Nemo est (I)
Ionuţ Şendroiu
Nu ştiu cum şi de ce s-a lipit de mine eticheta că nu aş fi un tip prea dus la biserică, dar cert e ca m-am hotărât s-o dezlipesc. Aşa că, în ultima vacanţă, am decis să vizitez o mănăstire. Am dat un search pe google şi am găsit foarte atractivă mănăstirea Nămăieşti, amenajată într-o grotă, cocoţată pe nişte stânci, nu departe de Piatra Craiului. Muntele, nu restaurantul!
Atracţia principală a mănăstirii este o icoană (făcătoare de minuni, evident!) despre care se spune că a fost pictată, nici mai mult nici mai puţin, de către Evanghelistul Luca, în persoană! Nu mă pot lăuda că am citit Evanghelia după Luca, dar omul îmi era cunoscut din clişeul “cei patru evanghelişti au fost trei: Luca şi Matei”. Icoana asta, dacă există, mi se pare mult mai tare decât Mona Lisa, deoarece, indiferent câte chestii a făcut Da Vinci la viaţa lui, nu a conceput nimic care să aibă un atât de mare impact precum o evanghelie. Dacă Luca picta la fel de bine precum scria, e foarte probabil ca icoana să aibă anumite elemente abstracte, m-am gândit…
Chestii de PR
La o căutare avansată, am aflat că mănăstirea Nămăieşti este una de maici, motiv pentru care am considerat că ar fi înţelept să-mi schimb poza de profil pe facebook. Nu voiam să risc să fiu abordat de vreo mironosiţă cu întrebarea “dar ce era în butoiul ăla de care vă sprijineaţi, atunci când vă aprindeaţi ţigara?”. Nu că aş fi avut eu prejudicii de imagine, dar m-am gândit că poate o auzea Maica Stareţă, Doamne fereşte, pe biata neprihănită. Cine ştie câte zile de post negru se dau pentru un umblat pe facebook?!
Sau, mai grav, poate mă arătau călugăriţele cu degetul, “Maică Precistă, ăsta e tipul ăla care a scris de Babatunde!” Şi mă vedeam alungat cu fum de tămâie din lăcaşul de cult, apăream la breaking news pe Trinitas TV sau Dumnezeu ştie ce altă chestie jenantă păţeam…
Nu a fost usor să găsesc o poză cu mine în care să nu apară ţigări sau sticle în cadru, aşa că am încărcat o fotografie nouă, în care eram surprins mâncând un iaurt. Pentru orice eventualitate, i-am şters data, că poate pica fix într-o zi de post şi tocmai comiteam un păcat. Mulţumit de rezultat, am postat-o ca imagine de profil.
Am ignorat cu stoicism comentariile cunoscuţilor (care mă întrebau dacă am păţit ceva sau am fost operat recent), m-am urcat în maşină şi am plecat spre mănăstire.
Cu Dumnezeu înainte…
…până la combinatul de ciment, apoi prima la stânga. Era si un indicator în intersecţie: “Mănăstirea Nămăieşti 1 km”.
Mănăstirea este chiar la intrarea în satul cu acelaşi nume, în vârful unui deal care probabil că a fost stâncos, cândva. Momentan, stâncile erau acoperite cu chilii, trepte şi grădini cu flori. Am remarcat şi un drum de acces auto, blocat însă de un mega-autocar cu număr de Bucuresti, genul care cară pensionari germani de colo colo, prin Grădina Carpatică. Am parcat în spatele unei căruţe cu fier vechi trase în faţa birtului de peste drum şi am luat-o pe scări. Căruţaşul şi comesenii săi au privit cu resemnare faptul că mi-am atârnat de gât geanta cu aparate foto, înainte să încui maşina.
Scările urcau abrupt printre chilii şi flori înalte de nalbă până pe platoul pe care se afla mănăstirea: o stâncă de granit în care era înfiptă o turlă albă de biserică. De la distanţă, cu puţină imaginaţie, părea un dovleac de Halloween cu căciulă.
Accesul în grotă se făcea printr-o prispă înaltă, albă, cu coloane zvelte, al căror farmec era mutilat de geamurile montate probabil “după revoluţie”. În interiorul grotei, turiştii germani respirau sacadat. Media de vârstă părea 80+, sper că toţi işi luaseră bulinele înainte să urce spre biserică. Ghida, a cărei voce îmi amintea de cea a Irinei Nistor, vorbea de ca şi cum fusese avizată că venerabilii nu mai au baterii la aparatul auditiv. Am ieşit, de teamă să nu-mi rămână vreun grup de consoane infipt în timpan.
Butoiul cu agheazmă
Afară, sub un corcoduş, am fotografiat butoiul de agheazmă, cu ţuţuroi. Pentru a se evita risipa picăturilor de agheazmă rebele, sub ţuţuroi era plasată o găletuşă de plastic.
Un domn între două vârste, cu burtică şi chelie, m-a asigurat că s-a făcut o agheazmă foarte bună anul ăsta. Între police şi arătător ţinea o cruciuliţă din mărgele azurii, prevăzută cu un fel de ciucure bleu la partea inferioară şi un şnur auriu cu ventuză la capătul de sus. L-am întrebat dacă se poate fixa pe faianţa din baie. Mi-a răspuns că da, dar dumnealui a luat-o pentru parbrizul maşinii. Că e sfinţită şi aduce foarte mult noroc.
– Te protejează de accidente, de radar, de toate problemele care apare în trafic. P’asta am luat-o pentru mine, da’ m-a sunat un vecin că vrea si el doo, şi acum o aştept pe măicuţă să termine cu americanii…
Ştergându-se de sudoare, m-a asigurat că au cruciuliţe d’astea cu ventuză şi pe verde şi pe albastru închis, da’ lui “bleul ăsta” i s-a părut cel mai elegant.
(va urma)
Află de pe pagina de facebook DC la ce oră vom publica partea a doua! Tot acolo, vezi unde poţi vota pentru doctorul Şendroiu!*
* John, cine e Dumnezeul PR-ului?
Abia astept continuarea!
Anafură n-ai apucat?
Sunt extrem de frustrata!
Cum poate Dumnezeu sa-l faca pe unul barbat, doctor si si cu talent la scris!:D
Foarte frumos surprins specificul local!
Puteai sa aduci pentru sindicalistii DC niste cruciulite cu ventuza, da’ bag mana in foc ca nu te-ai gandit!:D
“tip dus la biserica” e acelasi lucru cu “tip dus la mânastire”?
@ErRon: Pe la mine prin cartier sunt unii
cocalarioameni piosi care au câte 10-20 de cruciulite de-alea pe tot mijlocul parbrizului. :))@Sendroiu: Agheazma aia merge pentru toate tipurile de radar, inclusiv astea noi, cu laser? Ma gandesc ca e timpul unui upgrade la vechiul meu detector…:D
@Dan1: Mie una mi-ar fi ajuns, nu ca m-ar prinde radarul cu viteza, da’ pe drumul pe care ies eu din oras merg cu viteza intai si a doua, atat e de stricat, iar in tot acest timp (15-20 de minute) il pomensc pe primar si pa preacinstita sa mama!
O cruciulita poate m-ar mai fi absolvit de pacate!:D
Frumos text. Asteptam continuarea 🙂
Geamurile nu erau termopan? Tabla de pe casa e specificul locului.
Margelele bleu / turcoaz probabil erau luate din turcia; acolo se folosesc ca decoratiuni (lantisoare) pentru ochiul turcesc – si ala protejeaza de hoti, accidente, radare, fisc, politie, sri, kurzi.
Efectul e extraordinar daca le pui impreuna, crucea legata de ochiul turcesc.
Domnule Sendroiu, va rog sa scrieti si ce faceau americanii aia ca sa radem si noi, nu numai dvs. Si daca nu i-ati vazut, rau ati facut, dle. Oricum, daca le mai viziteaza mult americanii pe maici, trebuie sa schimbe butoiul cu tuturoi, cu o piscina cu aghiasma pentru scufundari. Americanii nu se multumesc doar sa bea ceva in care se poate plonja.
Da’ o pisicuta draguta n-ai fi pozat si tu, daca tot aveai la gat “geanta cu aparate foto”
Dar cine stie, avem sperante pentru partea II:))
Vrem poze, vrem poze 😀 (mai muuuuuuuulteeeeeee)
@RoseN: Inteleg ca te-a lovit piosenia! :))
Asa mai fac si eu artificii de calcul la profil, in functie de necesitati… 😛
ehhmmm…in asteptarea continuarii, ma marginesc a spune ca parasind orasul, regasind natura (sau absolutul, dupa caz) omul nu redobandeste automat conditia adamica.Oamenii nu devin mai buni.Doar motivatiile sunt mai puternice.Restrangandu-se sfera liberului arbitru, raul se releva a fi al individului nu al societatii in care traieste.
@Tzica: Nu-nu! Sartre (citat de Julius pe-aici acu’ ceva vreme) afirma ca “l’enfer c’est les autres”! Si “les autres”
sunte societatea! =))@Tzica: Vezi ce scrii, ca poate se intelege ca-l faci pe DOC rau 😀 si are el niste fane, uuuaaaaaaai, mai rau ca pitbulii, arsice or sa te faca :))
@Irs: americanii erau nemtzi 🙂
Se pare ca omul nu prea se uita la filme gen “Salvati soldatul Ryan” 🙂
Ca orice om cu o sensibilitate debordanta, Doctorul Sendroiu se camufleaza sub gluma, ironie, pamflet.
Agentii sub acoperire Daily Cotcodac (da, exista asa ceva si fiecare autor cu legitimatie are pe urmele lui permanent cativa agenti pentru a se vedea daca nu tradeaza cauza, adica daca nu tromboneste pe unde nu trebe) au fost socati sa afle faptele:
– Doamne, asa ceva nu am vazut in viata mea, spunea o maica in varsta, care este de peste 40 de ani in ascultare. Acest domn si-a ridicat ochii la turla si cand a vazut-o profilata pe albastrul acesta pur al cerului s-a aruncat in genunchi, a izbucnit in lacrimi si se ruga, lovindu-se cu fruntea de stanca rece, urland:
– SUNT UN NETREBNIC, NU STIU CE-I SMERENIA NICI METANOIA, FAC UMBRA PAMANTULUI SI MARILOR DEGEABA!
Da’ sa-i iei o cruciulita lui Julius te-ai gandit ? Si neaparat una lui Arhi,o sa vezi ca-ti va multumi cu lacrimi in ochi !
@camionagiu: =)) Te refereai la tine, nu?
Da’ pe roz nu aveau? Simt ca ar fi mult mai eficiente pe roz.
Si mie imi plac soferii cu cateva zeci de cruciulite atarnate (de ma intreb pe unde mai vad ei prin parbriz). E o recunoastere a faptului ca sunt soferi extrem de prosti si atunci au nevoie de protectie divina la volan. De cat mai multa protectie. Mult mai mult decat ailalti.
Un acatist pentru iertare de pacate si ajutor de la Dumnezeu, n-ai pus si tu, pentru noi? Era minunat sa citeasca popa: M3bis, Groparu, V3ntor, Sebra, Lecter, Dramoleta, DusRece, CeMeSeu… =))
namaiesti e dupa campulung muscel? ca suna cunoscut…e un traseu frumos acolo – Vf. Iezer -> Vf. Papusa
P.S. – Imi place poza, don’doftor! Exprima multa piosenie. Numai Stephanie ar mai putea nutri ganduri porcoase, zau! =))
un foarte mic amendament; stiu ca suna mai bine in povestire birtu’ vis-a-vis de manastire, dar vis-a-vis de manastire e casa memoriala george toparceanu. 🙂
Dom’ doftor, iaurtu’ ăla de îl haleşti matale nu are cum să nu fie de post, că are toate chimicalele pământului în el, mai puţin iaurt
P.S.2 – sa fii ‘mneata sanatos, coane Julius, unii dintre noi l-au votat de mult 😀
O cruciuliță din aia de macrame sau din ce, Doamne iarta-mă, e făcută, și-a luat și soțul meu de la o mănăstire din Moldova, Agapia îi zice, nu știe domnu’ Șendroiu de ea. Atât de tare i-a purtat noroc că a uitat-o în camera la pensiunea la care stăteam. Am avut eu grija de asta. Și azi îmi mai amintește uneori de ea, mai ales când pune frână brusc. 😀 O să-i spun că se găsesc pe verde la Nămăiești.
@ady: da, m-am exprimat gresit: birtul de care zic este pe partea cu biserica, adica pe stanga, cum privesti venind dinspre soseaua nationala. Se afla intre intrarea in curtea manastirii, pe unde se poate ajunge pe scari si acel drum pe care se poate urca cu masina.
Eu am parcat vis-a-vis de acest birt, adica pe dreapta.
Cum stii tu, doctore, sa gasesti lucrurile esentiale si care ne definesc ca natie!
Poza cu butoiul de aghiazma ar putea figura in orice ghid al manastirii!
Ai putea cere si drepturi de autor, sau macar sa te mentioneze Udrea ca promotor al turismului ecumenic!:P
Si, cam sari etepele!
Nu esti dus la biserica, dar incepi direct cu o manastire de maici!:D
@Cata: esta e o poza din categoria “iocu”, dupa clasificarea Petreanu. Io cu un iaurt. Realizarea unei astfel de poze nu implica si consumul 😉
De exemplu, foarte putini din baietii care se pozeeaza cu un Ferrari il si conduc 😉
ati auzit ce-a facut Doctorul Sendroiu la nunta lui Cristi Borcea?
🙁
@camionagiu: Ce? Ce?
@camionagiu: Da’ zi-ne mai bine tu ce-ai facut? =))
N-a facut nimic, ca nu a fost. Dar trebuia sa tratam si noi subiectul!
Io va spui sincer ca nu m-am dus. Am fost ocupata cu bicicleta in parc.
Da’, vorba sebrei, oare cat o fi scos?
@camionagiu: camionagiu, tu suferi un delir mistic in momentul asta, sau esti fan Dinamo?
@sendroiu: la mine nu se cheama delir. Se cheama EXTAZ!
@camionagiu: da, e chestie de terminologie, dar vorbim despre acelasi fenomen. Si Jiji B face astfel de crize, uneori 😀 …
@Lecteriţa:
Asta mi-a amintit de un văr, care la parastasu’ lui socru’su, a trecut pe pomelnic şi numelui câinelui mort de curând :))
@sebra:
Si eu i-am ridicat cruce primei mele catele, care se chema Ursa. Si i-am scris numele cu vopsea alba. =))
@sendroiu: deci extrapolând niţel, putem presupune că în cutiuţa aia era bere, nu iaurt 😀 Ceea ce este cusher din punct de vedere ortodox, că berea-i aliment.
@Ramses3: da, drumul spre Namaiesti se desprinde la circa 6-7 km nord de Campulung Muscel, din soseaua Pitesti- Brasov.
Intrarea in biserica se face printr-o prispa musceleana, varuita simplu. Stalpii prispei au o forma zvelta si delicata, mi-au placut enorm, am vrut sa-i fotografiez. Din pacate, prispa asta a fost inchisa cu geamuri ca ultimul balcon de garsoniera din Militari. Nu inteleg cine a putut decide barbaria asta si de ce. Mi-e teama ca in curand vor aplica si un tavan de rigips …
@RoseN: ehhmmm…aceste cuvinte ne doare.Adica credeti cumva ca as fi un sicofant ?sa nu cadem acuma in pacatul latentei erezii maniheiste ce comprima neincetat drama imediata a vietii, sistematizand-o dupa binomul:absolutismul binelui pe de o parte, abisul raului pe de alta.Nu exista numai alb si negru ci numai nuante de gri.In fine…un informatician ar explica mai bine logica fuzzy..
@Dan1: Tipu’ ala de zici ca l-a citat Julius nu a facut o treaba completa, neducand inferenta deductiva pana la capat.Premisa de la care s-a plecat este ca traind intr-o inflatie baroca a competentei morale, intr-o lume a carei principala dezordine risca sa fie faptul ca toti membri ei se simt moralmente in ordine (i.e Borcea)afirmatia cu L`enfer e treaba facuta pe jumatate.Imi permit sa completez ca daca L`enfer….ei bine prin urmare le paradis c`est nous memes.
@sendroiu: multumesc. mi-am reimprospatat si eu memoria. am fost si eu acolo, mi-am adus aminte de bisericuta mai ales dupa remarca lui ady, ca vis a vis e casa memorial george toparceanu.
ce tin clar minte era tavanul daltuit in piatra, si care servea si drept gura de aerisire.
oricum cele mai frumoase bisericute sapate in piatra sunt cele aflate prin masivul ivanet (zona buzaului), daca va aduceti aminte cum stefan cel mare cauta sfat de la daniil sihastru, ae, prin zona aia sunt multe si ascunse.
@Lecteriţa: Uitasi de cougar, 4mall, warlock, punKreas, insignifianta… =))
@N.A.:
Nu stiu cat de porcos e, dar primul lucru la care m-am gandit vazandu-l pe Doc cum papa o Activia, a fost burtica lui care danseaza de bucurie:
http://www.youtube.com/watch?v=iuynsAnRViY&feature=player_embedded
…No, si de-aici pana la a-mi imagina un numar de strip-tease nu a mai fost decat un pas… 😀
Stephanie :))
O cruciulita de-aia trebuia sa ia Doc pentru Rashi. Julius, ia sa treci si tu pe la manastire sa-i iei lui Rashi cruciulita, poate il mai apara de dat cu nasu.
@Dan1:
=))
@Lecteriţa: A, si Mortyse! =))
@Tzica: Vai, dar nu mi-as fi imaginat niciodata ca esti o “Insectă de culoare verde-aurie, cu miros de mosc, care trăiește în pădurile de conifere și stejari din Europa sudică și centrală ” =))
Hmmm, calculatorul meu zice ca functioneaza cu 0 si 1, no fuzzy at all 😀
@Dan1: Cu voia dumneavoastra, ultima pe lista.
@Lecteriţa: @Dan1: pai, in cazul asta, era mai bine sa-i fi trimis acatistul pe mail O:) spunea rugaciunea o singura data si p’orma doar dadea click pe fiecare nume …