Pacientul francez 3 |
Dr. Ionuţ Şendroiu
(Continuare din numerele trecute: Pacientul francez 1 , Pacientul francez 2 )
Cu gâturile răsucite după un grup de bunăciuni care ciripeau în spaniolă, ne-am trezit în faţa porţilor de control. Mi-am luat tava şi am depus în ea portofelul, ceasul, paşaportul si biletul.
- Luanda? Tot Luanda?! Dar ce se întâmplă in Angola, mi-a zâmbit supraveghetoarea, privindu-mi catarama curelei. Vreo 50 de tipi au trecut pe aici cu bilete de Angola.
- Eşti nouă-nouă pe terminalul acesta, nu?! Ai mai puţin de o săptămână pot să pariez, i-am zâmbit, desfăcându-mi tacticos cureaua. Lufthansa are un singur zbor pe săptămână spre Luanda, de-aia zboară azi toată lumea spre Angola …
- Dar de ce sunt toţi pasagerii numai tipi? Vrei sa spui că va fi un avion plin de bărbaţi?
- Da, am confirmat eu, punându-mi cureaua în tava. Si nu va fi orice rahat de avion. Va fi un B Triple Seven plin cu bărbaţi. Adică, vreo 300 de masculi, cu totul. Fata mă privea de parcă i-aş fi spus că există o ciocolată demenţial de bună, care are 0 calorii. În industria petrolieră nu prea lucrează gagici, nu ştiu de ce, i-am făcut cu ochiul, păşind prin cadranul detector de metale.
Julien m-a urmat cu aerul că se urcă în duba politiei. Dincolo de control, la poarta de îmbarcare, un şir de tipi cu mecle posomorâte îşi butonau febril telefoanele mobile. Ăsta era zborul nostru, fără dubii. I-am salutat din cap pe cei pe care îi cunoşteam, compunând un rânjet cât mai nepăsător. „How’s hanging, on, buddy?”. Cum dracu’ să atârne, când te aşteaptă 4 săptămâni de abstinenţă totală? După vreo două’j de zile în ritmul asta, ai ditamai erecţia şi dacă adie vântul. Deşi ştii că nu e decât nenorocita de briză.
Julien a prezentat boarding pass-ul ca pe un fel de scrumbie stricată. Părea că va vomita pe mâinile controloarei de la îmbarcări. Mă fascinează blondele astea ciolănoase din Frankfurt, care scanează biletele spre destinaţii gen Angola şi se ambiţionează să-şi menţină zâmbetul standard în timp ce controlează tichetele a 300 de inşi care miros a bere. Poate d’aia ajung să semene cu coifurile unor cavaleri teutoni. Sau, poate cavalerii teutoni şi-au creat design-ul coifului după zâmbetul domniţei blonde pe care o loveau cu damful bărbătesc de bere bună, germană, la întoarcerea din cruciadă.
Am plecat pe culoar în jos şi ne-am trezit în autobuzul care ne aştepta pe pistă. Dacă nu ar fi fost luminile aeroportului, ai fi zis că eşti într-un autobuz care duce schimbul de noapte la fabrică. Mirosul cunoscut de aftershave, tutun si alcool ne-a zgâriat nările, amintindu-ne că, da, s-a isprăvit vacanţa.. „Ciao, Antonio!” „Bok, Milane!” „Hi, Jim”. Strângeri de mâini, fără chef. Înainte de decolarea spre câmpul petrolier, faimoşii ofshore guys, cei care zguduie cârciumile din aeroporturi la întoarcerea acasă, arată ca nişte pisici plouate. Un ultim telefon spre gagică, în secunda în care vehiculul demarează spre avionul ce se lăfăia pe pistă ca o balena alba, gata să-i înghită. „Ciao, bella, un ultimo bacio prima della partenza”. „Guten Abend, mein Schatz. Wir werden erst dann in 20 Minuten. Die voraussichtliche Ankunftszeit ist 06.30 Uhr in Luanda. Ich rufe dich zurück bei 07.15, nach der Kontrolle der Einwanderung.”. Giganticul Boeing 777, ne aştepta, rânjind în noapte, înconjurat de zecile de manipulatori care forfoteau pe lângă el ca nişte insecte fosforescente. „Hola, mi amor, te quiero mucho mucho mucho!”. Cisternele cu carburant se retrag, minuscule, pe sub aripile aeronavei. „Told yeah, baby! We’ve smashed the bastards! 2-0 away!!! Fucking magic, huh?”. „…deci faru’ dreapta, proiectoru’ şi aripa dreapta. Cum?! A sărit airbagu’??? Cum plm a sărit airbagu’??!!! Păi, ai zis ca mergeai încet!!! Hai, mă, iubi, dă-o’n morţii mă-sii!”. Se retrage si trenuleţul care a adus bagajele de cală. Băieţii îşi închid rând pe rând telefoanele şi le înghesuie prin buzunare.
Uşile autobuzului se deschid cu un zgomot surd şi … gata! Ferestrele avionului strălucesc deasupra noastră ca dinţii unui crocodil uriaş. Lumea coboară.
Faţa lui Julien s-a lungit precum ceasurile topite ale lui Dali. „I’m so fucked up …” îmi şopteşte cu o voce stinsă. Îl împing afară din autobuz.
- Ascultă, prinţeso! Dacă ai avea şi altceva în cap decât clitorisul lui Stephanie, ţi-ai aminti că în contractul pe care l-ai semnat pentru marele tău job offshore, ţi se explică pe vreo 3 pagini cam cât de tare o să o sugi dacă nu te urci în avionul ăsta, acum. În plus, David te aşteaptă de patru săptămâni. Poate vrea să bea şi el o bere, nu?
Ne-am infiltrat în grupul de oameni care se bulucea spre scara de îmbarcare. Julien era o fantomă.
(va urma)
Twitter
Facebook
sebra
Fratele Andryusha
Petru
Rada
Rushenne
5 Mai 2010 la 2:56 pm
[...] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC. JuliusDC said: Daily Cotcodac» Pacientul francez 3 http://bit.ly/biMHJg [...]
5 Mai 2010 la 2:57 pm
Bine-ai revenit, doctore!
Si vant din pupa. Adica briza, vreau sa zic…
5 Mai 2010 la 3:24 pm
Nu trebuia sa zici nimic de erectie, ca acum toate cotcodacele vor vrea si poze, concursuri, etc., asa cum asteptam noi pe Vivi topless.
5 Mai 2010 la 4:19 pm
am crezut ca te-ai lasat dar ma bucur sa vad ca m-am inselat.
5 Mai 2010 la 5:18 pm
In sfarsit,doctore,ai revenit.Si cu un text mult mai bun-se vede ca ti-a priit sederea acasa.
Dar ce-ai vrut sa spui cu “Bok,Milane”? Ca parca se scria cu “c”.
5 Mai 2010 la 6:22 pm
… dacă mai durează mult… hmmmm!!!…
julius, prevăd un sindicat concurent pe DC…
sindicatul “vivi topless”… cine mai e cu mine, mâna sus!!!
5 Mai 2010 la 7:13 pm
Doctore, nu stiu ce naiba ai facut in pauza asta, da stiu ca ti-a priit, pentru ca tocmai ce ai “dat” cel mai bun text al tau de pana acum. Parerea mea
. Cel putin faza in care “impletesti” forfota din jurul avionului cu gandurile de ramas bun ale pasagerilor te arunca fix in ‘istoria literaturii romane’ 
Si apropo, daca erai singurul roman din autobuz, sa stii ca airbagu’ desfacut nu-i chiar cel mai rau lucru care se poate intampla in lipsa ta. Bine nu atat de curand, dupa vreo doua’j de zile…….
5 Mai 2010 la 7:50 pm
Bine ai revenit, doctore!
Foarte bun episodul! Asteptam continuarea.
5 Mai 2010 la 8:10 pm
Da, don’doftor, ai stofa de romancier!
Fan-clubul e incantat de revenire!
Da’ n-am inteles de ce nu-ti mai convenea sa fii mentionat la echipa…
@boga – Ei, lasati, nu cerem poze chiar cu tot, trebe si-o unda de mister acolo’sa…
5 Mai 2010 la 8:54 pm
OK , acum mai stam doua saptamani sa vedem daca Julien s-a imbarcat pana la urma . Daca as fi rau , as spune ca modelul e probabil “Tanar si nelinistit” – aia o lalaie asa . Da’ daca e vorba de un doctor cu fan-club , ma fac ca nu vad realitatea . Adica , nici chiar James Joyce nu cred ca e cazul , dar un George Balaita acolo merge . Asadar , kip ap za gud uork , nais giob .
PS Ca sa nu las o impresie gresita , mi-a placut . Dialogurile cu nevestele sunt chiar inspirate (inclusiv ala in germana , pe care nu-l inteleg , dar dupa numarul de consoane, lungimea cuvintelor si precizia datelor – stiu ce-nseamna “uhr” , na! , sunt sigur ca e sugestiv) .
5 Mai 2010 la 9:15 pm
@Mifty
Mâna sus…
5 Mai 2010 la 9:49 pm
Doctore… faaain
Bine ca ai revenit!
Mifty, nu sindicat tra sa faci ci fan-club. Nu vezi, noi femeile ne-am organizat deja
5 Mai 2010 la 9:50 pm
mifty
Doua maini sus!
Sa vedem, ridica careva mai multe?
5 Mai 2010 la 9:56 pm
Julius, la multi ani!
5 Mai 2010 la 11:02 pm
@adi: nu va fi chiar asa de nelinistit, mai sunt doar doua episoade.
E aparent lungit, pt ca este vorba despre o lume mai putin cunoscuta (sa zicem) si nu vreau sa jonglez cu clishee. Intentzia mea a fost sa creionez cumva atmosfera in care se petrece actiunea. Daca as fi avut doar cititori care lucreaza offshore si sunt familiarizati cu peisajul si personajele, as fi povestit totul intr-un singur episod (sau doua 
)
@lulu: nu sunt singurul roman care lucreaza in Angola, mi se intampla foarte rar sa fiu singurul roman din avion
5 Mai 2010 la 11:36 pm
Le Chendree: dacă se rătăceşte boc în avion ştii ce ai de făcut: îl arunci la lei!!!
“la belle epoque” e prea puţin pentru el!!!
6 Mai 2010 la 1:06 am
@georgiana: e ziua mea?
6 Mai 2010 la 7:49 am
@mifty: pai eu stau cu mana in sus de-o luna si ceva… si nimic.
Uite, mi s-a lungit si gatul. Mi l-am facut spirala, ca-mi iesea moaca din poza.
6 Mai 2010 la 9:56 am
doctore dupa postul asta cred ca presuletsu de la intrarea ta in casa va fi foarte neincapator…oricum nu m am plictisit citind cum se plang unii mai sus.
6 Mai 2010 la 12:02 pm
Bine ai revenit doctore! In ultimul timp chiar credeam ca ne-ai lasat balta si plecasi dupa vrea pi ….. zdulice – ceea ce e de inteles .. ! Ca baietii astia de pe daily sunt draguti si amuzanti dar ca matale nu pixuleste nimeni! Pe cand o coada la autografe prin vreo librarie romaneasca?? ori si cum …. o placere sa te “aud”! Sper ca duipa ce gati cu pacientul julien mai ai si alti pacienti la rand!:
Respecte !!!
6 Mai 2010 la 6:00 pm
Am citit doar ultima propozitie si nu am inteles nimic din tot textul dl dr.
@Laura
Tu il cunosti pe Julien asta? Cica si el tot fantoma e.
6 Mai 2010 la 9:51 pm
Ciprian, io mi-s strigoita, nu fantoma. Si sa nu ma intrebi de deoasebirea dintre ele
6 Mai 2010 la 10:04 pm
Laura, păi e aşa:
- strigoiu’ e o fantomă care strigă
- fantoma e un strigoi care şi-a pierdut vocea!!!
norocul nostru că preferă, în cazul ăsta, să tacă, nu să se reprofileze pe manele!!!
7 Mai 2010 la 1:44 am
Problema lui Julien o fi fost ea grava, dar sarmanul lui “iubi” a pus-o sigur, la cat o sa-l coste reparatia! Dracu’ l-a pus sa-i cumpere masina!
7 Mai 2010 la 10:12 pm
Hai cu petro-novela! E muuult mai interesanta decat ce e la sonda!!! Heil