Cum mi-am îmbunătăţit condiţia fizică în armată
Julius Constantinescu
În a doua zi de armată, eram deja mult mai popular decât îmi propusesem. Am aflat-o la chioşcul unităţii, unde caporalul care vindea sucuri, după ce m-a studiat plin de interes prin gemuleţ, m-a întrebat dacă nu cumva sunt tipul ăla nou căruia constituţia nu-i permite să iasă afară la 6 dimineaţa doar în veston. Am scuturat din cap, confirmându-i că eu sunt, iar el mi-a plasat pe şestache o bere şi şi-a chemat trei colegi, să mă cunoască şi să mă admire şi ei.
Trei zile mai târziu, popularitatea mea avea să atingă noi cote – la careul de dimineaţă, şeful de stat major al unităţii a ţinut să mă evidenţieze în faţa companiei: “Constantinescule, n-am putut să te suport de la-nceput! De când te-am văzut la poarta unităţii cu părul ăla, am ştiut ce caracter ai!”.
Cum nu m-am omorât niciodată cu gânditul, m-am trezit zicând în gura mare: “Săracu’ Iisus, ce futai îşi lua dacă făcea armata aici”. Peste 15 minute, echipat complet şi cu masca de gaze pe figură, îmi îmbunătăţeam condiţia fizică pe platoul unităţii, spre desfătarea persecutorului lui Iisus.
După încă o săptămână, am mai făcut o glumă foarte reuşită. Nu mi-o amintesc, dar sigur a fost ceva haios, pentru că am reuşit să-l pierd şi pe căpitan, ultimul ofiţer care mă mai simpatiza. Din momentul ăla, am devenit titularul de drept al postului de voluntar. Câteva zile la rând, căpitanul a mers pe aluzii: “Constantinescule, hai că azi e rândul tău”; după aia, ca să-i răpesc plăcerea asta, mă ofeream singur. De câte ori trebuia ca cineva să care o staţie de transmisiuni, un colac de cablu, o juma’ de tanc, orice, făceam un pas în faţă şi strigam voios: “Domnule căpitan, permiteţi să raportez. Avem un voluntar!”.
Muncile prestate în calitate de voluntar mi-au călit trupul. Eram într-o condiţie fizică de invidiat, care-mi permitea să ies la 6 dimineaţa afară nu în veston, ci doar în maiou. Mă trezeam cu 20 de minute înaintea celorlalţi răcani, pentru că trebuia să mă bărbieresc – comandantul de batalion ajunsese la concluzia că, dintre toţi cei 80 de terişti, eu eram singurul căruia îi creşte peste noapte barba dincolo de limitele regulamentului, deci trebuia să mă bărbieresc dimineaţa.
Odată cu trupul, şi spiritul îmi devenea mai viguros. Aveam un umor debordant, făceam nişte glume la care nici măcar căpitanul nu se putea abţine să nu râdă. După ce căram 2 kilometri o staţie de transmisiuni, o puneam cu grijă jos şi, când reuşeam să-mi îndrept spatele, raportam: “Domnule căpitan, permiteţi să raportez: n-a fost grea!”. După cele două ture de teren obligatorii, cu ochii ieşiţi din orbite şi ţinându-mă de splină, mă târam până la căpitan şi-l rugam: “Vă rog să-mi daţi voie să mai fac o tură, pentru că, după ce mă liberez, aş vrea să concurez la olimpiadă”. Mă plăcea sincer, dovadă că nu chinuia niciodată la fel.
Imediat ce-am depus jurământul, l-am sunat pe tata: “Mă, rezolvă-mi şi mie un ordin de mutare, că nu mai suport inactivitatea. Ce facem noi aici nu-i armată, stăm toată ziua şi rânjim fasolea”.
faza cu Iisus merita toti banii.
grozav
:)) ))))
Adevărul e că ştii să te faci plăcut :)) :))
Da’era grea staţia aia?
cre ca tu, julica, in armata ai avut model un american d’ala prost sadea care trage, moare si injura doar ca e patriot…ca al’fel nu imi explic de ce papanash ai facut armata :)))
Da, Julius. Dar cine o sa aiba ce povesti nepotilor si cine mai stie (in afara de tatal meu) cat de grea e o statie din alea? Vezi c-a meritat sciatica?
Sir Jul / recunoaşte cu mâna pe port-hart(specificare pt. ce-i ce n-au facut armata – teriştii e ofiţeri) ca aşa fizic n-ai avut in viaţa ta.
dupa idilicele zile petrecute in armată a trebuit sa intri-n luptă.
CU CHILOGRAMELE IN PLUS.
A meritat sa faci armata… macar pentru postu’ asta. :))))
Mă, dacă nu te-ai oferit voluntar să speli buda cu periuța de dinți, tot degeaba 😛
Prin anii de maximă tensiune comunistă de mare angajament, rocăraşii şi hipioţii erau ţinte sigure pentru oamenii de bine, demni păzitori ai ţinutei austere. Astfel, în plină zi, un pletos care umbla pe Victoria Socialismului se trezeşte cu doi tovărăşei la costum şi cravată, care descinzînd dintr-o dacie neagră, îl flanchează şi dau să îl ridice pentru a-i da o lecţie ca de la frizerul oficial la limbricul individualist. Tînărul intră iniţial în panică, după care se pune pe strigat, atrăgînd atenţia tuturor trecătorilor:
– Tovarăşi, tovarăşi, da’ chiar nu v-a ajuns tot ce le-aţi făcut evreilor?!? Ne-aţi gazat, ne-aţi trimis în lagăre de concetrare! Acum aţi început iar să ne adunaţi din stradă cu forţa?
Tovărăşeii, uşor încurcaţi de turnura de o luaseră lucrurile, au hotărît că nu numai cel mai inteligent cedează primul şi au spălat putina fără să-şi mai dovedească certele calităţi de hair-stylişti.
era oribil in armata..eu am avut un coleg care s-a sinucis
Eu am fost demoralizat cand s-a desfiintat armata. De mic vroiam sa ma duc la amanta (cui ii ziceam eu) si m-a tinut fixul asta pana tarziu. Dirigu facea mistouri: Noi te lasam sa te duci numai sa treci tu testele psihologice, in rest suntm siguri ca te descurci :)) Am ajuns la facultate pana la urma si sustineam sus si tare ca dupa ce-mi iau licenta la unitate cu mine, sa ingrozesc tilicarii. Pe naiba mi-o reusit, in anul 3 s-o stricat treaba. Acum m-as duce, dar daca nu e obligatoriu, ce haz mai are?Si dupa vreo 5 ani de camin nu prea-mi mai arde de stat prin unitati.
Eu mai departe de comisariatul militar judetean nu am trecut, ca am gasit acolo uun capitan betiv care iti amana armata un an pentru o sticla de coniac si un pachet de cafea. Asa ca am “ratat” elegant prilejul de a sluji patria pe vre-un lan de papusoi sau la cules de cartofi … cu dinamita :))
Ceva asemanator doar ca se intimpla pe vremea lu` ceasca si nu era statie ci era beton, ciment si altele de genul. M-am inrolat cu 59 de kile, dupa sase luni eram o halca de 96-98 kile de muschi numa` fibra. Tot era buna armata aia “buna” de ceva. La inceput toti veteranii se luau de mine, mai tarziu . . .
Dintre toti prietenii mei unul singur a facut armata. Si asta cu pile (l-a ‘aranjat’ tacsu ca cica sa-l faca barbat). Restu’ ne-am fofilat cum am putut.
Asta de-a facut armata ne-a zis ca singurul lucru bun in perioada in care si-a servit cu mandrie patria a fost ca a devenit fumator si betiv profesionist.
Julius, tirane, iubire mica, genialule, nu stiu cum sa iti mai spun… Meriti un premiu Nobel (mai mic, ca deh, n-am banii lui Alfred!) Personajul pe care il portretizezi EXISTA si a fost coleg de armata cu mine la transimisiuni, la Campina! Un mic amanunt: nu era rebel si pletos ci nitel …rigid (intelegi ce vreau sa zic, ca sa fiu politicaly correct). Iti spun si numele mic: ovidiu. Restul ai descris tu 100%.
Doar ca mai e o diferenta: versiunea mea e v 1.1.986 pe cand a ta cred ca e v 1.2.000 and over!
Si ca intre “specialisti”, apropo de intrebarea lui Sebra ca daca era grea statia aia, ceva ce numai tu o sa intelegi: —/-.-//…/-.-
@Personajul lui Julius exista , @Julius
:)) Ce coincidenta, mein Jesus Julianus Ovidus :))
Julica, ai inceput sa-ti comentezi singur posturile sub pseudonim? =))
p-asta l-am mai citit pe undeva o data, mai demult…nu?
@Ciprian: asta voiam sa zic si io 😀
@ienihabarnam & @Ciprian
Invidiosilor!
.- … – . .- / … ..- -. – / .–. … . ..- -.. — -. .. — . .-.. . / .-.. ..- .. / …- .-.. .- -.. ..–..
@Ciprian & @ienihabarnam
.- … – . .- / … ..- -. – / .–. … . ..- -.. — -. .. — . .-.. . / .-.. ..- .. / …- .-.. .- -.. ..–..
Jul, mie aşa mi-o zis un taică părinte bătrân bătrân: tot răul spre bine. dacă nu făceai armata, mai exista bravul soldat julică care să ne descreţească nouă frunţile?
De la talentele de soldat fotbalist, demonstrate spre sfârşitul armatei şi relatate cu ceva vreme în urmă, Julius a luat-o de-a îndărătelea şi ne povesteşte acum primele zile de militărie. In episodul următor, ne va descrie probabil vizita medicală dinaintea încorporării. Abia aştept să ne spună cat de dureros este să te lovească domnişoara doctor cu linia, într-un anume loc, când când eşti gol puşcă şi acel loc devine neastâpărat.
Personajul lui Julius exista, aka Ovidiu cel politicaly correct, ne spune în comm-ul său că, în armată, Julius era niţel rigid. Să înţelegem că nu se apleca suficient, când scăpa săpunul la duşuri?
@M3bis – off topic:
Ce făcuşi bre cu bloaga sindicală, o mătrăşişi?
[…] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC and Oana Portase, ionut b.. ionut b. said: RT @JuliusDC Daily Cotcodac» Cum mi-am îmbunătăţit condiţia fizică în armată http://ow.ly/1mIC9t […]
@Florian
Cred ca a trimis Gingis Tiran Han hoarda peste Sindicat. Pun pariu ca M3bis este luat prizoner.
FREE M3BIS!
@Florian şi @Ciprian
A trimis Băse băieţii cu ochii albaştri, în urma articolului de ieri. Acu’ am scăpat, am deratizat, mă apuc de aranjat mileurile şi goblenurile. Trăiască back-up-ul…
Bre, Julică, dacă ne mai intoxici mult cu amintirile tale cazone, prilej pentru partea bărbătească să şi le depene şi ea pe ale ei, mobilizez toată suflarea feminină şi îţi umplem blogul cu reţete de prăjituri, remedii cosmetice, sfaturi pentru inimile zdrobite, schimburi de impresii privitoare la colicile nou-născutului, recomandări de telenovele etc. Să nu zici că nu eşti prevenit! 🙁
păi şi io cind eram în armatăăăăăăă …..
=)) Julius, mi-ai îmbunătățit ziua până la cer cu articolul ăsta! =))
Erai un adevarat badass in armata :D! Nu ca n-ai fi acum…
Da’ mancarea cum era? 🙂
Tot respectul si admiratia mea ca ai facut armata (parca spusesesi tu odata ca taica-tu a lucrat in armata, deci n-ai fi putut chiuli oricum, nu?), eu dintotdeauna am fost inconjurata numai de loaze care au facut tot posibilul sa o evite (boli inchipuite, mastere peste mastere). Si dintotdeauna m-am dat mare ca daca eram barbat, o faceam! 😀
Si cand ma gandesc ca in anul in care a intrat Jul in armata “a-ti rezolva armata” insemna a-ti rezolva SA O FACI! Ce noroc pe mine ca n-am avut pile … 😉
Prea tare acest post! Merita un RT!
Ba, ej bun, dijaba.
Nu-ti faci si tu pajina de fani de Feizbuc, ca dupa aia sa fim doi care sa nu stim ce sa facem cu ele?
bre gropare, io văz că măritatu’ cauzează memoriei: nu vezi când a postat julică treaba asta???
başca, să fii tălică sănătos de când tiranu’ nost’ are ji pajină dă dujmani, să le muoară mamilii lor dă dujmani… numa’ rachiu de sfeclă le-aj da… că păntru pretini uischean este!!!
[…] dat seama că am doborât şi ultima ţintă când am simţit bocancul căpitanului, singurul gradat din toată unitatea care mă simpatiza, izbindu-mă cu putere în coaste, iar […]
Beton! Nu am mai râs de mult aşa de mult la un text de pe DC 🙂 Şi eu am avut bucuria să devin celebru relativ repede în unitate. Fusese cu puţină vreme în urmă un alt ziarist în unitate şi s-au cam perpelit cu el