloasă:
– Nu. Ar vrea să fie, dar nu sunt. Tu te-ai fâţâit ieri trei ore în mall şi te-ai întors acasă cu o pereche de şosete portocalii. Nu înţelegi că esenţa şopingului e să-ţi doreşti un lucru, să ţi-l doreşti atât de mult încât nimic altceva să nu mai conteze?
– Cum ar fi, dacă-ţi vine.
– Sper că nu mi-am răcit gura de pomană cu tine.
În sfârşit, încep să înţeleg de ce femeile au două dulapuri de haine şi niciodată ceva de îmbrăcat – până acum, credeam că hăinuţele se demodează de la mall până acasă.
Eu cre’ că ţi-o caţi cu publicul feminin.
Numa’ atâta-ţi zic: Aibi grijă! 😕
And, btw: Îs prima şi la comentat, şi la tuitărit. Primesc ceva pe chestia asta?
cunoastem, cunoastem. eu astept din zi in zi sa-mi cada sifonierul in cap de greutatea toalelor.
@slvc
Da. Sincere felicitari.
@slvc: nu primeste nimeni nimic, Julius strange bani pentru nunta 😉
păi la nuntă o să primească sincere felicitări de la naşi, felicitări simple de la socri felicitări asociate cu nişte case de piatră virtuale de la pretini.
Oricum legat de şoping şi femei există câteva probleme majore, mai grele decât teoremele fără rezolvare de la mate, probleme care ţin oarecu de fizică… einştein ar fi de-a dreptul încântat să calculeze cum:
1. pot încăpea atâtea rahaturi într-o poşetă?
2. pot încăpea atâtea haine într-un dulap atât de mic?
Din aceste 2 întrebări esenţiale, putem desprinde 2 leme fundamentale: să nu cărăm niciodată o poşetă oricât de mică (dacă te oferi la un rucsac sau geantă de voiaj, tre să fii idiot… probabil e ami grea decât dacă ar fi plină cu mercur…) şi să nu împărţim niciodată dulapul cu o femeie (da, o geantă ar fi doar plain stupid)
Io zic ca barbatii trebuie sa stea cu ochii nu pe ce e in sifonier, ci pe cine iese din sifonier!
ce desteapta e prietena ta!
@Iulius: Stai jos, ai 4 … n-ai inteles nimic din shopping. Dar iti mai dau eu un indiciu, scopul cumparaturilor e diferit la barbati comparativ cu femeile: http://blog.warlock.ro/2008/09/23/cumparaturi-in-mall/
PS Te admir, ai o rabdare fenomenala ca sa mergi la cumparaturi cu prietena. Eu dupa jumatate de ora de cumparaturi cu nevasta sunt in pericol de sepuku facut cu un set de cutite de Auchan
julica tata, cauta si tu si scrie de vecine, de “folbal” sau carti no. ca de cand faci research cu femeia asta… ai ajuns din ditai barbatu’ sa te faca sa spui “hainute” cred ca oole tale si-au cam schimbat purtatorul…
eu nu stiu ce scuze sa mai inventez cand urmeaza sa fiu tarat cu orele prin mall…am ajuns sa ii inteleg pe aia care cumpara on-line. in primele 3 ore probeaza tot ce vede si ma intreaba asta e buna imi sta bine tu ce zici?,,,,acu ce sa zic dupa 4 ore de plimbat si cu o dorinta fierbinte de infuzie cu nicotina si o rochie de sarma ghimpata mi se pare tare faina ,,,,,pana la urma isi cumpara ceva ceva ajungem acasa ne luam cu altele si cam la o saptamana dupa eveniment o vad cu un obiect vestimentar pe ea in timp ce eu astept deja imbracat la usa de vreo 20 min? draga ce e aia de pe tine ? eu cu tine asa imbracata nu ies in oras…. pai mai nesimtitule nu cu tine eram acu o saptamana cand am luat-o si ai zis mama ce faina e neaparat tre sa o iei?…..ce dracu puteam sa mai zic….
@Julius
Te-a uitat în cabina de probă??? =))
A plecat cu altul? =))
Aha, deci asa sta treba! Ia sa ma transform si io in shopingar, ca pana acu’ tot probator am fost! Si cu ocazia asta imi umplu si io 2 dulapuri cu haine, ca nevasta-mea. Ce io’s mai fraier? 😀 :))
Stimat auditoriu, din textu asta eu nu inteleg un lucru: Julius se insoara sau se marita? Ca parca presimt, ghicind in tastatura, urmatoarea sceneta ce va avea loc simultan cu grevele din toamna. Ea, doamna, rupe usa pe la doua noaptea, usor parfumata. El, nervos, in camasa de noapte alba asortata cu sosete portocalii, zicand: ,,Iar ai stat cu baietii la sprit pana la ora asta? Ce o se alega de mariajul nostru? Ce mama va avea copilul pentru care eu deja am renuntat la fumat?”. Ea: ,,Lasa-ma in pace. Am stat de nervi. Am vrut sa beau un suc si iar am gasit cardul gol ca ai fost la soping toata ziua. De la atatia nervi le-am cerut prietenilor o bere. Apoi am discutat de frumoasele clipe ale burlaciei si a trecut timpul. Daca te lasi de soping ma las de baut? Vrei?” El, nervos, isi ridica tacticos camasa de noapte, ia un scaun, se pune picior peste picior si spune ,,Asa cum mi-a spus si Alina, care mi-a tinut de urat la cafea pana acum cinci minute, o prietena adevarata, nu ca tine, nu esti demna de mine. Ea ma intelege. Cred ca am facut gresala vietii maritandu-ma cu tine. Azi dormi pe pres, pentru ca pe canapea am lasat sa doarma catelul”. Plange si fuge in dormitor singur cu o carte de bucate in brate injurand in gand decent, folosind diminutive.
[…] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, Melania F.. Melania F. said: Daily Cotcodac» Fenomenologia şopingului http://bit.ly/cPmIh3 […]
Sosete portocalii? =)) Mah, tu ai de gand sa-l iei pe Arsulici in şuturi si nu vrei să laşi urme.
In cazul asta se cheama ca eu sunt sopingara adevarata! Intru de trei ori pe zi in mall si-mi cumpar din supermarket :)) tot ce poftesc in materie de mancare.
Nu stiu ce sa comentez la asta. Eu mai mult de doua, maxim trei articole nu am rabdare sa probez. Practic joc in alta liga 😀
Stephanie Says:
May 26th, 2010 at 8:30 am
@slvc: nu primeste nimeni nimic, Julius strange bani pentru nunta
Mai degraba strange bani pentru perechea de pantaloni scurti portocalii ca sa aiba cu ce asorta sosetele =))
@Iulian Rinder
Julius se mărită! Cu Pircă! =))
Mey, nu stiu daca se marita sau nu, dar textul asta e facut ca sub amenintarea reteveiului. Parc-o vad… “Scrii despre toate prostiile, doar pe mine ma prezinti in fuga, nesemnificativ. Ia sa ma faci eroina principala, consistenta si elevata!” Si bietul de el s-a executat! Si cu ocazia asta ne-a executat si pe noi! 🙁
@Arsulici
N-as crede. Pirca e insurat. :d
Totusi le sta bine impreuna (J+P) :))
Articolul trebuia semnat Julie Constantinescu, maestră emerită în şoping.
“consistentă şi elevată”… nush de ce naiba când citesc asta mă gândesc la o tipă firavă, gen 190 cm pe lung, 190 cm pe lat (de ajunge formolle să se simtă umbrit)…
bine că nu “consistentă şi elevatoare”… măcar nu-ţi mai faci probleme la pana de cauciuc c-ai uitat cricu’ în garaj :)) …
“Nu ştiu dacă oi greşi,
Însă fără protocol:
Sexul e, precum ar fi
La cumpărături în mall;
Un bărbat ştie ce vrea,
Intră iute,-a terminat,
Scurt-apoi, fără să stea,
Iese-afară uşurat”. 😀
Ptr. Arsulici
Recunosc sincer: nu e vina mea. Dar pot sa mi-o asum – suna ca dracu de urit, ca ,,o anumita parte a presei” sau ,,sa traiti bine”, doua cacaturi. Triasca trimviratul Julius, Pirca si Raetchi. Asa s-a dus dracu si imperiu roman. Deci, e de bine.
@ unmihai : J+ P= LOVE 🙂
pai aia e pasiune adevarata cand iti doresti ceva neaparat. eu consider femeile niste colectionare de haine. na, fiecare cu viciul lui, unii colectioneaza timbre, altii fluturi, femeile colectioneaza haine.
Eu sint sopingara probatoare. Cea mai cea combinatie. Ajung cu dooj’ de chestii la cabina de proba si cumpar un tricou, dar dressingul meu e full. Si am mai multi pantofi decit Elodia :p
Am si io o intrebare: aia care cumpara haine prin internet, cum se cheama: internatori? Adica tu esti probator, Alina şopingara si io internatoare 😕
Adica io nu-s şopingara adevarata :((
Georgiana, :)) . Totuşi, ai descris cum face sex bărbatul neexperimentat. De tine ţine să faci în aşa fel încât să se creadă la cumpărături într-un magazin de bricolaj/biciclete/auto-moto/electronice etc. 😉
cms: ăia care o lălăie şi-ntr-un magazin de bricolaj/biciclete/auto-moto/electronice etc. nu sunt bărbaţi.
sunt tocilari!!! 😀
şi dac-o lălăie-ntr-un “moll”, e clar: iei ie gheeeei!!! 😀
Mifty, dar trebuie şi bărbaţii adevăraţi să o lălăie pe undeva, înainte să-i apuce problemele cu prostata. Unde, unde? La crâşmă? La pescuit? Pe Daily Cotcodac? 😀 . Ce-i spunem fetei ăsteia, să nu-şi facă o impresie greşită despre noi?
Urasc chestia asta da nu am ce face, cand natura neaga linku face versu: http://www.youtube.com/watch?v=__51OKYIu94&feature=related
Pai eu sunt un ratat. Cand era sa ma insor prima data (nu radeti, am fost la 3 saptamani de prapastie), am probat un costum, iar pe al doilea l-am si cumparat. Alaltaieri am primit reprosuri ca la al treilea magazan sunt deja plictisit. Gresit, la al treilea sunt deja nervos. Plictisit sunt la primul 🙂
Nuuuuuuuu, blasfemie!! Ma vaz nevoita sa o contrazic pe prietena ta, e o confuzie monstruoasa!!!!
Adevarata arta consta in a proba neobosit ore in sir tot ce prinzi in mana! nici nu mai conteaza ce cumperi! cine are atata rabdare si chemare?! e o vocatie!!! doar alesii pot! aia, the chosen one, ca-n Matrix!
Pe cand sa cumperi doar, la nimereala, e atat de facil, doar bani iti trebuie.
O alta conditie e intr-adevar si cumparatul obsesiv. Pana si daca te duci sa iei paine de la magazinul din colt, tre’ sa te intorci cu inca ceva. O oja, o clamuta, nu conteaza! Ceva in plus si absolut ne-necesar, da.
La acest articol trebuie sa fiu de acord cu catalink…Cu mentiunea ca de la primul sunt nervos! 🙂
as face o mica precizare : articolele vestimentare pot fi schimbate in 30 de zile,cu bonul de casa….:D
[…] şi: Fenomenologia şopingului var addthis_config = […]
Haoleo! Tu umbli cu pedofile ale hainelor!?!?! Or sa te virginizeze!
Buna ziua. Sunt Alina. Am un dulap cu haine, haine in pod, o geaca in dulap la fiu-miu si cateva camasi in dulapul sotului. De doua luni mi-am pus interdictie la cumparat haine pana la reducerile din 2016. Dar cine si-a gasit azi o pereche de balerini rosii de piele la reducere si si-a dat dezlegare?