Pacientul francez (2) |
Dr. Ionuţ Şendroiu
Deşi nu se aştepta ca după petrecere să se trezească pe bancheta unei maşini care gonea prin munţi, Monique era prea mahmură ca să poată protesta. A băut cîteva guri de cola, a fumat o ţigară şi s-a culcat la loc. Faptul că Julien era cel care conducea a mai liniştit-o, probabil.
Cu Massive Attack bubuind în boxe, Julien a luptat cu somnul încă vreo jumătate de oră, până când a ajuns la destinaţie. A frînat în parcarea improvizată la capătul podului şi a ieşit din maşină. Gerul l-a electrocutat. Era în tricou, sacou si teneşi (Converse, bine’nţeles). S-a apropiat de balustradă, cu picioarele amorţite de la condus. Privirea i s-a oprit la 80 de metri mai jos, pe un trunchi de brad prăvălit de-a curmezişul albiei îngheţate. Părea un chiştoc de Camel, fumat jumate. Dinspre platforma de lansare, montată aproape de mijlocul podului, se auzea AC/DC şi trei vlăjgani în jachete roşii îl priveau curioşi.
- Da’ cum te-au lăsat să sari în halu’ ăla? Nu le era clar că eşti venit direct de la chef şi că eşti varză de la mahmureală, oboseală şi iarbă?
- Ei, kkt! I-am luat tare, da la’nceput! Le-am zis că sunt paranoici. Le-am aratat cartea de identitate, că sunt din Toulouse, am accent de Toulouse, maşina mea are număr de Toulouse, uite e parcată acolo. „Cum plm să fiu beat, dacă am condus din Toulouse pînă aici, sunteţi cu capul? Cred că aţi exagerat cu iarba, băieţi”, le-am zis. Ştiam că după 4 redbulli miroseam prea tare a chimicale ca să se mai simtă vodca băută la chef, da’ fraierii ăia trei nu se lăsau deloc convinşi. Noroc că în momentu’ ăla s-a ridicat Monique şi a apărut la geamu’ maşinii, să mă întrebe prin semne dacă poate să pună hanoracul meu pe ea. Era în rochia de la chef şi i se făcuse frig şi găsise un hanorac de-al meu prin spate..
- Mişto imagine: în pusteietatea aia să apară ea, cu machiajul de seară uşor devastat, in rochia decoltată de la chef …
- Mov. Cu bretele orange. Foarte tare, rochia. Şi atunci le-am zis la ţăranii ăia: „Băieţi, a venit fata asta pînă aici, special să mă vadă, s-a’mbrăcat frumos, de ce mă sabotaţi?!”.
- Şi i-ai înduioşat!
- I-am făcut, Doc, mi-au dat hîrtia aia s-o semnez, cum că sunt conştient şi că bla bla bla şi m-au lăsat să mă urc pe cîntar. Exact la timp, că altfel mă congelam! Bulangiii n-aveau treabă, erau cu glugi, cu mănuşi. Faza cea mai tare a fost că Monique credea că am oprit doar să întreb ceva, sau să fac pipi, nu se aştepta să îmi pun harnaşamentul şi să mă urc pe platformă. A ieşit din maşină cu faţa şocată, cu rochia aia pînă la genunchi, cu pantofii de la chef şi cu hanoracu’ meu gri, care stătea pe ea ca dracu’. Noroc că jump-iştii lui peşte erau ocupaţi cu un grup de nemţi care venise tocmai atunci şi n-au văzut faza.
- Şi ai sărit …
- Am sărit, plm! A fost bestial. Cele mai tari dooj’ de secunde din viaţa mea!
- Mă rog. Partea bună e că ai uitat de Stephanie. Parte proastă e că nu te-a ţinut mult. Nu te-ai ofticat cînd ai văzut că îţi aminteşti din nou de ea? După numai 15 minute, cum zici?
- De fapt, prima dată m-am gîndit la Stephanie imediat cum mi-au desprins ţărănoii ăia coarda. M-am gîndit că ar fi fost mişto dacă era şi ea acolo, să mă vadă.
- Ce fraier patetic!!! Replica asta mi-a scăpat ceva mai tare decît mi-aş fi dorit, iar doi cetaţeni care fumau la 30 cm de noi s-au oprit din conversaţie. Le-am zîmbit inocent. Si Monique? Nu începuse să ţi se pară dintr-o dată mult mai bună decît înainte? Nu îţi venea subit să … o strîngi în braţe?
- Monique s-a întors în maşină, că îi era frig şi boii ăia de nemţi începuseră să se ia de ea, dacă au văzut-o fără pantaloni de schi. Ce poţi să le ceri?!
Un grup compact de asiatici se apropia hotărît de fumoare, în timp ce în boxe era anunţată aterizarea cursei de Shanghai. Ne-am hotarît să ne cărăm spre poarta de îmbarcare.
(Va urma)
Twitter
Facebook
sebra
Fratele Andryusha
Petru
Rada
Rushenne
13 Aprilie 2010 la 1:51 pm
Asiaticii erau de fapt cei 7 pitici veniti sa se arunce cu coarda din avion.
13 Aprilie 2010 la 1:58 pm
Ahhh, asteptarea ne omoara doctore!!!
13 Aprilie 2010 la 1:58 pm
Cum s-ar fi simtit Stephanie daca l-ar fi auzit pe Julien ca “au fost cele mai tari dooj secunde din viata lui”?
13 Aprilie 2010 la 2:23 pm
@punkreas: Pai cu Stephanie dura doar 15,7 secunde… Normal ca dooj de secunde intregi fac diferenta!
13 Aprilie 2010 la 2:27 pm
Da’ le are Julien asta cu limbajul de cocalar de Romania!N-a facut cumva facultatea la I.D. la “Spiru Haret”?
13 Aprilie 2010 la 2:37 pm
@Bear Grylls: Heh, cred ca a uitat Sendroiu sa precizeze: Traducerea si Adaptarea – Irina Nistor (desi cred ca faza cu “Am sarit,plm” ar fi tradus-o mai degraba prin “Am sarit,pe cuvantul meu” )
13 Aprilie 2010 la 2:38 pm
juuuuuuuuuuliiiiiiiiiieeeeeeeeeeennnnnnnnnnnn
13 Aprilie 2010 la 2:45 pm
@Bear Grylls: povestea este reala, conversatzia a avut loc in engleza de camp petrolier (Oil Field English), presarata cu cuvinte frantzuzeshti, prin punctele esentziale. Asa cum banuiesti, The Oil Field English nu are prea multe in comun cu The Queen’s English. Cum nu avea sens sa redau dialogul in acest idiom (decit, eventual, daca povesteam fazele la o bere) am ales solutzia de a adapta cumva in romaneste.
Evident, limbajul folosit de tipii care lucreaza pe platformele petroliere (the off shore guys, pentru fetele din porturi) nu este deloc unul academic: se asemeana foarte mult cu limbajul dintre blocurile din Dristor, de exemplu.
ps: imi pare rau pentru ochii/urechile cu sensibilitate mai speciala
13 Aprilie 2010 la 2:48 pm
Io cred in continuare ca e vorba de Monicu’.
13 Aprilie 2010 la 2:49 pm
@ doc.
trimite-i la oculist/orelist
13 Aprilie 2010 la 3:19 pm
pe o nava de foraj, al carei echipaj este format din 150 de oameni din 25 de tari, se dezvolta cu timpul un fel de limbaj aparte, chiar daca limba oficiala este engleza.
este, de fapt, traducerea in engleza e expresiei italienesti “non rompere il mio palle”, ea nu este o expresie autentic englezeasca, dar ea ajunge sa fie folosita de toata lumea, nu doar de italieni. In loc de englezeasca “this fucking pipe”, pe care Marg. Nistor ar fi tradus-o
Expresiile cele mai suculente din fiecare limba sunt traduse ad literam in engleza si folosite la comun. Astfel, expresia “don’t break my balls” (echivalentul a “nu ma f–e la cap”
“nenorocita asta de tzeava”, marinarii prefera varianta poloneza: “this kurva pipe” (“tzeava asta curbata?”
limba franceza este de asemenea foarte bogata in expresii, care, traduse cuvint cu cuvint in engleza suna foarte distractiv (a linge vitrinele, de exemplu) etc etc
13 Aprilie 2010 la 3:55 pm
aloooo ! nenea doctorul ! scrie te rog cu respect si admiratie dictionarul ! *virgulele le pui/puneti unde vreti.
13 Aprilie 2010 la 6:46 pm
@ doc
ai zis nu-mi rupe c..le meu –
Corect e :
non rompermi le palle !
non rompermi gli marroni!
non rompere le scatole !
non rompere !
Capisci ?
ps.zi-le la polonezi HUI
dar sa ai o votca la indemina, sa nu se supere
13 Aprilie 2010 la 7:04 pm
Hihi, limbajul asta se numeste “portugheza” in portul Constanta – am niste amici care lucra pe-acolo..
13 Aprilie 2010 la 8:51 pm
@kekee
asta cu Hui cred ca e o chestie slava, ca si la rusi e cam acelasi lucru.
Am auzit o intamplare petrecuta prin ’90 cand cu podul de flori de la Prut
A mers o delegatie de oameni, de la noi la ei, in Basarabia si cum era moda pe atunci la adunari unu vorbea si restul il ascultau. Si au vorbit vreo doi. Toate bune. Pana cand a luat cuvantul si domnul Pamfil Huila. Cand s-a prezentat s-a si cam terminat cu prelegerea lui (in ruseste Huila s-ar traduce “pu.lica” ).
13 Aprilie 2010 la 8:58 pm
In alta ordine de idei, bun articolul
.
Mi-a adus aminte de “Fight club”. Nu ma intrebati de ce. Povestire “Fight club” condimentata cu umor. Asta e gustul cu care am ramas. Ii bun
13 Aprilie 2010 la 8:58 pm
Julien al tau e varza, my friend, if ca vrei sa stii! Ce plm (imi iertati exprimarea pretentioasa) are b. jumpingul cu faptul ca Stephanie e frantuzoaica ( adica rea de musca)? La fel e si Monique care voia sa se f..ta, nu vad unde e diferenta. Ce plm (scuze ca ma repet), Stephanie o avea pusa in unghi de 180 de grade? De ce nu i-a tras-o lui Monique,mai ales ca el urma sa se se intoarca pe platforma, deci, Stephanie si-ar fi tras-o in continuare cu oricine din Toulouse si imprejurimi?
!
Uffff, m-ai epuizat, doctore, si nu in mod agreabil
13 Aprilie 2010 la 9:16 pm
@stephanie
Bine că nu o avea la unghi de 90. Că ştii în ce hal pleoscăia?
13 Aprilie 2010 la 9:46 pm
@Stephanie:
exact asta i-am explicat si eu, dar se pare ca masturbatzia intelectuala e pasiunea lui in viatza.
Faza horror e ca jobul lui presupunea sa lucreze la mare inaltzime, in turnul sondei, ceea ce va sa zica reflexe brici si creier limpede. (D’aia m-am decis sa povestesc telenovela asta, sa vedetzi cu ce fiintze imi macin nervii in fiecare zi)
Deci Luceafaru’ Huilei aka Miron Cozma suna foarte macho in ruseste
13 Aprilie 2010 la 9:50 pm
Of, f…tu-i!
Abia acum m-am prins că e vorba de chef, nu de chef (a se citi “şef” )! Şi că vorbiţi de jumping, nu de mâncare, cum ar fi normal când e vorba de francezi! Sau, vorbiţi totuşi de mâncare?! Tetrise, chestia aia cu “pleoscăia” se referă la actul masticaţiei, sau la ce?! M-aţi confuzat total! Cred că am greşit blogul!
13 Aprilie 2010 la 10:12 pm
@silavaracald
Depinde de gusturi.
13 Aprilie 2010 la 10:25 pm
@M3bis – Difera? Ma refer la gust…
13 Aprilie 2010 la 11:45 pm
@N.A.
Nu ştie. Nu l-a sesizat încă, pentru că încă mai pleoscăie!
14 Aprilie 2010 la 8:12 am
@ Sendroiu: da’ de ce sa-ti macini nervii? Sau esti genul ala de doctor ce ofera servicii in pachet complet (tratament+empatie)? Ca as avea si eu nevoie de un umar pe care sa plang …asta dupa ce ma lamuresti ce este cu mancarimea asta persistenta dintre degetele mari de la picioare
14 Aprilie 2010 la 8:37 am
@Stephanie: La fiecare picior ai cate un deget mare, iar intre degetele mari se afla…Nu-i asa ca acum stii si singura de ce te mananca?
14 Aprilie 2010 la 8:50 am
@ 4Mall: fix la mancarimea aia m-am referit, geniule, dar doream o explicatie in termeni medicali!
14 Aprilie 2010 la 1:23 pm
@Stephanie: in termeni medicali nu suna la fel de incitant ca in termeni … normali
Parerea mea este ca genul asta de kestii trebuie identificate, lamurite & tratate in termeni firesti: termenii medicali mai rau te incurca si te lasa si cu problema nerezolvata.
14 Aprilie 2010 la 2:47 pm
Dijeaba sar unii cu dosu-n sus. Libajul este chiar academecic. Ce ma roade pe mine este intrebarea secspiriana: i-o pusese sau nu i-o pusese pana la urma? Sau urmarea este ca in ,Tanar si nelinistit”. Episodul sapte milioane si ceva? Nu de altceva, o fi Julien baiat bun, dar eu la aia cu tanarul nelinistit nu m-am uitat niciodata. Da stiu ca de douazeci de ani cand deschid pe Pro dau de ei sau de stirile de la ora cinci. Cred de altfel ca poveste vrea sa devina romanul nescris a lui Eftimie si Julius. Povestea imi place, dar vorbaa aceea, eu cand citesc, citesc. De aceea va rog sa-mi spuneti la ce librarie gasesc cartea.
14 Aprilie 2010 la 3:41 pm
[...] Poate vajnicul doctor Ionuţ Şendroiu, avid cititor de Formula AS, ne spune care e treaba cu Spiriduşul… Tag-uri incluse:Antena [...]
14 Aprilie 2010 la 4:49 pm
@4mall
eductie corecta.
ar nu limbajul personajului ma uimeste,ci geniul lingvistic al traducatorului.
@Sendroiu
14 Aprilie 2010 la 9:18 pm
tanar si nelinistit …
)))
da, dar in tanar si nelinistit avem situatii combinate de “n” luate cate avem chef, iar aici eventual 3 variante posibile:
- julien ramane cu monique
- julien se impaca cu fosta
- cei trei petrec un wd superb inainte ca julien sa plece..
15 Aprilie 2010 la 10:02 pm
Doctore, cat ne mai tii in suspans cu pacientu’ asta
nu vezi ca stau aici si-mi rod unghille de nerabdare ntz… ntz…ntz…
15 Aprilie 2010 la 10:15 pm
am o mica problema tehnica: eu imi propusesem sa va spun toata povestea in 3 episoade.
Acum, dupa ce le-am postat pe primele 2, mi-am refacut calculele si am realizat ca am nevoie de 5 episoade (de aceleasi dimensiuni). Vreau sa mai renunt la citeva faze, ca sa o pot posta pe toata in 4 parti (adica, inca 2 episoade).
Imi pare rau pt pauza survenita, sper ca saptamina viitoare sa puteti citi finalul telenovelei
(sau petro-telenovelei, cum i-ar spune cei de la money channel, apropo de petro-dolari)
merci pt rabdare
15 Aprilie 2010 la 10:18 pm
No, ghine, hai ca ai noroc ca ardelenii-s rabdatori. Si ardelencele si mai si
16 Aprilie 2010 la 3:54 pm
Avem rabdare,avem,mai ales ca Julien a scapat cu bine dupa saritura.De-acum inainte nu i se mai poate intampla nimic rau.
20 Aprilie 2010 la 2:03 pm
…. dar de ce sa renunti la anumite faze! Pai nu-i pacat??!! ….. fa si 10 episoade daca-i nevoie si nu ne ierta de nici o faza …. ca tare-i fain julien asta!! Parca ne regasim toti cate putin in el! E de-al nostru din popor si parca mai bine citesc ce mai facu julien decat ce mai facu piticul poc (boc) si marinerul base sau margiolul videnut! Zi tot …. tot tot …. salute!!!
26 Aprilie 2011 la 8:17 pm
[...] din numerele trecute: Pacientul francez 1 , Pacientul francez 2 [...]